Intre multele sabloane cu care ne-am obisnuit si categorisim tot ceea ce ne inconjoara, cel putin o serie, sunt – pe langa strambaciunea lor – nefolositoare.
Nefolositoare pentru ca ne indeparteaza a priori de valori pe care nu mai putem sa le (re)cunoastem.
Sabloanele acestea exista nu numai in Romania ci, peste tot in lume, variatia tinand doar de gradul de cultura. Adica, cu cat oamenii sunt mai informati, cu atat judecata despre un anumit lucru este mai dreapta.
Probabil ca de la acest adevar au plecat austriecii acum multi ani cand au decis sa comunice intens pe faptul ca ei au vin. Vin bun. Vin foarte bun.
Acum multi ani de zile, intorcandu-ma de la unul dintre cele mai mari targuri din lume, am povestit prietenilor despre standul imens al Austriei.
Nu mica le-a fost mirarea sa auda ca Austria isi reclama un loc in topul puterilor vinicole si nici serioasa confirmarea mea, ca vor si izbuti.
Pentru ca, prin efort, persuasiune, talent dar si printr-un program de termen lung, Austria a ajuns sa aiba vinuri de top la nivel mondial.
An de an la Prowein, de pilda, sectorul austriac este din ce in ce mai generos si mai animat.
Turismul austriac este potentat de vinul produs in aceasta tara, dar si reciproca e valabila. Practic, o relatie sinergica, benefica.
Asa au ajuns soiuri cu circulatie relativ redusa sa fie notorii: Gruner Veltliner, Neuburger, Blanfrankisch, Zweigelt, etc.
Zonelor de productie precum Niederostereich, Burgenland, Steiermark, li s-a adaugat Viena – cu o admirabila eleganta pozitionare.
Nu este un secret ca, din ce in ce mai multi romani viziteaza Austria.
Daca in urma cu cativa ani, Austria era mai mult o tara de tranzit, acum ea a devenit destinatie in sine.
Dovada ca pana si in autobuzele pentru turul Vienei, gasesti in menu-ul castilor pentru traducere, in sfarsit, limba romana!
Conationalii nostri merg la schi, fac shopping, sunt spectatori ai concertelor, fac afaceri in spatiul austriac. Este normal ca ei sa se intalneasca cu vinul autohton si, mai ales, sa depaseasca anumite rezerve.
Pentru a va da seama ca vinul e un subiect serios si bine tratat in Austria, trebuie sa stiti ca “falstaff Wein guide 2010” are 832 de pagini si o sustinere institutionala si de avertizare, demna de invidiat.
Voi reveni cu selectii din acest ghid si, cu putin noroc, vom organiza o degustare cu vinuri vieneze.
Pana atunci, retineti Weingutt Weninger, Zahel Cobenze sau Christ, varfuri ale oenoculturii austriece.

Aseara, 14 aprilie 2010, imi arunc ochii pe HBO. Nu mai gasesc demult argumente sa zabovesc pe acest post, totusi, descrierea fanteziilor culinare ale unui personaj feminin dintr-un film de actiune, ma face atent cateva clipe. La desert, “tort de ciocolata” si apoi “vin inghetat”(!). Este clar ca traducatorul/traducatoarea n-a auzit niciodata despre icewine – dar, mai grav este ca, si telespectatorii au fost lasati intr-o confuzie penibila, de neiertat intr-o tara care traieste (sau ar trebui sa traiasca) si din vin. Nu e un capat de tara, vor spune unii. Chiar asa. E chiar miezul ei.

Oaspeti dragi, iubitori de vin si maine-poimaine… am promis – tacere…

Vecinii de la Oprisor

Rotenberg, un succes care ruleaza cu “casele inchise”

Se circula din ce in ce mai greu

Zidurean inconjurat

Marian Timofti – un sommelier la Curtea Agazzano (aici facand un gest prietenesc si prezentand acest mic domeniu, cochet)

ITU Refrigeration, prin echipa sa aproape de vinuri

Mai bine prieteni, nu?!

