Asociere în păcat?

FOTO/Vinul.ro - vă puteți abona (cu cadou garantat, discounturi și surprize) la revista tipărită aici...

* Articolul de mai jos a fost redactat și dat la tipar înainte de apariția știrii că ANAF ar fi reclamat grupul din care face parte și Murfatlar România SA la Direcția Națională Anticorupție, pentru o evaziune fiscală de aproximativ 160 milioane de euro, evaziune care s-ar fi produs „prin neplata taxelor şi impozitelor, nerespectarea regimului de antrepozitare fiscală şi prin simularea insolvenţei pe seama creanţelor create artificial în interiorul grupului”. Departe de mine gândul de a nominaliza Murfatlar în analiza mea de mai jos. Am simțit, însă, nevoia, să public în avans articolul pe site pentru că, iată, unele dintre părerile enunțate încep să fie confirmate, indirect, prin anchetele și acțiunile autorităților.

Încerc aici să răspund unei provocări lansate de Cesar Filip, care relatează în articolul său din această ediție a revistei despre Union des Grands Crus de Bordeaux și care semnalează că producătorii români de vin sunt incapabili să se unească în vreun fel. Deși am mai scris pe tema indicată de el, mă simt obligat să revin.

Deci, ce nu se pot uni românii? Și cine sunt acești “români”, de unde vin ei?

  1. “Păcatul originar”, “blestemul” dacă vreți, stă în chiar originea unor producători români de vin și în traseul urmat de la înființare până în prezent: întreprinderi “achiziționate” prin diverse “giumbușlucuri” administrative și de business și privatizări contestate intens la vremea respectivă (chiar dacă ecoul acestor contestări acum s-a estompat). În procesul privatizărilor, dar și ulterior, s-a construit o tipologie de relații economice maligne și o mentalitate de business dăunătoare prin atât de multe elemente, încât a ajuns să distorsioneze întreg mediul de business. În general a fost vorba de mari producători, care au dominat și abuzat piața prin simpla lor mărime, fără să fie nevoiți să evolueze, iar acum nu știu cum să facă pasul înainte.
  2. O altă cauză, pe care abia acum începem să o întrevedem, de când DNA și ANAF au început să-și facă datoria, și care este încă departe a a-și fi devoalat în întregime metastazele sistemice, este “păcatul fondurilor europene”: oameni de business cu relații, dar fără vocație reală pentru vin, au intrat, pe sume de nimic (și care de regulă proveneau tot din “învârteli” anchetabile și azi), în posesia unor terenuri sau a unor crame mai vechi, cu singurul scop de a pune mâna pe banii europeni. Investițiile făcute cu acești bani au fost în cel mai rău caz doar de fațadă, iar în cel mai bun caz au fost corecte din punct de vedere tehnic, însă nu au fost urmate de vreo gândire coerentă privind viitorul economic. Au strălucit prin absență planurile de business realiste, ajustările. “Hai să punem mâna pe terenuri și pe bani, să avem grijă să ne rămână și nouă ceva, și om vedea noi după aia ce facem” – cam asta a fost măreața strategie. Abia acum acești proprietari de crame încep să-și pună niște probleme pe care ar fi fost obligați să și le pună de la început, într-o lume normală. Și sunt încă departe de a fi ajuns la concluzii.
  3. Ca un corolar firesc la enunțurile de mai sus, inclusiv recrutările de personal de linia a II-a din întreprinderile viticole s-au făcut după criterii preluate mai degrabă din manualul Cosa Nostra decât din cărțile de management: educația, specializările, MBA-urile sau gândirea strategică nu au contat la fel de mult ca “fidelitatea” și, eventual, “eficiența”. Firesc, aș fi tentat să spun. Dar, într-un sistem, care este deviant încă de la rădăcina lui, mă întreb unde vor duce aceste singure criterii. Și Hitler era eficient, nu?

Sigur, în toate societățile au existat cândva aceste probleme și ele s-au rezolvat doar în justiție sau în timp, pe măsura schimbării generațiilor. “Nu mă întrebați cum am făcut primul milion”, zice o vorbă celebră. Și tot la fel de sigur, există și producători care nu sunt apăsați de niciun fel de păcat și care încearcă să-și facă treaba onest. Dar, tocmai în condițiile astea, cum ar fi posibilă unirea? Între cine? Între oaie și lup, între broască și scorpion? Poate doar “împreunarea în păcat”. Dar asta cică naște monștri. Așa că, poate, e mai bine să nu se unească deocamdată.

* Imaginea a fost publicată pe blacknaija.com

Cum ti se pare?

Dacă v-a plăcut acest articol, dacă vă plac evenimentele cu oameni frumoși sau dacă sunteți interesați de cultura wine & lifestyle, vă puteți abona (cu cadou garantat, discounturi și surprize) la revista tipărită aici...