Bisteca La Fattoria

Rating:♣♣♣♣♣ Preturi: €€€€

de Andrei Chica

la_fattoriaZilele trecute am fost invitati de un coleg care isi serba ziua de nastere la un restaurant cu specific italian si anume la “La Fattoria’. Usor confuz, in Bucuresti sunt cateva restaurante asemanatoare ca si nume Fattoria, Trattoria…, am “bajbait putin pe Soseaua Nordului pana l-am gasit… este ultimul dintr-un sir de restaurante “alese” si cu pretentii (Casa di David, Parco dei Principi, La Trattoria, La Fitze etc) amplasate pe aceeasi renumita Sosea a Nordului.

Localul are un amplasament foarte bun, fiind situat la una dintre intrarile in Parcul Herastrau (cea de vis-à-vis de Satul Francez), iar terasa lui se “varsa” chiar pe aleile parcului.

De la intrare iti lasa o parere buna. Fara a fi opulent, restaurantul impune prin calitatea deosebita a materialelor si finisajelor de constructie; patronul nu s-a zgarcit, ba chiar pot sa spun ca au fost folosite materiale de constructie de ultima generatie: bambus, lemn de stejar si fag tratat, mahon, sticla si cristal. Stilul este venetian, aerisit si cald, si ce mi-a placut in mod deosebit a fost grija la amanunte… fiecare colt, loc ferit sau ungher care aparent nu prezinta importanta sau atentie deosebita a fost amenajat cu grija, arhitectul dandu-i o culoare sau un scop.

Servirea nu pot spune ca este ireprosabila, dar se apropie de una “cu clasa”… mai exista invatacei care incurca borcanele, dar ii poti lesne ierta pentru ca sunt politicosi si atenti (fac o paranteza… am aproape jumate de an de cand cred ca sunt urmarit de ghinion in ale servitului la restaurante. In 90% din cazuri mi se intampla sa ragusesc sau sa fac febra musculara gesticuland dupa un servetel, scobitoare sau nota de plata)… nu a fost cazul aici.

la_fattoria2Sa trecem la masa! Menu-urile sunt bine garnisite cu bauturi alese pentru toate gusturile: aperitive internationale, vinuri rosii si albe din clasa medie-superioara… Ceea ce m-a surprins intr-un mod placut a fost faptul ca fiecare bautura a fost servita in pahare adecvate, incalzite sau racite special, in functie de bautura servita… chestia asta se mai practica – am vazut eu – in destule restaurante bucurestene, dar e lasata la liberul arbitru al ospatarilor, care de multe ori le incurca copios sau substituie elementele lipsa cu unele improvizate (lamaia verde cu galbena, paharele de whisky cu cele de tequila etc).

Mancarea este absolut delicioasa, in menu exista un capitol special cu fructe de mare (nu sunt din cele de la supemarket… ,sau daca sunt sigur au fost alese cu grija). Aspectul mancarii este deosebit si foarte ingrijit, portiile sunt generoase si esti tentat sa nu lasi nimic in farfurie, desi pe la jumatate te-ai cam saturat.

Dar haideti sa va povestesc pe scurt ce am experimentat eu si ce-am mai gasit prin farfuriile apropiate ;-))

 

Platou cu fructe de mare

Creveti mari cat niste raci, sepii micute intregi, bucati de caracatita si calamar, scoici intregi, desfacute, puse pe un pat de salata verde creata, stropite cu lamaie si ajutate la “alunecare” de un vin alb usor si rece… extraordinar de gustoase, nici urma de gust de balta, platoul destul de mare, pentru 2-3 persoane, esti tentat sa mai ceri unul… ca si pret, nu mai tin minte cu exactitate, dar in jur de 4-5 sute de mii lei vechi…

Paste

Toate felurile cunoscute de “pene”, tortelini, tagliatele au un aspect si un gust desavarsit. Sunt convins ca se folosesc ingrediente aduse de la mama lor… portiile sunt mari, abunda de bunatati italienesti (branzeturi rase sau topite dupa care multi se dau in vant), au un aspect minunat sunt bine rumenite la cuptor. Ce mai, iti lasa gura apa. Preturi/portie intre 180 si 240 de mii.