In acelasi spirit… Grasa (de Cotnari)

Si nici una nu e… Grasa (de Cotnari)

Domeniile Ostrov – una dintre cele mai mari proprietati. Se anunta lucruri importante.

Dupa o zi de munca (cu Dana si Sergiu Nedelea)

Angelica Iva, Proactive, motorul Good Wine

Publicat de Ed. Lifestyle, parte a Grupului Editorial TREI, volumul care a cistigat, din partea Gourmand World Cookbook Awards, titlul de cea mai buna carte de specialitate din Romania in 2009 s-a calificat si in finala mondiala a competitiei, desfasurata la Paris, pe 11 februarie 2010. La competitie, au luat parte carti din 136 de tari, iar Ghidul Vinurilor 2009 a intrat in finala categoriei Best Wine Guide, unde debutantii Dan-Silviu Boerescu si Catalin Paduraru au reusit sa cucereasca un Premiu Special (“Special Award”) din partea juriului prezidat de Edourad Cointreau.

Gourmand World Cookbook Awards reprezinta cea mai importanta competitie mondiala de specialitate si se organizeaza din 1995. |n acest an, ceremonia de premiere, desfasurata la Paris in spatiul multicultural Theatre 104, a precedat Gourmand Cookbook Fair, desfasurat in perioada 12-15 februarie in aceeasi locatie.

Despre vin, mai mult pe televiziunile particulare decat pe televiziunea publica. E un of mai vechi de-al meu. Daca aveti chef sa vedeti cateva comentarii difuzate pe Money Channel, va invit aici.

*Impreuna cu prietenul meu, Dan Silviu Boerescu, am reusit sa scoatem la lumina cea de-a treia editie a Ghidului.
365 de vinuri (250 noi!), distilate, spumante

Prefaţă

Vinuri de criză
Tocmai când piaţa vinurilor începuse să arate bine, bate vântul rece al crizei.
Iarăşi se amestecă în vârtejuri rapide vinurile bune cu vinuri subţirele, iarăşi nu se mai văd prin ceaţă etichetele cuminţi, iarăşi se simte mirosul acru al făcăturilor.
Singura veste bună e că adevăraţii iubitori ai vinurilor nu mai sunt dispuşi la compromisuri. Poate vor fi mai atenţi la preţ, dar în niciun caz nu cred că se vor mai apropia de vinurile „sărăcuţe“.
Paşii uriaşi care s-au făcut în ultimul deceniu în domeniul producţiei, schimbarea tiparului de consum a celor care-şi doresc vinul nu doar ca simplu produs alcoolic, descoperirea bucuriei de a împleti gusturile, parcurgerea unor experienţe unice de cunoaştere — toate acestea alcătuiesc reperele unui nou mod de viaţă.
Ca şi în credinţă, ca şi în iubire, ca şi în actul creaţiei, o valoare a spiritului nu poate sau nu trebuie să fie afectată de o turbulenţă materială. Dimpotrivă, sunt convins că vor ieşi cu bine din acest pasaj întunecat cei care-şi vor păstra crezurile nealterate, cei care-şi vor fi numărat aceiaşi prieteni, cei care vor continua să zâmbească.
Deloc întâmplător, vinul este apropiat acestui portret uman.
Ne-am străduit ca între coperţile acestui ghid să păstrăm vinurile care au ceva de spus, vinurile oneste, selectate din ofertele stufoase ale producătorilor şi importatorilor.
Au dispărut vinurile care nu au confirmat la noile recolte, au apărut altele şi, recunosc, unele au beneficiat şi de şansa „noutăţii“; nu sunt listate vinuri care nu au nicio vină decât că în faţa lor şi-au făcut loc altele mai deosebite.
Există şi vinuri pe care o bună parte dintre noi nu şi le permit. Cu toate acestea, identificarea şi cunoaşterea „campionilor“ reprezintă un demers normal, care ne familiarizează cu criteriile de ierarhizare.
În 2010, vom găsi mai multe titluri de şampanii celebre, mai multe cognac-uri de case mari. Probabil că, după cum se arată recolta lui 2009, vinurile româneşti vor fi şi ele interesante. Competiţia în care se află acestea cu vinurile de import dă şansa iubitorilor de vin să se întâlnească tot mai des cu producţii din ce în ce mai stilate. De altfel, există descrise în ghid vinuri româneşti de anvergură, cu subtilităţi demne de marile vinuri ale lumii.
Prin Ghidul vinurilor, încercăm an de an să prezentăm vinurile care trec proba timpului şi pe producătorii care reuşesc să-şi îmbunătăţească performanţele şi, în acelaşi timp, ţinem să fim atenţi şi la tendinţele din lume, la semnăturile noilor winemakeri talentaţi, la noile opţiuni de alegere.
Sper că Ghidul vinurilor 2010 este un instrument uşor de folosit, prietenos şi care ajută, deopotrivă, pe începător şi pe connaisseur.
Cătălin Păduraru

