Balcic Noiembrie 2006

O istorie comuna. Vinuri. Drumuri diferite 

N-am sa incerc nicio clipa sa seduc verbele pentru a se lasa purtate in descrieri calofile ale Balcicului.
Mi-a placut. Pe alocuri, m-a uimit.
Pe de alta parte, Bulgaria – ca si Romania – este inca un spatiu liber. Ceea ce permite contrastele. Faptul ca s-au deplasat vreo suta de degustatori autorizati din intreaga Romanie, nu i-a impresionat pe producatorii bulgari. Asa incat, daca n-as fi avut o relatie directa cu o casa de vinuri, n-am fi luat contact cu vinul bugaresc decat cumparandu-l din supermarket.
Cu toate acestea, tocmai pentru ca vorbeam de paradoxuri, vinarii bulgari au ce sa ne arate.
Am vazut asta la degustarea rapida organizata de selectionerul Anna  Koleva in “ Queen’s Winery House “. Vinuri remarcabile.
Am cumparat si eu un vin la 23 Euro. Dupa cum anticipati “ Queen” din titulatura se refera la Regina Maria.
Regina Maria a Romaniei!
Bulgarii exploateaza (onest si civilizat) imagina reginei.
Sunt vinuri cu numele ei si ale copiilor. Dar, cel mai important, statul bulgar a autorizat o “ vinoteca” ( 100 % comerciala) in ansamblul istoric.
La noi, asa ceva te-ar expune oprobiului public – sau sub comanda autoritatilor, ai risca ani grei de puscarie sau  amenzi zdrobitoare. (DACA… ai reusi sa deschizi un astfel de loc). Bulgarii, ca toate natiile doritoare de mai bine, obliga statul sa–i sustina, sa nu le puna piedici. In oglinda, in Bucurestiul nostru drag, in centrul istoric, in pasajul Vilacrosse umbla potera primariei sa vada daca mai scoate cineva vreo masa  dupa 15 noiembrie.
Nu conteaza  ca e cald, nu conteaza ca pasajul este acoperit, nu conteaza incalzitorul de terasa ( caci de terasa Vinexpertului ma doare), important e…. sa “respectam legea”!
Cu legi din astea o sa murim incet, iar calaii – nu se vor simti vinovati niciodata.
Ei se cofunda cu institutia si, la fel ca si generalii criminali ai lui Ceausescu – executa ordine !
Da’ , ma rog , vorbeam de Balcic…..
Marea frumoasa, vinuri bune, mancare gustoasa si ieftina. Au lipsit doar producatorii.
Norocul meu a fost ca, de fapt, noi eram toata suflarea ADAR – ului, probabil una dintre cele mai frumoase si mai vii organizatii din Romania ( la anul implineste 13 ani!!!) Drept pentru care drumul – atat la dus, cat si la intors a fost o fotograma a tineretii suprapusa peste decorul toamnei. S-a cantat si s-a baut in autocar, ca-n  vremurile bune. ( Bine, tot ca-n “ vremurile bune ” am stat si la vama…).
Cam atat despre Balcic. As putea continua cu Eforie – unde am fost cazati dar, in afara atmosferei creata de grup, ar trebui sa amintesc si de o statiune moarta, de mancarea fara gust si de multe altele. Fiind totusi stiute, ma abtin.

Rasfoind titluri mai vechi din vinexpert.info/publicatii am dat peste un articol publicat in Jurnalul National, in plina campanie electorala.

La intrebarea “s-a schimbat ceva in doi ani?” ar fi unii care ar putea spune ca da. Altii ca nu. Cu alte cuvinte, nimic spectaculos. 2007 e ca maine…

La un moment dat, mi se adresează o solicitare de întocmire a unei oferte de vinuri pentru un minister foarte important al ţării. Un minister abilitat cu dezvoltarea şi întreţinerea bunelor relaţii cu celelalte state din lume.

Vinurile, după cum suna textul hârtiei oficiale, trebuiau să facă faţă cerinţelor de protocol înalt, să satisfacă exigenţele delegaţiilor din străinătate şi, evident, să marcheze buna noastră tradiţie şi modernitate în ale vinificaţiei.

Până aici lucrurile stau bine iar logica nu este ameninţată cu nimic.

Problemele care apar sunt în explicitarea cererii făcute, fără doar şi poate, de către un neiniţiat.

Se cer Chardonnay-uri demiseci (ca acum 20 de ani şi doar la noi) şi alte asemenea anacronisme (vechime de cel puţin 3 ani) demne de gusturile unui gestionar de cantină socialistă (să mă ierte cei care au constituit excepţia).

Şi ca grozăvia să fie întreagă, singurul „criteriu de selecţie este preţul… cel mai scăzut”!

Nici nu ştiu de unde să încep comentariul asupra unei astfel de enormităţi.

Preţul cui? În raport cu ce? De ce preţul şi nu calitatea? Sau de ce nu raport bun calitate – preţ? Nu ar fi fost mai normală o cerere de genul „mari vinuri româneşti, compatibile cu cele mai înalte standarde internaţionale […] având preţuri cu max. 20% (ex.) faţă de preţul de listă al producătorului”, ca fiind şi demnă de o instituţie serioasă a statului? Nu putem compara „Coloana Infinitului” cu băncile din parcul unde ea este instalată chiar dacă împart acelaşi spaţiu.  Ne facem în continuare de râs. Nu exploatăm nici a mia parte din bogăţiile pe care le avem în bătătură. Lăsăm oameni nepricepuţi în funcţii cheie şi ne mirăm că ţara nu merge bine. De ce ar fi altfel?
Este campanie electorală. Se vor instala în funcÅ£ii noi miniÅŸtri, noi parlamentari ÅŸi – prin firea românească a lucrurilor – noi înalÅ£i funcÅ£ionari.

Stimaţilor, respectabililor! Vă rog să înţelegeţi (şi dacă nu înţelegeţi – luaţi-o de bună) că vinul românesc este o bogăţie, o mostră a culturii româneşti, un aliat în orice demers diplomatic, un pansament al sufletului, un mesaj care nu are nevoie de traducere adresat locuitorilor oricărui meridian al planetei.

După ce vă instalaţi în fotolii, uitaţi-vă la ţările care au reuşit să-şi facă un nume prin vin şi odată cu acesta, o economie mai solidă. Dacă nu aveţi alte idei, copiaţi traseul străbătut de ţările respective.

Canalele publice de comunicare, plătite de noi, vă stau la dispoziţie pentru a vă populariza planurile. Noi vă cerem să schimbaţi ceva în acest domeniu. Şi alte zone economice au nevoie de îmbunătăţiri, dar începeţi mai întâi cu lucrurile care nu costă şi care vor avea un răspuns imediat.

Românii ştiu să fie recunoscători, şi, mai fericiţi fiind, vor închina un pahar de vin în sănătatea DVS!

P.S. Voi reveni si cu titluri mai vechi. Bineinteles, comentariile de actualitate – cat mai multe. Numai sa “ies” de aici, ca-i cam stramt. Va promit o relatare consistenta de la Balcic. Voi fi acolo, impreuna cu colegii ADAR-isti, pentru degustari de vinuri bulgaresti in castelul Reginei Maria.

Da vijdene draghi priateli!