Marcel. Marcel de la Castellroig
In sfarsit am avut ocazia sa cunosc entuziastul proprietar si winemaker de la Castellroig, o proprietate mica (pana in 50 ha, din care jumatate pe rod) care a reusit sa-i atraga atentia inclusiv inabordabilului Parker.
L-am cunoscut si personal dar, mai ales prin vinurile prezentate, cele linistite si “cavele”. I-am cunoscut si obsesia pentru afirmarea unui soi local, soi pe care-si sustine toate vinurile: Xarel.lo
Asa ca am degustat, impreuna cu cei care au dat curs invitatiei, apropiati ai vinului, apropiati ai VINEXPERT-ului, un vin de 90 puncte Wine Advocates respectiv Sabate I Coca – Terroja. Subtil la miros, extraordinar de prezent in gust, cu o lungime remarcabila, cu o mineralitate care mie, unul, imi face placere.
Fratiorul, Castellroig – Blanc Seleccio, un vin baricat, element care nu trece neobservat. Vanilia se suprapune placut peste caseul de unt datorat fermentatiei malolactice si, surprinzator, lasa senzatia de dulce, vinul fiind absolut sec (1g zahar/l).
Cavele, alte atractii ale serii, si-au masurat valoarea in etalon champagne: perlaj fin, care dispare rapid la inghitire, note de drojdie sau de paine si miros chiar de biscuit.
Desi rosé-ul este cam intens aromatic, am inteles ca la cateva luni de la degorjare (à propos – pe spate la Gran Reserva era trecuta data degorjarii, a trecerii in stadiul finit!) culoarea vireaza catre somon.
Fara sa aiba cum sa devina produse cu recunoastere masiva, vinurile Castellroig cred ca se vor impune ca vinuri cu gust deosebit, gust local care le va face cautate de catre cei care nu se opresc in a cunoaste lumea si prin intermediul vinului.
