Loading ...
Newsletter
Opiniile editorilor
A spus-o cineva inaintea mea, si mult mai bine: traim in tara lui „era sa fie”. Doar ca niciodata „n-a fost sa fie” cu-adevarat. Avem potential pentru orice, putem orice iar asta inseamna, de fapt, ca nu putem nimic. E de-ajuns sa deschizi televizorul ca sa constati miracolul, caci de un adevarat miracol e vorba – chiar daca „pe invers” – sa poti totul si sa nu reusesti, de fapt, nimic.
Deschizi televizorul, cum ziceam, si nimic din ce vezi acolo nu pare sa faca parte, de fapt, din viata ta: niste unii stau la o masa intr-un studiou, mesteca vorbe si gesticuleaza cu insufletire. Despre lucruri care nu te intereseaza – insa o fac cu-atâta aplomb de parca ai fi mort de curiozitate sa le afli, de parca i-ai rugat in genunchi sa-ti dezvaluie totul, sa te lumineze. In toate studiourile.
Iesi pe strada si, pâna sa bagi de seama ca viata ta, in loc sa se desfasoare in familie, cu prietenii si cu lucrurile pe care vrei intr-adevar sa le faci, trece pe nesimtite, la semafor. Te duci la munca si, daca nu esti foarte atent, risti sa nu observi ca, de fapt, cea mai mare parte a timpului petrecut „la munca” o cheltuiesti ca sa scapi de munca. Adeseori, cu eforturi mult mai mari decât daca ti-ai fi facut, naibilor, treaba si-ai fi plecat acasa.
In rarele cazuri când te mai poti concentra ca sa-ti aduci aminte ce conta cu-adevarat pentru tine, aceleasi maimute care paraziteaza cu zgomotul si agitatia lor tot peisajul sar sa te loveasca, isteric, si sa te zapaceasca la loc cu galagia lor. Sar tot din televizor, de la semafor, de prin birouri. „Opriti timpul, vreau sa cobor!”, iti vine sa racnesti, dar urletul nu se mai aude prin placenta groasa de irelevanta in care au grija sa te inveleasca, sa te mumifice, maimutele galagioase.
Te invelesc cu grija febrila si aproape materna, lasând pe ici pe colo câte-un tub prin care sa-ti injecteze hrana de ele controlata si prin care doar zbieretele lor, repetate la infinit, sa ajunga la urechile tale, alterându-ti complet perceptiile. „Infernul sunt ceilalti!”, spunea Sartre, si parca avea dreptate. Doar ca nu mai stiu la ce televiziune zicea. Ca sa ma lamuresc daca era pro- sau anti-Basescu.
