Loading ...
Newsletter
Opiniile editorilor
Peste 4 milioane de euro investiti doar in 2009, un Chardonnay medaliat cu aur la Vinalies – vandut cu doar 9 lei/sticla, o tinta de 20.000 de turisti in 2010 si ambitii serioase de cucerire a marilor piete – acestea sunt doar cateva dintre lucrurile care fac din Cramele Recas un jucator deosebit printre producatorii de talie mare din Romania. Cateva amanunte despre ce se mai intampla la cea mai mare podgorie banateana, povestite de Ioan Georgiu, unul dintre cei trei asociati care au transformat un IAS intr-o poveste de succes.
Ati ajuns la a treia etapa de dezvoltare din strategia pe care o aveati pusa la punct la inceputul drumului. Cat va costa acest pas?
Foarte mult… Sunt 2 milioane de euro investiti in extinderea si modernizarea complexului de vinificatie, inca doua milioane pentru dotarile mecanice – practic am refacut tot parcul de mecanizare, si vreo 2,2 milioane de euro pentru reconversia a 130 de hectare de plantatie, insa la reconversie nu am lucrat doar cu banii nostri, este vorba si de fonduri europene, care acopera cam 70-80% din costuri… Exista o suma forfetara, de aproximativ 13.000 de euro per hectar reconvertit.
Cele patru milioane pentru tehnologie sunt exclusiv din resurse proprii? Nu se recupereaza nimic din fonduri europene sau de la buget?
Absolut nimic – totul a fost facut pe banii nostri. Am refacut, practic, absolut tot ce tine de mecanizare, pe drumul de la strugure la sticla – 16 tractoare John Deere de 100 de cai (cu mp3 player!, n.r.), masini de stropit extrem de eficiente, masini de carnit via, masini pentru plivitul tulpinii, pentru defoliat, combine de recoltat… tot, absolut tot ce tine de mecanizare a fost adus la nivel de ultima generatie. Despre recuperari – nu avem nicio speranta. Proiectul nu s-a calificat, desi motivele pentru care “a cazut” sunt discutabile. Am pierdut puncte pentru ca nu este o zona defavorizata – de parca via ar putea creste pe varful muntelui, pentru ca am mai accesat fonduri europene – de parca nu asta ar fi cea mai buna dovada ca stim cum sa folosim acesti bani, si am mai pierdut 15 puncte pentru ca eu am peste 40 de ani – o conditie pe care o gasesc discriminatorie… Nu poti face afaceri in Romania daca stai sa astepti subventii sau fonduri europene. Afacerile se fac in timp real, as pierde un an de dotari daca as sta sa astept un raspuns pozitiv, dar nici asa nu exista nici o garantie… Acum macar stim ca vom avea totul gata pana pe 1 august si ca vom incepe campania din acest an asa cum trebuie. A fost o decizie politica a firmei, sa strangem din dinti un an, pentru ca roadele aceste investitii se vor intoarce – vorbim despre pozitionare, despre calitatea produsului, despre dotari la nivelul celor mai bune crame din lume, nu doar din Romania…
„RIESLINGUL DE RHIN ESTE ALTCEVA DECAT CEL ITALIAN”
Aveti, pentru prima data de cand exista Recasul, doua noi soiuri – Cadarca – pe suprafata de la Minis – si Riesling de Rhin…
Da, am cumparat 22 de hectare la Minis, unde vom avea o paleta restransa de soiuri, printre care si Cadarca… La Rieslingul de Rhin este alta poveste… Este un soi complet deosebit, in comparatie cu Rieslingul Italian. De vreo 10 ani, degust Riesling de Rhin oriunde m-as afla, mai ales la expozitii internationale sau in vizitele in Germania. Are, in primul rand, un corp mult mai bun, extract mai mare. Iar aromele… Rieslingul Italian trebuie vinificat aproape de perfectiune pentru a putea obtine vreo aroma, in timp ce cel de Rhin este de neegalat. Fiind un soi destul de popular in Romania, cred ca facem ceva bun pentru public atunci cand trecem de la Italian la Riesling de Rhin.