*Pentru cei mai apropiati de expresia video decat de cuvantul scris, am “ridicat” un nou post video

*Gripa porcina poate fi speriata de vinul rosu! Nu e gluma.
vezi Wine Spectator

Am fost invitat sa fac parte din jurul finalei concursului de somelieri.
Ca ADAR–ist am fost repartizat in comisia “Degustare”.
Evenimentul, in sine, a aratat ca someleria creste. Organizatia lor devine una puternica, Cramele Halewood si-au facut o traditie in a sustine competitia, asadar auspicii favorabile.
Am, totusi, cateva ganduri care nu-mi dau pace.
Cei pe care i-am vazut in finala – Mihaela Dranca, Vlad Muresan, Custura Vasile si Tudor Bogdan – nu m-au impresionat la capitolul degustare. Pana la comentariul strict de specialitate vin, fac un comentariu de “specialitatea” mea dintai: actoria.
Somelierul fara stiinta comunicarii, a show-ului, a limbajului non-verbal – nu este somelier.
La capitolul vinuri – foarte ciudat – toti participantii stiau din examinarea vizuala daca vinul este acid (??) si gradul alcoolic!
Toate asocierile au fost sablonarde, timide.
Postgustul – confundat cu finalul.
Nicio referire la retronazal.
Nicio poveste. Nicio anecdota.
Greseli – “corpos” – in loc de corpolent si stangacii de genul – vin portocaliu – in loc de nuante orange.
Pana la urma, ocupantii primelor doua locuri, si-au meritat victoria si printr-un plus la “atitudine”. Mihaela “vorbea” iar Vlad – a dovedit ca are si imaginatie.
Problema e ca nivelul tinerilor somelieri trebuie ridicat.
Concursurile sunt capabile sa starneasca entuziasmul dar, se vede clar, asta nu e suficient. Dragi colegi! Cititi pentru mobilarea etajului superior si antrenati-va corpul si vocea ca orice om de show. Acestea sunt componente ale pregatirii voastre de care nu va puteti lipsi. Astazi, intr-un mediu concurential relaxat – poate ca – merge si-asa.
Pentru maine, as zice, trebuie refacute calculele. Nu e departe ziua cand se vor uita catre piata muncii din Romania si strainii. Am mai spus-o. Au inceput sa vina bucatari; manageri; wine makeri. De ce n-ar veni si somelieri?

