Armagnacuri de top in degustare la Ginger – galerie foto

FOTO/Vinul.ro - vă puteți abona (cu cadou garantat, discounturi și surprize) la revista tipărită aici...

arma 10La cateva saptamani de la primele importuri de armagnac, firma Infinity Cognac a organizat o degustare a catorva dintre produsele gascone pe care a inceput sa le aduca in tara. Si unde sa aiba loc acest eveniment daca nu la Restaurant Ginger, loc in care vinurile si distilatele – fie ele cognac, armagnac sau whisky – sunt tinute la mare pret, cunoscuta fiind pasiunea lui Cesar Filip pentru aceste produse. Inainte sa ajung la descrierea propriu-zisa a evenimentului si a celor opt armagnacuri intrate in degustare, merita sa amintesc ca, desi mai putin cunoscut ca ruda sa de la nord, cognacul, armagnacul este un distilat din vin care are o istorie mai veche decat ruda sa de la nord de Bordeaux. Iar marea deosebire dintre Cognac si Armagnac este ca, daca primul se obtine dupa o a doua distilare, primul are parte, cu mici exceptii, insa, de una singura. Sigur, opinia majoritara sustine ca, in final, produsul din zona Charente ar fi mai fin si mai evoluat decat cel din Gasconia, insa, personal, le-as propune celor care afirma asta sa dea mai multa atentie armagnacului. Pe langa faptul ca monodistilarea permite bauturii sa-si mentina in compozitie mai multe uleiuri volatile, armagnacul, spre deosebire de cognac, poate fi invechit si in alte butoaie de stejar decat cel frantuzesc si, mai mult, chiar in butoaie in care s-au mai maturat si alte bauturi. De unde un plus de arome binevenit, arome care, combinate cu glicerolul mult mai prezent, fac ca armagnacul sa se manifeste mult mai prietenos cu papilele degustatorului.arma 5

Degustarea a inceput in forta, cu un Millesime cu 30 de ani de invechire. Labiette Castille 1982, 41 % vol.alc, produs de Remi Landier, o casa cunoscuta mai mult ca producatoare de cognac. Un armagnac fin, cu arome de fructe confiate si caramel, peste care apar note de tabac si smochine. Fin, cu un final lung, dominat de tonuri de migdala si briosa, dar si condimente, poate din cauza alcoolului dominant. A urmat Armagnac du Collectionneur, J Dupeyron XO, Vieil Armagnac, 40% vol.alc, produs de casa Ryst-Dupeyron, mai floral, dar si mai vanilat decat precedentul, aducea, in plus, note de coaja de portocala si seminte prajite. Putin mai dur in atac, din cauza unui lemn mai pregnant, are un final mai placut, dominat de fructe confiate si cacao. Al treilea concurent a fost Single de Samalens, aged 15 years, un asamblaj realizat numai din distilat de Ugni Blanc, un armagnac cu o exprimare mai feminina, cu arome de citrice, lemn de cedru si atingeri de fum, dar si cu o surprinzatoare tusa de kerosen, extrem de placuta in ansamblul aromatic. A patra proba, Gelas 18 ani, nefiltrat, realizat doar din struguri Baco Blanc, a etalat un nas superb, amplu, cu alcool bine integrat, care, pe langa fructe confiate si zahar vanilat a adus note de para, scortisoare dar si de iod. La 47,4 % vol.alc evident ca a avut un atac mai violent, compensat insa de explozia aromatica si de finalul lung si dens. A urmat un alt Samalens, XO, Reserve Imperiale, un Bas-Armagnac creat cu gandul sa impace pe toata lumea, in stilul distilatelor arma 4realizate de marii producatori de cognac. Adica fin, echilibrat, bogat in arome, dar usor lipsit de personalitate. Proba 6 a fost un armagnac mare de la o casa mica. Darroze, Les Grands Assemblages, 30 ans d’age, 43% vol.alc, un armagnac elegant, cu lemnul bine integrat, dominat de note florale peste care apar, pe rand, note de caise,smochine, tabac si condimente. Un atac cald, onctuos, cu o aciditate vie si o explozie de condimente acoperite in finalul lung de note de ciocolata neagra. Al saptelea concurent a fost Gelas, Age 21 ans, 42% vol.alc, cu un nas complex, cu unele note stranii(jamon, de exemplu), dar perfect integrate in aromele predominante de ciocolata, coaja de portocala confiata si caju. Atac fructat, cu atingeri de fum si condimente si un final lung, cu tonuri de mar verde si tabac. Ultimul armagnac din degustare a fost si cel mai discutat. Un Millesime 1979, J Dupeyron, Age 34 ans, Cask Finish Rhum, de la Ryst-Dupeyron, un distilat care, luat repede, pare mai dur, mai obraznic, mai marinaresc, poate si de la butoiul care, initial, a fost folosit la invechirea romului. Initial, atacul este iute, usor acru, insa dupa 10 minute armagnacul se transforma total, devenind rafinat, echilibrat, cu arome ce mi-au amintit de un whisky afumat din Isle of Islay. Un distilat care, cu siguranta, isi va gasi fanii lui, chiar daca, la primul contact, pare greu de inteles.

 

 

Cum ti se pare?

Dacă v-a plăcut acest articol, dacă vă plac evenimentele cu oameni frumoși sau dacă sunteți interesați de cultura wine & lifestyle, vă puteți abona (cu cadou garantat, discounturi și surprize) la revista tipărită aici...