Personal eram incurcat, nu stiam ce sa comand, mi se facuse foame de la jagerrmaister (vi-l recomand ca aperitiv chiar daca prima data o sa va trezeasca amintiri neplacute din copilarie, dar – atentie! – da dependenta!). In drumul meu spre baie si inapoi, trag cu coada ochiului pe la alte mese si vad un nene la costum care se lupta pe baricade cu ceva ce-mi aduce brusc in minte filmele cu Margelatu’… n-am insistat cu ochii in farfuria omului, dar a fost prima intrebare la ospatar – si uite asa m-am trezit in fata cu o uriasa bisteca din coasta de vita (a la fiorentina daca nu ma insel). Acum, ce sa va zic? Mancarea, pe cat de amuzanta si aratoasa (depaseste ca marime o ciozvarta sanatoasa din filmele cu haiduci), pe atat de savuroasa… mai mult ca sigur lasata in bait de vin rosu cu mirodenii, de o fragezime si un gust la care sincer nu ma asteptam si dupa ce am impartit in jurul meu cateva bucati bune de carne din bisteca am lasat la o parte orice jena si am pus amandoua mainile, savurand cu o pofta teribila coasta la gratar. Am asortat-o cu o salata verde bine acrita cu lamaie si am dat gata o sticla de vin rosu Cabernet Sauvignon… Repet, pahare mari cu picior, cristal, ce mai!, nu a fost nimic in neregula. Ca pret, respectiva friptura in capul meu depasea cu mult 50 de RON si ii merita pana la ultimul (ajunge si mai ramane la 2 persoane), dar am ramas placut surprins sa constat ca pretul era de 35 de RON… si cred ca avea peste 500 de grame, cu tot cu os.

Era sa uit de cartofii la cuptor, sunt trecuti la garnituri dar fac un fel principal de mancare de la distanta. Taiati bucati mari, stropiti cu ulei de masline si ierburi aromate, innecati in parmigiano si dati la cuptor intr-un vas de lut, au un aspect si un gust minunat. Merg cu o salata de sezon si tin bine locul unui fel principal de mancare. 12 RON

la_fattoria3Acum, dupa sticla de vin, un espresso scurt si cateva tigari… M-am riscat la un platou cu branzeturi asortate (formaggi misti) si inca o sticla de vin (sticla se impartea la 3 persoane – n.m.). Branzeturile (Camembert, Grana si Parmigiano stagionato) taiate cuburi mari, infipte pe bat cu boabe uriase de strugure negru (rece) si mieji mari de nuca… ne-am batut pe platou…J

Am mai stat vreo ora sa ne revenim (nu-mi iese din cap bisteca nici acum) si am trecut la desert. Si, cum era ziua omului, s-a servit tort. Dar exista in varianta mini si prajituri la fel ca tortul. Personal, nu sunt un mancator de dulciuri si nici nu le apreciez ca atare, dar ceva mai fin si mai complet cred ca am mai mancat doar in Italia. Ca si denumire le gasiti drept Opera, Caraibe, Tokyo – nume care nu spun mare lucru necunoscatorilor, dar ca si continut veti savura mousse de vanilie, cafea, caramel, glazura fina de ciocolata neagra, crema joffre oricum delicioase. Ca pret, prajiturile nu sunt ieftine, sar bine de 10 RON, dar se compenseaza cu gustul foarte fin si bine elaborat.

A doua zi nu am rezistat si am mai tras o fuga la Fattoria, cu o pereche de prieteni, si am repetat experienta. De data asta am mancat paste la cuptor, ca nu le gustasem cu o seara inainte (dar tot nu-mi iesea din minte bisteca). Ca sa va faceti o idee, 4 persoane, 4 portii de paste, 1 portie de lasagne, 4 prajituri desert, 4 ape plate, 4 espresso, sucuri – cam 2 milioane de lei. Nu stiu daca merita sau nu, asta tine de fiecare…dar nu o sa va para rau, este intr-adevar o experienta culinara.

Restaurant / Zona: Soseaua Nordului

One thought on “Bisteca La Fattoria

  1. Sa va spun si povestea mea de astazi:

    In grupul de 4 persoane, ne-am comandat niste supe creme de ciuperci, supa de spanac, tagliatelle cu somon, pizza.

    Ghiciti care ne-a fost surpriza!
    Crema de ciuperci – facuta de la plic, cu niste ciuperci adaugate in ea. Dar tot plic e. Pret: 18RON!
    Supa de spanac – facuta din cubulet. Avea izul inconfundabil a la “Vegeta”. Pret: 18RON!
    Tagliatelle cu somon – tagliatele simple (aici fara obiectii), dar somon din acela de supermarket, afumat si foarte sarat. Pret: ~35RON.
    Pizza – foarte slaba, adica un fel de pizza din aceea de Gara de Nord care se vinde la felie. Aici pizza intreaga pret: ~35RON.
    Un martini alb cu gheata: 15RON 🙂

    Total ce ce am mai luat noi: 230RON, bacsis zero si nemultumire maxima.

Comments are closed.