Loading ...
Newsletter
Opiniile editorilor
Text si foto: Loreta Budin, Angers
La Chez Miha (93, rue de Javel, Paris), romanul traitor la Paris regaseste un colt – culinar – de acasa: eugenii, varza murata pentru sarmale, mustar Knorr sau de Tecuci, oase garf cu 4 euro kilogramul si mici cu 8 – inclusiv Fanta cu gust de struguri, apa minerala carbogazoasa si Prigat. Si mai gaseste si vin. Este singurul magazin din capitala Frantei care comercializeaza vinuri romanesti ce pot fi degustate. Despre scopul si succesul acestui demers, un interviu cu Olivier Molle, asociatul francez al business-ului.
De cand ati deschis magazinul?
De doi ani jumatate.
Cine va trece pragul?
Clienti de origine romana, cu precadere. Mai sunt si francezi din mariaje mixte sau care au vizitat Romania. Nu avem decat produse romanesti. Cel mai mare succes il au, bineinteles, micii – care, vara, se cumpara automat cu bere – , mezelurile si branzeturile. Mai vindem conserve, dulceata, produse sarate. Mai este si capitolul „traiteur” – adica Mihaiela Pomian, asociata mea, gateste pe comanda tot ce doreste clientul: sarmale, salata de vinete, cozonac, salam de biscuiti. Vindem si spumante, asa cum le plac romanilor, aromatizate cu piersica, banana, capsuni.
Organizati si degustari de vin. De ce?
Pentru ca romanii sunt nostalgici dupa vinurile de acasa, mai aromate si mai dulci. Dar nu numai asta e motivul. In felul acesta, atragem atentia si consumatorilor francezi care poate mai au prejudecati. La un pahar cu vin, au ocazia sa incerce si un carnacior, o bucatica de cascaval, o sarma. In felul acesta, incercam sa le schimbam imaginea, nu totdeauna pozitiva, pe care o au despre tara dumneavoastra.
Ati facut degustari cu toate vinurile de la raft?
Toate au fost la degustate. Inclusiv palinca si tuica. Momentul degustarii este unul convivial, le permite oamenilor din cartier sa se cunoasca, sa discute intre ei, sa-si impartaseasca impresiile. Un produs, ca sa fie cunoscut, trebuie degustat, asa merge treaba pe-aici. In functie de cum reactioneaza clientii, aflam ce produse sunt cele mai apreciate.
Ce preturi au vinurile romanesti la Paris?
Gama de preturi incepe la 5,5 euro si se duce pana la 15. Ajustam preturile si pe parcurs, in functie de reactia consumatorilor, pentru ca uneori un vin nou, necunoscut, de calitate, poate fi incadrat intr-o categorie de pret mai ridicata. De fapt, si acesta e rolul degustarilor: incadrarea produselor in categoria lor de calitate-pret, cu ajutorul profesionistilor din domeniu. Se mai poate afla cum poate fi integrat produsul intr-o gama de magazine adresate unui anumit tip de cumparator. Exista anumite cartiere in Paris, asa-numitele „quartiers bobo” – s-ar putea traduce cartiere de fite, dar sunt mai mult decat atat – unde locuitorii sunt sensibili la tot ce e nou, la tot ce e experiment. In acest tip de cartiere si-ar gasi locul vinurile-descoperire.
De ce ar cauta un francez vinuri romanesti?
Vinul e un mijloc de a comunica. In Franta, cand descoperi un vin nou, strain, care-ti face placere, il prezinti si altora – e, sa spunem, ca o aventura, ca o evadare din rutina.
Cand considerati ca o degustare e un succes?
Cand cumparatorul cumpara vinul pe care tocmai l-a degustat.
Si de-acum incolo o sa mai organizati evenimente de genul acesta?
Da, pentru ca atrag consumatorii. Si pentru ca si eu sunt o persoana curioasa de felul meu. Pentru a promova un vin necunoscut, trebuie sa fii curios, sa fii dornic de a-l povesti si altora. Nu poti fi interesat numai din punct de vedere financiar, pentru ca acest tip de vin nu aduce bani imediat.
Ce vinuri sunt mai cautate, cele produse in volume mari sau cele de la micii producatori?
Exista intotdeauna clienti care se arata mai interesati de produsele facute in serie mica – ei cumpara asa ceva tocmai ca sa se diferentieze de ceilalti. E ca si cu hainele: sunt oameni care nu vor sa aibe acelasi pardesiu ca si vecinul. Nu din snobism, ci pentru ca apreciaza lucrurile speciale, pe care le-au cautat cu rabdare si, in cele din urma, le-au descoperit. Iar vinurile facute de micii producatori merita, de cele mai multe ori, sa fie descoperite – sunt facute cu mai multa pasiune, cu mai multa dedicatie decat vinurile din productii mari.
M-ati intrebat, la un moment dat, de ce vinurile romanesti sunt atat de scumpe la ele in tara.
In Franta, in comert, se gasesc vinuri cu o diversitate de preturi. Chiar si cu 2,5 – 3,45 euro, consumatorul poate gasi vinuri corecte. In Romania, cand ma duc in hipermarketuri, ma intreb de ce sunt vinurile atat de scumpe. Poate ca pierderile din productie sunt prea mari, poate producatorii nu sunt foarte rigurosi cand lucreaza in vie sau cand vine vremea culesului… incerc sa gasesc o explicatie.
De unde aduceti vinurile pe care le vindeti aici?
Fie prin importatori si angrosisti din Romania, fie le aducem noi, direct. Suntem noi insine importatori, adica avem documentele care ne permit sa tratam direct cu producatorii.
Ce le reprosati vinurilor romanesti?
Nu imi permit sa le reprosez nimic, sunt facute pe gustul romanilor. Un francez ar gasi poate ca sunt prea dulci, prea aromate, si ca dincolo de aroma care te surprinde initial, nu se mai regaseste nimic in cavitatea bucala. Dar, in fond si la urma urmei, de ce nu si asa? Sunt si oameni care apreciaza vinurile lejere. Vinurilor rosii le cam lipseste corpul, dar asta e stilul lor. Repet, de ce nu? Nu li se poate reprosa nimic.
Ce vinuri romanesti va plac?
Eu apreciez vinurile in functie de felul in care se potrivesc cu un moment anume al zilei. Fiecare vin are momentul sau… si mai sunt si cele care pot evolua in timp.
In general, cand alegeti un vin, ce importanta acordati etichetei? Am vazut ca aici, la raft, putine vinuri ies in evidenta prin eticheta, chiar daca au preturi destul de piparate.
In Franta, se acorda mai putina importanta esteticii etichetei vinurilor. La noi, nu eticheta face vinul. Eticheta e mai mult pentru informatie. Si informatia nu e pe contraeticheta, e chiar pe prima eticheta. Consumatorul trebuie sa poata afla, la prima vedere, regiunea, numele domeniului sau al chateau-ului, anul de productie si locul de imbuteliere, concentratia de alcool. Desigur, si la noi incep sa apara etichete care cauta sa se evidentieze pe raft, dar multi inca mai cred ca un ambalaj e doar un ambalaj, si ca important e ceea ce se afla in sticla. De aici rolul mare al degustarilor. Eu, cand organizez degustari de vinuri romanesti, le arat clientilor, pe harta, care e regiunea de provenienta. Francezii sunt foarte sensibili la informatia asta.
