Prince Matei  ramane un reper al vinurilor premium romanesti. A determinat schimbari in ofertele producatorilor si si-a facut fani in randul iubitorilor de vin.

Prin invitatia dlui Marian Timofti, prin sustinerea dlui Faleschini, am avut parte de o degustare pe vertical exceptionala, o adevarata teleportare in trecut. Cu exceptia Merlot-ului din 1999, toate millesime-urile completeaza un tablou vast de gusturi nobile.

2001 – are o rama de fructe supra coapte, chiar de jam si are un “capac” iodat care-l face atractiv si misterios.

Eu, unul, legat fiind sufleteste de Prince Matei ’98, nu l-am introdus in nicio ierarhie, desi vinul ar valora mult acum in colectiile particulare.

2006 – va fi o surpriza placuta pentru cei atasati de Vinarte dar si de vinurile bune, in general, sau pentru cei care au “apropieri”de vinurile californiene de clasa.

2000 – clasic, puternic, cu alura de amfitrion in capul mesei festive.

Toti anii de recolta (fara ’99, repet) au fost ani buni. A! si  2005 – care n-a fost nici el un an bun.  Cei de la Vinarte au decis sa nu vinifice 2005 pentru Prince Matei, ceea ce e de lauda.

Putini  producatori fac acest lucru; practic, inca vreo doi ! Va asigur ca a fost o placere rara sa poti avea in fata, in acelasi timp, o eticheta din atat de multi ani si sa poti compara vinurile punandu-le in ordine cronologica, in ordinea intensitatii sau… pur si simplu, fara nicio rigoare.

O glisare printre ani care, pentru un profesionist, inseamna cat un teanc de tomuri de specialitate.Toate aceste castiguri ma indeamna sa multumesc celor de la Vinarte si, in egala masura, celor de la Arte & Vino. Acum, ca drumul a fost deschis, abia astept actiuni similare ale altor producatori seriosi…..

Bancile – in continuare in greseala, invatamantul romanesc – conformist si idiotizant, Statul national – infierat de paranoici , Televiziunea romana – o televiziune comerciala pe banii nostri, s.a.m.d. Posturi pe care nu le-am scris…. si nu-mi pare rau. Incerc sa raman sanatos.