In sfarsit am avut ocazia sa cunosc entuziastul proprietar si winemaker de la Castellroig, o proprietate mica (pana in 50 ha, din care jumatate pe rod) care a reusit sa-i atraga atentia inclusiv inabordabilului Parker.
L-am cunoscut si personal dar, mai ales prin vinurile prezentate, cele linistite si “cavele”. I-am cunoscut si obsesia pentru afirmarea unui soi local, soi pe care-si sustine toate vinurile: Xarel.lo
Asa ca am degustat, impreuna cu cei care au dat curs invitatiei, apropiati ai vinului, apropiati ai VINEXPERT-ului, un vin de 90 puncte Wine Advocates respectiv Sabate I Coca – Terroja. Subtil la miros, extraordinar de prezent in gust, cu o lungime remarcabila, cu o mineralitate care mie, unul, imi face placere.
Fratiorul, Castellroig – Blanc Seleccio, un vin baricat, element care nu trece neobservat. Vanilia se suprapune placut peste caseul de unt datorat fermentatiei malolactice si, surprinzator, lasa senzatia de dulce, vinul fiind absolut sec (1g zahar/l).
Cavele, alte atractii ale serii, si-au masurat valoarea in etalon champagne: perlaj fin, care dispare rapid la inghitire, note de drojdie sau de paine si miros chiar de biscuit.
Desi rosé-ul este cam intens aromatic, am inteles ca la cateva luni de la degorjare (à propos – pe spate la Gran Reserva era trecuta data degorjarii, a trecerii in stadiul finit!) culoarea vireaza catre somon.
Fara sa aiba cum sa devina produse cu recunoastere masiva, vinurile Castellroig cred ca se vor impune ca vinuri cu gust deosebit, gust local care le va face cautate de catre cei care nu se opresc in a cunoaste lumea si prin intermediul vinului.

Nu multa lume stie ca Halewood are proprietati viticole si in Ardeal. Am avut ocazia sa vad si sa “gust” locul…
Pana sa va arat ce a fost acolo, leg experienta de acum cu o declaratie de-a mea mai veche.
Eram intrebat intr-un interviu (cred ca de Cezar) daca nu as infiinta/cumpara o vie. Spuneam atunci ca, pe langa faptul ca nu-mi permit acest lucru, nici nu sunt atras de o postura cu valente care sa interfereze. Adica, nu pot fi si producator si vanzator impartial. Oricat de “tare” ai fi, “copilul” tau e, oricum, cel mai frumos. Deci, nu! Cu toate acestea, ziceam, ca exercitiu al imaginatiei, daca ar fi sa-mi doresc o vie, aceasta ar trebui sa fie de altitudine sau de climat rece.
Ei, iata ca la Apold – Sebes, cel putin teoretic, viile se afla intr-o astfel de postura.
Deloc intamplator, aici s-a replantat Riesling de Rhin. Eu unul, astept cu febrilitate monocepage din acest soi, sa-mi astampar dorul de vinurile ardelene, cu gust aparte, cu personalitate.
Cat despre organizare si organizatori, fara false politeturi, totul la superlativ! Se vede mana buna, creierul la locul lui si, foarte important, suflet pentru vie. Nu anticipam acum 15 ani ca un Vinalcool se va putea metamorfoza intr-un producator cu vocatie. Probabil, anii care vor urma vor fi aducatori de recunoastere si satisfactie pentru cei care muncesc aici.
Printre altele, au fost organizate un concurs de cules, mese traditionale, degustari, vizite in locuri incarcate de istorie, spectacole cu amprenta folclorului local. Pentru toate, felicitari!
Daca guvernantii, macar manati de ratiuni electorale, ar sprijini dezvoltarea unor astfel de proiecte fie si doar prin construirea drumurilor, am fi departe. Dar sa nu cad in locul comun al comentariului fara finalitate. Asadar, poze:

De aici, fortificati cu cate o tuica, am plecat la lupta… culesului

Doua echipe: Sebes si Apold

Ochiul stapanului

Oboseala se simte si la fostii sportivi. Aici Nelu Carlescu, Maxiprod. Din fericire, au urmat placinte traditionale cu ceapa si cartofi.

Lectia de istorie. Calnic

Antreuri “La Mesteceni”

Tocana de oaie la ceaun

Cipariu si Bocsa

… gandurile mele

Apus in Paradis

dupa ploaie

Ruxandra la rummy in aer liber

Seara linistita