Cavalerul Vinului – Guy Tyrel de Poix

FOTO/Vinul.ro - vă puteți abona (cu cadou garantat, discounturi și surprize) la revista tipărită aici...

A facut primul pas al renasterii vinului romanesc si are un merit incontestabil pentru aprecierile pe care au inceput sa le culeaga producatorii din Romania. Vinul.Ro va prezinta un portret al contelui asa cum l-au cunoscut apropiatii sai.

A vrut sa ajute Romania si a reusit. Cu optimism, dar si cu multa truda, a deschis un drum pe care, la acel moment, nu multi l-ar fi vazut posibil. A crezut in el, dar, totodata, a crezut in potentialul terroir-ului romanesc. Cu siguranta, vinul romanesc ar fi revenit la viata si fara ajutorul lui. Dar mai tarziu si, poate, nu atat de hotarat. Asa, s-a intamplat sa fie el omul potrivit la locul si momentul potrivit, astfel ca istoria renasterii vinului romanesc se va scrie incepand de la el. Suficiente motive pentru a ridica paharul si a-i transmite recunostinta noastra… Multumim, Guy Tyrel de Poix! Nascut pe 13 martie 1955, la Paris, Guy Tyrel de Poix a avut de mic legaturi cu vinul. Nu numai pentru ca, in anii ‘60, tatal sau reinfiinta in Corsica domeniul viticol al familiei, Domaine Peraldi, ci si pentru ca familia mamei lui detinuse casa de sampanie Piper-Heidsieck. Dar, tanar fiind, nu lasa impresia unei atractii deosebite pentru vin. Schiul parea marea lui pasiune, motiv pentru care, dupa ce a absolvit facultatea de stomatologie, Guy a ales sa profeseze la Val D‘Isere. La 30 de ani a intervenit schimbarea. Chemat sa preia domeniul familiei, Guy a descoperit in gena pasiunea pentru vin. Iar dupa sase ani, se gandea deja la extindere. Mai precis, dorea propria lui afacere, pe care sa o nasca si sa o creasca cu toata dragostea si priceperea de care era capabil. Ghid i-a fost Atlasul Mondial al Vinului, al lui Sir Hugh Johnson, din care a aflat, cu surprindere, ca in Romania se face vin. Sigur, primul lui vis a fost sa se duca in America de Sud, un El Dorado al vinului in anii ’90, insa, dupa cum spune Mihaela de Poix, „avea trei copii foarte mici pe vremea aceea si a considerat ca e prea departe”. Aproape era doar Europa de Est, dar in Iugoslavia era razboi, iar vinurile bulgaresti din acea vreme i se pareau prea aspre. Mai ramaneau Ungaria si Romania. A ales sa inceapa documentarea cu tara noastra si, in martie 1993 ateriza la Bucuresti. A prins viscolul din 8 martie si a ramas impresionat de faptul ca activitatea de zi cu zi nu era prea afectata. „Daca tara asta functioneaza pe viscolul asta, inseamna ca functioneaza in orice conditii”, a spus contele, care, in acelasi timp, a remarcat ca romanii pareau un popor de oameni tristi, lipsiti de speranta. A contribuit mult si un episod pe care ni-l povesteste Mihaela de Poix: „Locuia la Hotel Bucuresti (nn – Radisson). Noaptea, in timp ce privea viscolul de afara, a vazut un om al strazii care dormea langa o gura de evacuare a aerului cald, invelit in cartoane. A fost socat si a plecat in Franta cu gandul ca trebuie sa se intoarca si sa ajute intr-un fel tara asta”. S-a intors in iunie, cu directorul tehnic de la Piper- Heidsieck pe post de consultant. Au facut un tur prin tara, au descoperit podgoriile Dealu Mare, Murfatlar, Cotnari, Jidvei… Mihaela de Poix are chiar o poveste despre acest mic tur viticol al Romaniei. „Venind dinspre Urziceni spre Mizil, Guy a vazut Dealu Mare si a ramas impresionat. Ii spunea consultantului ce loc minunat pentru cultura vitei de vie ar fi acolo. Abia cand s-a apropiat a vazut ca peste tot erau vii”.

