A.D.A.R., te iubesc!
Nu spun des “te iubesc”. Ba, un soi de superstitie, ma facea si in trecut, cand luam mintea vreunei fete, sa nu folosesc aceste cuvinte. Mi se parea (si mi se pare) indecent sa te sprijini pe puterea unei sintagme sacre. Pe de alta parte, lipsa de continut ajunge sa se vada, e gaunosenia care provoaca amarul sufletului…
De ce incropesc acest “intro”, de ce seamana cu o justificare? Pentru ca, pur si simplu, inflatia de cuvinte mari folosite de inconstientii, de hapsanii, de avarii zilei, nu ne mai lasa sa vorbim simplu, curat, romaneste.
In ceea ce priveste legatura mea sufleteasca declarata cu o organizatie… Da, poate fi considerata o ciudatenie. O ciudatenie in conditiile de astazi cand, orice contact cu o asociatie, organizatie, poate fi unul nociv.
Dar eu iubesc A.D.A.R.-ul tocmai pentru darul pe care l-a primit (si-l foloseste cu bine) de a pastra obiceiuri… profund umane.
Dincolo de valenta profesionala (un urias organism senzorial acordat, un diapazon care poate si are dreptul sa dea tonul in materie de vinuri, o unitate de memorie gigantica dedicata vinului) dincolo de profesionalism, repet, se simte – la fiecare intalnire – o coeziune dupa care, omul haituit al zilelor noastre, tanjeste pe drept.
Apoi, longevitatea unei organizatii (14 ani) care nu da drepturi speciale, care in general “nu da” nimic, ma emotioneaza.
Nu interesul, ci ideea. Nu rangul, ci profesia. Nu banul, ci inima. Ganditi-va ca aici se intalnesc oameni care se cunosc de-o viata. Dar sunt si oameni care se stiu de 10, 6 ori 3 ani. Dar si ei parca se stiu de o viata! Gasesti peste tot o astfel de minune? Astazi?!…
Oamenii care se strang aici (de 14 ani, din 3 in trei luni. Fara intrerupere!). Cu toate acestea, ca membru al Asociatiei esti egal cu oricare dintre colegi.
Sigur, avem si noi apelatiunile noastre de politete. Dar, in spatele lui “Domn’ Profesor”, “Domn’ Presedinte”, “Doamna Diriginta”, “Domn’ Doctor” se afla oameni atat de calzi incat, fara sa pot controla asta, la fiecare reintalnire imi aduc aminte si de parintii mei, de fratele meu, de prietenii vechi.
Cateodata mi-e si greu sa povestesc unor cunoscuti ce facem noi in serile de relaxare de dupa sesiunile de degustari.
Cat cantam, cum glumim, ce discursuri sau ce epigrame dau ritmul rasului nostru. E greu de povestit spuneam, pentru ca trebuie sa numesti in termeni “civili” cine a spus poanta, cine a strunit chitara: directorul de la…, seful laboratorului de la…, inspectorul de la…, tehnicianul de la…. Si atunci, vraja s-ar stinge. Grila gandirii societatii moderne este rece, pragmatica: Trebuie sa profiti de intimitatea oricui te-ar putea ajuta.
Ori, eu vreau sa fiu “ineficient” cand e vorba de suflet.
De aceea iubesc – fara conditii – A.D.A.R.-ul…
March 15th, 2008 at 12:12 pm
va salut cu tot respectul.Citind acest articol,vazand ca este legat de cunoscatori si degustatori ai vinului,as dori sa-mi indicati o scoala,un curs,sau un training pentru a deveni un someilier profesionist.va multumesc anticipat!
March 21st, 2008 at 3:55 pm
exista sesiuni de initiere ADAR si un curs de sommelerie(care e cu totul altceva).promit sa revin cu date suplimentare
May 5th, 2008 at 3:16 pm
Fara sa ma gindesc ( cel putin acum ) la someilier profesionist as fi foarte incantat sa aud de un curs de initere .( astept si eu acele date suplimentare )