Le Mondial du Rose
M-am bucurat, ca mare(!) iubitor de rose, ca prinde ideea unui astfel de concurs si a unei astfel de expozitii.
Am simtit chiar ca ma umflu putin in pene ca sunt in baza lor de date, cu toate ca, sigur, in ziua de azi, bazele de date sunt marfa – pur si simplu. Si “vanarea” nu este neaparat un proces selectiv in sensul valorii, ci se bazeaza, de cele mai multe ori, pe criterii minimale, la care rezoneaza pana si logica… electronica. Cu toate astea, ca oricarui membru al unei generatii care a tanjit dupa occident, orice scrisorica de acolo, inca imi mai provoaca emotie…
Vorba unui intelectual de serviciu, toata perioada anilor ’70-’80 am visat la intalnirea cu Vestul. Cand am putut ajunge acolo, acesta decisese sa nu ne mai astepte si, oricum, se schimbase mult, devenind de nerecunoscut.
Ceva totusi nu s-a schimbat.
Vesnica confuzie cu Budapest, in loc de Bucharest.
Nu ca ne-ar dezavantaja (ce-ar spune budapestanii care stiu cat de jalnic arata Bucurestiul; asta jignire!) dar prin repetitie, greseala asta, incepe sa sacaie.
O trece cu rose, cine stie…