Din emotie si certitudine s-a nascut SERVE

Impresionat de ce a vazut, contele Guy Tyrel de Poix a decis sa inceapa afacerea in Romania. In 1993 era creata Societatea Euro Romana de Vinuri de Exceptie, pe scurt SERVE. Prima activitate, in martie 1994, a fost sa importe vinuri frantuzesti. Ar fi vrut direct productie, dar pe vremea aceea retrocedarea terenurilor era doar un vis, iar daca doreai sa cumperi din sistemul de stat nu gaseai nimic sub 1000 de hectare. Or, pentru un francez, asa ceva e de neimaginat. Peste ani, cand a fost intrebat de ce nu vrea sa se extinda, contele a raspuns zambind: „Nu stiu sa fac mult vin!”. Poate inca o dovada ca, pentru el, primordiala a fost calitatea. In fine, a decis ca, daca pe moment nu poate deveni producator, macar negociant sa se faca. ªi-a creat o marca, Vinul Cavalerului (atunci, in ’94 se chema „Vin du Chevalier”) si a inceput sa cumpere vin, initial de la Fruvimed, apoi de la Tohani, pentru ca, prin noiembrie 1994, sa ajunga la o crama mica din Ceptura, care apartinea societatii Dionysos, care se desprinsese din IAS Urlati. Atunci a avut loc memorabila lui intalnire cu Feteasca Neagra, intalnire care l-a determinat sa decida ca la Ceptura va face vin. Era o Feteasca din recolta acelui an, 1994, dar ceea ce nu stiu multi este ca strugurii proveneau de pe o parcela care, in mijlocul verii, fusese decimata de grindina, astfel ca productia a fost de 2.000 de kilograme la hectar. „Esenta de Feteasca Neagra”, cum sustin atat Mihaela de Poix, cat si Aurel Rotarescu, cel care i-a prezentat atunci vinul si care, ulterior, a devenit enologul SERVE.

Campion la adaptare

Ceptura i-a dat posibilitatea sa-si indeplineasca si marele vis, acela de a produce. Crama, mica, dar foarte curata, atat cat sa indeplineasca standardele de calitate ale unui francez, nu putea procesa decat jumatate din strugurii obtinuti de pe cele 600 de hectare pe care le detinea Dionysos, astfel ca Guy le-a propus un contract de colaborare prin care se le asigure suport tehnic. Totul, cu intentia privatizarii. Astfel, contele a investit in tehnologie de ultima ora, care a permis dublarea productiei. Iar in 1995 SERVE a avut prima campanie. Strugurii proveneau de la Dionysos, erau de fapt plata pentru inchirierea echipamentelor. Iar daca in 1994 gama Vin du Chevalier avea doar doua soiuri, anul urmator, cu denumirea romanizata, Vinul Cavalerului, sortimentatia a crescut. In 1998 SERVE a inceput sa lucreze terenuri luate in arenda, dar era dificil, pentru ca proprietarii doreau sa fie platiti in struguri. N-ar fi fost o problema, doar ca, pe fiecare dintre cele 30 de hectare inchiriate, existau, in medie, 15 proprietari… Dar un an mai tarziu, cand iesirile din indiviziune incepusera sa-si produca efectul, Guy de Poix a cumparat primele 3 hectare, pe care Guy a plantat Pinot Noir. In paranteza fie spus, desi acel Pinot Noir e pe rod din 2002, in gama premium a celor de la SERVE, Terra Romana, nu a aparut Pinot Noir decat in 2007. Peste un an, aproape de noul amplasament al cramei, a mai achizitionat un teren, pe care a creat pepiniera de Feteasca Neagra, din dorinta de a reda acestui soi calitatile pe care le cam pierduse inainte de 1989. Inca o dovada ca Guy nu se juca atunci cand era vorba de calitate…

