N-am fost niciodata un consumator de bauturi “de bar”. Cu atat mai putin al celor cu rest de zahar. Cred ca, de-a lungul timpului, am degustat tot felul de cocktail-uri sau long drinks, de fiecare data, invitat.

Am o usoara distanta si fata de tiparul de consum al acestor bauturi. Atitudinea rezervata se trage din modul meu de viata si, recunosc, este usor nedreapta macar pentru o buna parte din aperitivele si digestivele lumii. Am constatat la Ramazzotti ca apetitul moderat pe care-l manifestam, era dat de o slaba comunicare a producatorului pentru piata Romaniei.

O vizita la Milano si, bineinteles, la fabrica Ramazzotti, mi-a relevat o realitate care urca ratingul acestui produs (in incalcita-mi ierarhie) catre “simpatic”, “de pus pe lista bauturilor de petrecere” si chiar “aproape obligatoriu in bar” (nu e “urcat” pe evinoteca.ro desi e in magazinele VINEXPERT).

Informatia cea mai interesanta e aceea ca digestivul (este si aperitiv!) se bazeaza pe vreo 33-36 de ingrediente naturale: rubarba, coaja de portocala, ierburi, trestie de zahar, samd. Povestea e frumoasa, produsul placut iar afacerea prospera.

Vanzarea a 18 milioane de butelii pe an inseamna, fara dubiu, succes.

Sa recapitulam putin reteta succesului italian: alcool, macerat din plante, dorinta de a urca pe podium.

Alcoolul, zic, nu ne-ar lipsi nici noua, plante am avea, Slava Domnului… Ciudat, noi n-am reusit sa mentinem nici macar pe teritoriul Romaniei – bauturile traditionale la un nivel decent.

Asa ca, sa ne uitam la reusitele altora, asa, ca la film. Film strain!

Va invit sa veniti maine, 16.07.2009 la Cafeneaua de Presa.

Nu stiu cata lume s-a inscris (accesul este liber, dar trebuie sa vi se confirme ca mai sunt locuri la roxana.mucenic@gmail.com)  dar, stiu sigur, convivii vor avea parte de niste vinuri cu care… chiar rar te intalnesti!

Un Sauvignon la 14% alcool (nu spui care),  o Feteasca de terroir (in tipar vechi) sau un Cabernet greu, toate, sub nume mari.

Cei de la care am selectionat vinurile sunt, cu o exceptie, foarte cunoscuti in zona premium. Pentru cine vrea mai multe… maine, la degustare!

Impresii si note, dupa eveniment, peste cateva zeci de ore.

P.S.  Insist sa validati la 0769-670.175 participarea DVS.

Am continuat (spre necazul unora) periplul in lumea brandurilor Pernod Ricard, acasa la unul dintre cele mai cunoscute cognac-uri.

Vizita la Chateau de Chanteloup, proprietate Martell.

Plecat la 4 dimineata din casa. Avion la 6. Escala Cluj si transfer Budapesta. Asteptare (cu cateva digestive de “control”) 2 ore. Cursa Paris. Aici, in mod normal, trebuia sa ne aruncam intr-un tren si sa mergem in gara Montparnasse, de unde ar fi trebuit sa prindem un TGV pana la Poitiers, oras in care ar fi trebuit sa schimbam cu un tren normal pana in Angouleme, de unde – finalmente – ne-ar fi recuperat o masina, avand directia Chateau Chanteloup!!!

E greu, chiar pe hartie, sa strabati un astfel de traseu. De aceea ne-am hotarat sa apelam la serviciile unei agentii rent a car, respectiv AVIS (s-a dovedit a fi ghinionul nostru).

Nu va povestesc, ca ma enervez, prin ce am putut trece, doar pentru ca sefei biroului AVIS nu-i plac romanii.

Este pentru prima data cand nu reusesc sa inchiriez o masina – si am facut-o in diferite colturi ale lumii, inclusiv in… Cuba! La fel de adevarat ca n-am mai incercat niciodata serviciile AVIS si, bineinteles, ati ghicit, nici nu cred ca le voi mai incerca vreodata. As fi curios sa aflu daca baietii duc o politica discriminatorie fata de estici.

Inapoi, la lucrurile frumoase.

Am ajuns tarziu la castel, seara,  unde am cinat dupa ritualul marilor case nobile. Vinurile au fost dintre cele mai alese, printre cele rosii numarandu-se un Saint Julien din 1988, grandios. (N-am pus link, pentru ca nu-l avem, dar exista in Romania, vinuri pretioase din acest AOC, inclusiv din 1988).

Pana la difuzarea materialului TV, am “scapat” cateva poze…

Cunostinta cu XO

Dan Silviu Boerescu devenit ganditor in fata acestei mici comori (L’or – e cam pe la varful ierarhiei)

Si in vie, acolo de unde incepe totul. In emisiune, veti afla ce rol au trandafirii de la capatul randurilor

Dan Silviu Boerescu hotarat sa-si achizitioneze masina, citeste despre taxa de prima inmatriculare…

In Paradis… Aici, dupa ce am degustat cognac din 1848, Dan mi s-a adresat cu “frate Balcescu”.

S-a terminat ziua de munca. Putina relaxare, inaintea unui drum foarte complicat.

Macar din cand in cand, merita sa te lasi “sedus” de istorie…