Cuvântul este greoi si rar folosit. Sensurile ramân cele din dicÅ£ionar. ÃŽmi permit o licenţă, o extindere: căderea în extaz faţă de persoane ridicate pe soclu chiar de către noi înÅŸine. Pentru a mai tempera admiraÅ£ia fără gardă faţă de “statuile” (a se citi – autorii) din vest, iată, o semnatură românească pusă (cu îndrăzneală?!) pe o lucrare importantă: Le Cognac.Constantin Pârvulescu. Text si fotografie. Nu ÅŸtiu câtă lume il cunoaÅŸte pe autor. Publicat în FranÅ£a, într-o ediÅ£ie de lux a Editurii Flammarion, fără o lucrare în oglindă (ÅŸtiută) în limba română. Pentru că ÅŸi eu enumar, deseori, mai uÅŸor scriitorii de vin străini decât pe cei români, imi fac mea culpa ÅŸi invit pe oricine are informaÅ£ii despre reuÅŸite ale românilor de peste hotare, în domeniul vinului, să dea de stire.

RecunostinÅ£a – tind să cred – pleacă mai ales de la… stiinţă.

 

This entry was posted on Friday, March 14th, 2008 at 9:08 am and is filed under Diverse.... You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.