De la extaz la agonie si inapoi

Totul parea sa mearga bine. Numai ca, din punct de vedere al vanzarilor, SERVE a primit lovitura dupa lovitura. Mai ales la export, unde concurenta lumii noi, cu vinuri subventionate si, deci, mult mai ieftine, a dus la pierderea pietei britanice, unde, in 1998, societatea din Dealu Mare vindea 300.000 de sticle. Dar nici piata interna, inca inerta, nu oferea vreo garantie. Mai ales pentru un producator care avea cel mai scump vin de pe piata la acel moment, undeva la 1,5$. La finalul anului 1998, constatand ca inca pierde bani, Guy a anuntat ca, daca in doi ani nu reuseste sa echilibreze firma, va renunta. Colac peste pupaza, colaboratorul Dionysos avea probleme mari – intre timp s-a ales praful din acea societate – situatie care, in anul 2000, i-a obligat pe cei de la SERVE sa se mute cu arme si bagaje. Adica alti bani, alta distractie… Si totusi societatea a supravietuit. Un mare merit il are aparitia celui de-al doilea jucator pe piata vinului de calitate, Vinarte. Iar presedintele acestei companii, Sergio Faleschini, isi aduce bine aminte de acea perioada. „El a fost pionierul renasterii vinului romanesc. Toti producatorii de vin de acum au invatat multe de la Guy. Era un om sincer, iti dadea sfaturi bune. M-a marcat momentul in care a venit sa-mi spuna ca renunta. Nu mai stiu, era 1999 sau 2000. Era disperat ca lumea nu intelege vinul. M-am speriat cand mi-a spus asta. Mi-era frica sa nu raman singur. Stiam prin ce trecuse el, plus ca investisem deja 9 milioane de euro in Romania”. Ei bine, faptul ca Vinarte a scos pe piata vinuri mai scumpe decat SERVE a fost un balon de oxigen pentru Guy. Care, pe langa ca a depasit hopul, a scos a doua eticheta, „Milenium”. Initial doar pentru vinul rosu. „E mai usor sa promovezi ideea de calitate in doi”, spunea contele, care recunostea: „Daca nu aparea Vinarte, probabil ca nici SERVE n-ar mai fi existat”… A contat mult si inlaturarea vizelor. Romanii au iesit mai mult in Europa si au invatat multe despre vin. Mai ales ca vinul sec este la putere. Vin pe care il produce si SERVE… Trecut peste momentul de cumpana, cu propria crama si cu primele terenuri in proprietate, SERVE a continuat sa creasca. In primul rand, in calitate. Iar in 2001 aparea pe piata poate cel mai iubit vin al lui Guy, dar si a numerosi fani pe care vinul si i-a facut de-a lungul anilor. Cuvee Charlotte. „Categoric, Charlotte a fost favoritul. A fost un vin pe care l-a respectat foarte mult si nu numai pentru ca era primul vin care purta numele unui copil de-al lui. A fost cuvee-ul in care s-a implicat cel mai tare, pe care si l-a dorit intotdeauna, dar pe care l-a realizat numai atunci cand a stiut ca rezultatul va fi la nivelul la care si-l dorea. Si doar atunci i-a dat numele primului sau copil, Charlotte. Dar asta nu inseamna ca nu le-a iubit si pe celelalte. Fiecare vin il bucura, fie ca era un cuvee sau un vin alb de baza. Nu-i uit febrilitatea cu care a pus la cale vinificarea primului rose sec romanesc, in campania din toamna anului 1996. Bine, el avea rose-ul in sange. Si a mai avut un vin pe care l-a respectat enorm: Cuvee Alexandru. L-a respectat pentru ca a fost primul si singurul vin care l-a pacalit: la inceput, nu i-a simtit intregul potential; sigur, era bun, era Cabernetul destinat pentru Cuvee Charlotte, insa nu l-a intuit in totalitate, acum cred ca pur si simplu nu ii venea sa creada ce obtinuse din acel Cabernet. Si pentru ca Guy si acest vin dezvoltasera o relatie speciala, a hotarat sa il numeasca dupa primul sau nepot, nascut chiar in 2007. Aceasta se intampla in anul casatoriei noastre (n.r. – 2009). A fost singurul vin care l-a pacalit in toata viata lui si, ca sa isi ia revansa, Guy cu mana lui a compus textul de pe contraeticheta si mi-a cerut sa il semnez eu”, povesteste, cu emotie, Mihaela de Poix.

Mostenirea contelui

Trasnetul a izbit cateva luni mai tarziu, in 2009. Pe 27 decembrie Guy Tyrel de Poix este diagnosticat cu cancer. O veste in fata careia multi ar dezarma sau siar pierde macar cumpatul. Nu si Guy, care a inceput o noua lupta. In paralel cu cea pe care o ducea zi de zi pentru vinurile sale. Desi bolnav, n-a acceptat sa stea departe de ele. Nici macar la targuri sau la saloane. Sergio Faleschini are o poveste emotionanta. „Ultima data l-am intalnit la un targ, in 2010. Era sa nul mai recunosc. «Serge, j’ai un petit cancer», mi-a spus. Dar el era acolo, cu vinul lui, sa-l prezinte, sa-l povesteasca. De aceea SERVE e unde e, pentru ca toti oamenii lui au invatat de la el sa se implice, sa fie aproape de clienti si, in primul rand, sa fie pozitivi”. Spre toamna lui 2010 se intrevedea un inceput de victorie. Parea ca Guy a invins in lupta cu cancerul. Dar a fost o alta pacaleala. Si nu a unui vin, din pacate… Pe 29 ianuarie 2011, la nici 56 de ani, Guy Tyrel de Poix pleca sa faca vin in alta lume. Nu i-a lasat nicio lista cu sfaturi sotiei sale. Nu avea de ce. Proiectul SERVE il incepusera impreuna, lucrasera cot la cot in toti cei 18 ani de cand contele a ajuns pentru prima data in Romania. „Mi-a spus doar sa am incredere in mine, pentru ca sunt pregatita pentru ceea ce am de facut”. I-a lasat in schimb o echipa solida, care a reusit sa treaca cu bine peste socul disparitiei liderului. „Deseori, cand dipare un patron, echipa se destrama. Multi se asteptau ca SERVE sa aiba probleme, pentru ca el era animatorul, sufletul companiei. Dar el a stiut sa-si apropie oamenii, sa-i uneasca. Si, iata, echipa SERVE merge mai departe”, spune presedintele Vinarte, Sergio Faleschini.

Cum ti se pare?

Dacă v-a plăcut acest articol, dacă vă plac evenimentele cu oameni frumoși sau dacă sunteți interesați de cultura wine & lifestyle, vă puteți abona (cu cadou garantat, discounturi și surprize) la revista tipărită aici...