ciocu’ mic?!
nu stiu de ce se leaga iritarea dlui mihai c ( v.comentariu la MAREA DECANTARE).
din toate interventiile domniei sale respira educatie si atitudine onesta. adica,inclusiv…implicare !
cam asta facem si noi dle mihai c. aratam si unde se pot face corectii.
actiuni concrete? da,in scoala,in media,in randul liderilor.
nu actionam impotriva cuiva ,doar vrem sa salvam bunul simt(gust).intotdeauna au fost oameni ca noi.
pe vremuri,mai multi…
ce ne pasa?….pai,nu suntem pustnici ! nu e o exceptie in lume aratatul nostru cu degetul, dovada multele
reviste de vinuri din strainatate. incet,cu perseverenta,acestea au schimbat multe obiceiuri rele(sa ne uitam la piete tinere ca sua)
un invatator nu va lasa copiii sa se urce cu picioarele pe banci doar pentru a nu se consuma sau pentru ca parintii copiiilor sunt oameni cu bani.
mai mult,e in firea omului bun sa impartaseasca cunoasterea.
spuneti ca oamenii care au reusit(afara)sunt clientii marilor chateaux-uri.ok.asta vrem si noi: oamenii care
au reusit, sa fie conformi cu succesul lor si sa nu mai bea scursuri  la pet cumparate de la hard discounteri-randu’ de jos-in amestec cu cola .
in rest,cu adevarat,vorbe.dar si causeria e “mai altfel” la un pahar de vin bun,nu-i asa ?!
August 16th, 2007 at 9:14 pm
“…e in firea omului bun sa impartaseasca cunoasterea…”
Si macar daca s-ar auzi vocea omului bun, in multimea de voci care intr-o limba cu greu articulata isi arata reusita…isi afiseaza semnele de succes.
Inainte de a incepe acest mesaj, ma intrebam: ce e de facut pentru a “inocula” in mentalul colectiv ca ideea de a bea vin – vin de calitate – nu este ceva ce numai “les nouveaux riches” fac? Ca vinul trebuie sa faca parte din viata noastra? Indiferent daca este vorba de un moment special sau de vinul gustat duminica dupa amiaza cu prietenii.
Unde trebuie umblat?
Aici (Belgia) am discutat de multe ori cu persoane din domeniu (distributori de vin, negociants, producatori de vin in vizita, proprietari de restaurante, critici gastronomes) si toti au fost de acord asupra unui lucru.
Ca existenta unui numar considerabil de restaurante, mici si mari, restaurante cuminti si corecte, ca si cele recompensate cu etoiles Michelin, au oferit publicului ocaziile si mai ales locurile necesare pentru a se “educa”.
Toti au fost de acord ca vinul este consumat in special in restaurant: in cuplu, cu amicii, in repas d’affaires, la ocazii speciale. Si ce loc mai bun pentru a descoperi gusturi, parfumuri si combinatii noi decat restaurantul dvs preferat?
Mai spuneau ceva acesti oameni: ca este mare nevoie de oameni “muscati” de acest virus al vinului, care traiesc zi de zi magia vinului si care o explica si o dezvaluie nepriceputului din noi. Curios si constient ca nu are decat de castigat daca asculta nemiscat 5 minute ce i se spune. Un sommelier pasionat de meseria lui valoreaza enorm. Poate contamina la nesfarsit pe cei din jurul lui. Un negociant de vinuri pasionat de veritabilul vin – expresie a originalitatii unei regiuni – valoreaza enorm.
Tot ei spuneau ca fiecare ar trebui – macar o data in viata – sa abandoneze insulele si sa mearga in vacanta in “excursii” oenologiques in regiunile viticole din tara lui. Crezi mai usor atunci cand vezi cu ochii tai nu?
Chiar si efectul de moda ar putea fi folosit. Atata vreme cat mesajul transmis se refera la un produs de calitate. Dar intrebare este: au acesti vectori (vedete, staruri si creatori de opinii) aceasta preocupare pentru ceva nobil cum este vinul? Nu pot sa nu ma gandesc la aventura Hennessy, Cristal Roderer sau Veuve Clicquot in USA.
Producatorii au facut mataniii in fata “50 Cents” asa infractor cum arata si publicul (imitant din pacate) a descoperit ce inseamna un XO in cognac sau un blanc de blanc en Champagne. Cei interesati, bineinteles.
Un lucru este sigur: cei initiati si amatori se vor gasi mereu in fata unui pahar umplut cu un vin de calitate in timp ce doua mese mai departe berea va continua sa curga garla. Chestiune de educatie? De bagaj genetic? De anturaj? De experienta?
Oricare ar fi raspunsul, personal am deschis ochii in aceasta lume a vinului acum aproape 5 ani. Prejudecati am avut despre vin o droaie, m-am purtat uneori ca un mitocan fiind indemnat sa gust un vin de calitate si nestiind ce sa cred. De la Grands Cru Classés pana la ultimele “vins de garage” sau “vins en biodynamie” am gasit ceva care m-a surprins, facandu-ma sa ma intreb “cum este posibil asa ceva”
Am gustat si sunt convins ca am castigat cate ceva de fiecare data. Un moment aparte, o secunda in care m-am mirat de cat de bine mama Natura face lucrurile.
Cu bine
Mihai C
PS: stiu cat de ingrat este rolul de formator, mai ales intr-o lume a vinului si cu un public ca cel din Romania. Va felicit pentru perseverenta.
August 24th, 2007 at 11:00 am
Numai intelepciune.