Casa de Vinuri Ştefăneşti – pasiune pentru vin, istorie şi locurile natale

 

Publicitate
IWCB

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Trei localnici readuc la viaţă o podgorie celebră

Publicitate
IPPU

Cosmin Smădu şi fraţii Silviu şi Eugen Procopiu sunt trei oameni pe care, raportat la nivelul de trai, i-am putea numi ca realizaţi. Au familii, afaceri din care le întreţin, un drum bine stabilit în viaţă. Cei trei, însă, mai au ceva. O mare pasiune pentru locurile natale şi pentru istoria acelor locuri. Iar istoria Ştefăneştilor se leagă, indisolubil, de vin.

Un articol mai recent despre vinurile de la Casa de Vinuri Ștefănești (luna mai 2016)
și nou lansata gamă Truda Fanny puteți găsi aici.

De vinul de la Ştefăneşti vorbesc cronicile valahe de la 1388. Domnitorul Constantin Brâncoveanu avea vii şi cramă în zonă, ba chiar era foarte mândru de vinul său. Cert este că multe familii boiereşti aveau vii la Ştefăneşti, dealurile de lângă Piteşti devenind, în perioada pre şi interbelică, un adevărat loc de retragere al protipendadei. Brătienii, Goleştii, Liviu Rebreanu, Alexandru Donescu sau Nolică Antonescu aveau conace, dar şi vii în zonă, pivniţa săpată în deal a Brătienilor fiind şi astăzi, cu cei 150 de metri lungime ai săi, una dintre cele mai mari de acest fel din România.E drept, Ştefăneştiul a avut o istorie viticolă şi în perioada comunismului. Apariţia, în 1957, a Staţiunii Experimentale Horti-Vinicole, devenită în timp Staţiunea de Cercetare şi Producţie Viti-Vinicolă, a făcut ca, în 1989, plantaţiile cu viţă de vie să sară de 1400 de hectare. Doar că, după Revoluţie, a intervenit declinul. Iar astăzi, pe dealurile odionioară pline de vii, mai vezi doar urmele teraselor de altădată, viile părăginite ale SCPVV şi fâneţe din care mai răsare, pierdut, câte un lăstar, semn că via moare, dar nu se predă.

Şi totuşi, pe dealurile Ştefăneştiului, via renaşte. Pe teritoriul fostei ferme Marcea au apărut 25 de hectare de plantaţii noi. Aparţin Casei de Vinuri Ştefăneşti, o societate înfiinţată în 2010 de cei trei prieteni şi asociaţi pe care i-am numit mai sus. Născuţi şi formaţi printre vii, cei trei au decis că nu pot lăsa tradiţia să moară şi s-au apucat de vie şi de vin. Pasiunea lor s-a născut la timp, pentru că, fără ei, o Denumirea de Origine Controlată apreciată în trecut risca să dispară în neant. Cel puţin pentru o vreme. Aceasta pentru că, în conformitate cu legislaţia europeană, DOC dispare dacă, timp de 5 ani, nu s-a mai produs niciun vin cu acest nivel de certificare. Iar ultimele vinuri cu DOC produse la Ştefăneşti au fost cele din recolta anului 2010. Doar că, în aprilie 2015, câteva vinuri din Ştefăneşti obţineau, din nou, DOC. Erau vinurile din recolta 2014 ale Casei de Vinuri, prima cu adevărat importantă din scurta istorie a acestui producător. „Am avut câteva vinuri şi în 2013, primele plantaţii, datând din primăvara anului 2011, intraseră pe rod. Dar recolta a fost mică, ba mai mult, presa ne-a venit cu două săptămâni întârziere faţă de ziua începerii recoltării, aşa că îţi dai seama că nu puteam să ne ducem cu acele vinuri la omologare”, îmi povesteşte Cosmin Smadu, cel care, în 2013, absolvea Masteratul de la USAMV Bucureşti, singurul curs de specializare pe care îl deţin cei trei acţionari. Culmea este că s-a înscris la Masterat după ce a început afacerea şi mai mult pentru că era o condiţie pentru a accesa mai uşor fonduri. Dar şi cu fondurile a fost o problemă, astfel că societatea încă nu are crama pe care şi-a visat-o, undeva lângă vie. Vinifică într-un depozit din Ştefăneşti, unde cei trei asociaţi deţin minimul necesar pentru a produce vinuri de calitate.

Zona Marcea, un paradis pentru vinurile albe

Cosmin mi-a fost ghid în turul podgoriei. Am văzut viile arse, viile nelucrate, viile neîngrijite ale staţiunii, vastele păşuni şi lăstărişurile unde, până nu de mult domneau viile, vilele construite pe cele mai bune parcele de odinioară. Am văzut şiOLYMPUS DIGITAL CAMERA fostele conace, unele bine întreţinute, precum Vila Florica, odinioară fieful Brătienilor, dar şi unele în totală paragină, precum Goleasca, Nolică Antonescu sau Donescu, cel care începuse să fie restaurat de fostul primar al Bucureştiului, Crin Halaicu. Doar că, din motive neştiute, lucrările s-au sistat . Apoi am vorbit de Casa de Vinuri Ştefăneşti, de începuturi, de sol, de climă, de soiuri. „Marcea nu este cea mai favorabilă zonă pentru vie, conform clasificărilor vechi. E o zonă de categoria a patra, pentru că solul este podzolit, adică argilele sunt majoritare. Am simţit asta la plantare. Pe lângă cât ne-am chinuit, am constatat că, în 2014, 40 % din ceea ce am plantat nu s-a prins. A fost un an ploios, argila a ţinut apa şi rădăcinile au putrezit”, poveşteşte Cosmin. Dar golurile au fost repede umplute cu lăstari tineri, iar 2015 pare mult mai prietenos. Viile Casei de Vinuri sunt plantate la o altitudine de circa 400 de metri. „Avem cea mai înaltă vie din sudul României”, adaugă Cosmin. Mai mult, e fericit că pe dealul Marcea temperatura medie anuală este de sub 10 grade. Iar variaţiile de temperatură zi noapte sunt mai mari decât în alte zone. „N-am făcut nicio corecţie de aciditate la vinurile din 2014. E ceva, pentru un vin alb din sud”, se mândreşte acţionarul. Şi, într-adevăr, nu se simte. Am încercat şi Chardonnay, şi Sauvignon blanc, şi cupajul de Fetească Albă şi Fetească Regală. Vinuri curate, proaspete, cu alcool moderat, bine încadrat. Via tânără îşi spune cuvântul, aromele nu sunt foarte puternice, corpul e mai degrabă al unui săritor în înălţime decât al unui decatlonist, însă pentru început e foarte bine. Am gustat şi o Fetească Neagră 2014, din baric şi am rămas surprins de frumuseţea vinului. Culoare nu foarte închisă, nas cu prune afumate şi condimente, echilibrat, proaspăt, cu lemnul abia sesizabil. L-am întrebat pe Cosmin cine face vinurile, şi mi-a răspuns că toţi cei trei acţionari pun mâna când e nevoie. Dar că omul din umbră, adevăratul creator, este proaspătul doctor în enologie George Cojocaru, cel care, printre altele, are în portofoliu şi prima Crâmpoşie de la Intervitt, vin care şi-a creat repede foarte mulţi fani.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

La Ştefăneşti noua istorie a vinului abia se scrie. Dar pare că există toate componentele necesare pentru ca aceasă istorie să fie mai frumoasă ca precedenta. Există tradiţie, există pasiune, există terroir. Şi, cu precădere, există componenta umană a terroir-ului.