La majoritatea producatorilor, vinul se scumpeste dupa ce castiga o medalie. Recasul vinde un Chardonnay cu medalie de aur la Vinalies cu 9 lei pe sticla…
Este o decizie care priveste nu atat pretul, ci si felul in care se desfasoara procesul de vinificatie. Vinurile de 3 euro sunt lucrate la fel de ingrijit pe tot traseul, de la strugure la sticla, ca cele mai scumpe. Nu este o surpriza ca iau medalii. Medaliile sunt mai degraba o confirmare a calitatii venita din afara, un semn ca proiectul nostru a fost bun, ca scopul a fost atins, ca vinurile sunt de calitate. Iar calitatea, odata ce ajunge la consumator, nu mai “iese din piata”. Cam aceeasi a fost intentia pentru intreaga linie “Frunza”, care va fi un brand exclusiv pentru magazinele Carrefour: vinuri de calitate, la 9 lei.
„FIECARE VIN ISI VA GASI CONSUMATORUL”
Nu e un pic ciudat, din punctul de vedere al consumatorului, sa produceti si vin de 9 lei, si vin de 100 de lei? Nu se decredibilizeaza produsul premium?
In acest moment, productia e un pic inaintea pietei, mai ales in zona vinurilor medii si de top. Cramele au trecut prin procese de retehnologizare si au aparut vinificatori care fac „creatie vinicola” – si nu exagerez aici, exista vinuri care ar merita “drepturi de autor”, pentru ca este vorba de creatie pura. Cred ca fiecare vin isi va gasi consumatorul, in cele din urma, doar ca acest consumator trebuie, in prezent, sa mai invete. Oferta de vinuri bune era mult mai mica in urma cu 2-3 ani, insa au aparut importurile, care au pus presiune pe producatorii autohtoni, s-au maturizat vitele plantate la sfarsitul anilor ’90, s-a investit in tehnologie…
„ROMANII INVATA REPEDE LUCRURILE BUNE”
Dar cum va invata consumatorul sa bea vin, si mai ales sa bea vin bun? Mai ales acum, cand consumul global e in scadere?
Mesajul trebuie sa plece catre consumator din toate partile: de la producator, din horeca, de la liderii de opinie, de la profesionisti… Insa cel mai important rol cred ca il are presa, cele cateva voci ale jurnalistilor din lumea vinului trebuie sa continue sa informeze corect, sa medieze intalnirea dintre consumator si vinul recomandat. Daca recomandarea este corecta, castiga si consumatorul, si jurnalistul, si producatorul… Insa consumul va creste. Sunt oamenii care se intorc acasa din Italia, din Spania, oameni din toate categoriile, chiar si muncitori, care au luat contact cu vinul, care stiu ca se gusta vin la inceputul, in timpul si la sfarsitul mesei… Iar acestia ii invata si pe cei de aici. Romanii stiu sa preia lucrurile bune de afara…
Ati avut peste 10.000 de vizitatori la crama anul trecut si sperati la aproape 20.000, anul acesta. Cat conteaza pentru dezvoltarea afacerii?
Numarul de vizitatori a crescut odata cu capacitatea noastra de a-i gazdui, am ajuns de la o sala de degustare la 5 sali si o terasa… Problema nu se pune in termeni de castiguri financiare sau profituri. Oamenii cheltuiesc aici de la 6 euro pentru o degustare simpla pana la 30, 60 de euro sau mai mult, in functie de ce vinuri vor sa guste, daca iau cina sau nu… Marele castig este faptul ca putem promova consumul de vin, ca ii putem indrepta catre acest produs. Nu neaparat spre Recas, ca producator, ci spre aceasta bautura minunata.
La programe guvernamentale – Drumul Vinului, promovarea produsului national etc. – ne putem astepta?
Guvernul pare ca s-a ratacit in tranzitie. Ei nu mai stiu ce fac. In acest moment, agentii economici stiu ce fac si ce au de facut, gurvernantii – nu. Pana si motorina din vie a fost nesubventionata, deci eu am platit aparatul birocratic atunci cand am platit acciza pe motorina… Si chiar daca mai exista vreo intentie de a sprijini agricultura, aceasta se refera la alte culturi. Un lucru e clar: sectorul vitivinicol trebuie sa stea pe propriile picioare.
