Intr-una dintre vizitele facute zilele trecute la mai multe “Cantine “ si “Aziende” in Soave si Le Marche, am poposit intr-o seara la Garofoli – Antica Casa Vinicola, in Loreto.
Loreto este un orasel superb, cocotat pe o culme avand in centru o catedrala impunatoare in care se afla, spune legenda, o parte din zidurile casei Sf. Maria, aduse chiar din Ierusalim. Am vazut zidurile, nu stiu daca sunt originale insa am avut o senzatie de mic si neinsemnat, unul dintre acele momete care iti fac piele de gasca. Am mai trait aceeasi senzatie, la Vatican, cand l-am vazut pe papa Ioan Paul al II-lea la fereastra.
Catedrala este considerata printre primele 4 ca importanta in lumea catolica.
Daca ajungeti in Marche nu o evitati, merita vizitata.
Ma intorc la Garofoli… dupa o vizita in vie si in crama, am fost invitati in sala de festivitati a firmei, la o cina cu specific local: masline ascolane umplute cu carne tocata si facute pane, anghinare, broccoli, dovlecei si vinete pane, pizza marchigiana… nu are nimic comun cu pizza asa cum o stim noi, dar este delicioasa (un aluat crescut cu formaggio di fossa – o branza de oaie, in stil pecorino insa maturata in puturi sapate in pamant), focaccia cu ceapa, rosii si rozmarin, tagliatelle cu sos de rosii si fasii de carne de rata (o specialitate marchigiana delicioasa) un desert de care nu-mi mai aduc aminte decat ca mi-am pus crema de ciocolata pe camasa si niste vinuri exceptionale, incoronate cu un passito Moscato Dorato de vis. Nu sunt amator de vinuri dulci, insa acesta, cu o aciditate si prospetime uluitoare, care acopera dulceata punand in evidenta parfumul, aromele de flori de tei, iasomie-lamaita si o boare de tamaie care m-au facut praf.
Vinurile au fost cele clasice din Marche
Am inceput, in curte, pe terasa, cu un Spumante Brut Riserva si am continuat cu Verdicchio dei Castelli di Jesi “Podium” si Rosso Conero DOC Riserva “Grosso Agontano: (montepulciano – maturat 18 luni in baric si 12 luni in sticla), mult peste media altor vinuri degustate in zona… mai putin unul, despre tin neaparat sa vorbesc separat.
Eram atat de bine dispusi, incat am inceput sa invenatm vinuri noi, ca Brunello di Montepulciano si Radicchio dei Castelli di Jesi, spre disperarea unora dintre italieni care nu prea aveau simtul umorului, ci mai mult pe cel al amorului 
