Loading ...
Newsletter
Opiniile editorilor
Gabriela Maris
Cand vine vorba de vin, romanii sunt conservatori. Unui vin de Bordeaux ori de Bourgogne, italianului Chianti ori spaniolului Jerez, romanul ii prefera, mai totdeauna, Feteasca noastra – Neagra, Alba ori Regala – Galbena d e Odobesti sau Grasa de Cotnari. Chiar si atunci cand opteaza pentru un Cabernet Sauvignon, Merlot sau Chardonnay, tot un producator roman alege. Asta nu ar fi o problema. O spun aici, am mai scris-o si in alta parte, si nu o data, si nu numai eu. Francezii sunt si ei reticenti cand e vorba de vinul altora. Si recunosc asta. Situatia devine oarecum dramatica atunci cand, desi are de unde alege, romanul nostru se duce glont la binecunoscutele vinuri de masa, atat de rezistente pe piata noastra ante si post decembrista, ambalate frumusel in sticle din plastic si al caror pret nu depaseste de multe ori costul unui kilogram de struguri. Si asta am mai spus-o si cu siguranta o voi mai spune. Si mai cred ca ar trebui sa o spuna ori de cate ori au ocazia toti cei care stiu ce inseamna un vin de calitate. Romanul nu este zgarcit. intre europeni, bancurile cu zgarciti circula pe seama scotienilor. insa din “prudenta” si necunoastere, pretul ramane deocamdata un important, poate singuru l, criteriu de alegere.
In Bucuresti, vinul varsat se vinde bine. In multe dintre fostele magazine Alimentara ori in buticul de la parterul blocului exista si un “raion” al vinului – doua-trei butoaie, sticle din plastic de unul sau doi litri, in general brand-ul Coca-Cola, si nelipsitele ornamente: strugurii tot din plastic si stergarele cu motive traditionale. Alb sau rosu, dupa preferinta, un litru de vin costa cam 2,5 RON iar un unul superior, pe care atunci cand este imbuteliat il recunoastem dupa inscrisul VS de pe eticheta, costa 3,5 RON, adica doar cu 10 bani mai scump. Pretul mic atrage cumparatorul, care nu-si ma i pune problema de soi, regiune sau producator si nici nu se mai gandeste ca pe raft, doi metri mai incolo, ar gasi poate ceva de care sa nu il doara capul a doua zi.
Pietele bucurestene au la randul lor oferte generoase: vin varsat “DON” – vin cu denumire de origine necunoscuta, daca ne permitem parafraze la vin DOC – si vin imbuteliat. Mult, ieftin si bun: Perla Jidvei, Muscadet, Ghiurghiuliu rosu, Manastiri Dunarene, Alb de masa, Rosu de masa si, intre ele, Casa de vinuri Husi si Golden-ul de Odobesti produs de Vincon Vrancea, doua dintre vinurile carora ANPC-ul – Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor – le-a facut deja cinstea de a le oferi primele locuri in topul “vinurilor cu coloranti”.
Vinul varsat si vinul imbuteliat in sticla de plastic se vinde la acelasi pret. Un litru costa intre 2,5 si 3 lei noi. La 2 litri imbuteliati pretul variaza de la 6 la 9 lei, in functie de producator. La asa preturi, cumparatorii nu intarzie sa apara. Un carlig bun este si eticheta mai ales daca pe ea scrie, exagerat de mare, Jidvei, Cotnari sau Tohani si discret de tot, evident respectand de data aceasta legislatia privind etichetarea vinurilor, numele producatorului, imbuteliatorului ori al distribuitorului.
Middle class -ul romanesc are astazi un “loc de afirmare”: hypermarket-ul. Oferta, pret, calitate, dintr-o data vorbim de altceva. Aici gasim vinuri romanesti din toate podgoriile, rosii, albe, rosé, de masa sau de colectie si multe, putin cunoscute si rar cumparate vinuri straine. Si e normal sa le gasim, daca ne gandim ca in Romania exista si mult vin bun care, vorba bancului ce circula in multe tari est-europene inainte de `89, “se face si din struguri”.
Pretul difera in functie de soi, de producator, de gama s.a.m.d. La vinuri albe, o Galbena de Odobesti, o Feteasca Regala sau o Feteasca Alba, un Chardonnay sau un Sauvignon Blanc costa minimum 50-60 de mii, in lei vechi, iar pretul maxim urca pana la 110-120 de mii. Cand nu vorbim de vinuri de colectie sau de categoria Reserve, vinurile albe aromate – Grasa de Cotnari, Muscat-ul Ottonel si Tamaioasa Romaneasca – costa intre 7 si 10 RON. Cam aceleasi preturi au si vinurile rosii cunoscute de tot romanul – Merlot, Cabernet Sauvignon sau Feteasca Neagra. Oferta hypermarket-ului este in mare parte una de calitate. Nu ar avea cum sa fie altfel atata timp cat alaturi de “marii jucatori”, cum ii numesc specialistii, care nu mai au nevoie de prezentare ci doar de fidelitatea clientilor, hypermarket-ul este locul de desfacere al multor producatori mici si mijlocii, mai mult sau mai putin cunoscuti consumatorilor dar care au facut de multa vreme dovada ca ce scrie pe eticheta se afla si in sticla. Cu toate astea, “educatia” romanului in materie de vin lasa de dorit. O eticheta noua nu-l impresioneaza prea tare, cumparatorul de la noi, nu tot cumparatorul dar in mare parte, judeca inca dupa pret. Daca este “sub suta”, vinul se vinde bine, confirmand parca o vorba de care nu mai scapam: “ieftin si bun”. Din pacate insa, macar in cazul vinului, asa ceva nu se poate!
