Leapsa pe mancare, dupa Cezar

Am primit si eu invitatia la leapsa dar, sincer sa fiu, mi-a trebuit putin pana mi-am dat seama ce inseamna: in Banat asta se cheama capra… la fel cum, tot in Banat, la tara, soba mare si soba mica sunt camera mare si camera mica. Nu dau nici eu atentie numeroaselor e-mailuri care trebuie date mai departe la cel putin 10 prieteni ca sa se intample nu-stiu-ce. Insa invitatia asta mi se pare chiar interesanta. Nu stiu pe cine ar putea sa intereseze insa, preferintele mele in materie de papica… dar noblesse oblige

1. Imi place sa mananc paste. Daca nu pot manca paste intr-o zi, sunt bolnav.
Insa nu cu sos bolognese. Interesant, lasagna sunt facute, in mare, cu acelasi sos si asa ceva mananc… pasarele la cerebel, probabil. De prejudecati sunt full, am si avut cateva experiente culinare care s-au sfarsit in genunchi in fata toaletei: in Seoul era sa mananc carne de caine la grill ! Noroc ca m-am prins la timp, insa reactia dinspre creier si stomac a fost violenta …

2. Nu sunt carnivor, nu mai stiu de cand nu am mai mancat carne la restaurant (in afara de carpaccio – dar asta de 1-2 ori pe an). Nu sunt fan al bucatariei franceze, este prea high-tech, ma depaseste cu cateva clase; singura mancare memorabila din Franta a fost un platou cu king prawns la grill, la “Deux Garcons”, in Aix-la-Provence. Facuti simplu, cu ulei de masline, usturoi si lamaie.
Imi place sa mananc la chinez, de cele mai multe ori supa “hot and sour” (supa picanta) si fried noodles (taietei prajiti cu carne de pasare).
Carne de porc mananc extrem de rar, daca vreti sa incercati un experiment va recomand sa va abtineti de la carnea de porc timp de cateva luni si sa incercati apoi din nou sa mancati… eu asa m-am lecuit (dar nu de tot )
Asta nu inseamna ca nu mananc preparate din carne de porc: sunca, costita, carnati – si asta mai ales iarna.
Italia este singura tara in care nu am mancat la chinez. Am un respect aproape sacru pentru bucataria italiana, un imn al armoniei naturale si al simplitatii ingredientelor.
Urasc dressing-urile la salate: exista lamai si ulei de masline, nu inteleg de ce trebuie sa punem smantana, maioneza, mustar, otet etc.
In schimb imi plac sosurile.
Imi place sa mananc pui la rotisor cu compot de prune sau cirese.
Dintre salate, imi place cea de ardei copti si salata greceasca ” taraneasca”, facuta cu cateva frunze de salata verde, in care se amesteca patrunjel tocat, deasupra vin 1-2 tulpini de telina taiate rondele, un ardei verde feliat, o ceapa taiata tot rondele, un castravete necojit, taiat in 2 pe lung si apoi feliat, 2 rosii carnoase taiate in 8, un catel de usturoi strivit, o bucata de branza feta, cateva masline kalamata, zeama de la o lamaie, 3 – 4 – 5 – 6 – etc. linguri ulei de masline extravergine, sare, piper si oregano. Daca e sezon de leurda, cu atat mai bine, pun si o mana buna de leurda.

3. Imi plac la nebunie fructele: portocalele rosii, mandarinele si mespila. Cei care au fost in Grecia sau Cipru, le cunosc cu siguranta. Sunt fructe care apar prin mai-iunie, galbene si portocalii, de marimea unei caise si cu trei samburi ca ghinda. Se mananca cate un lighean plin, tinut cateva ore in frigider. Din pacate, nu au aparut inca la noi.

4. Nu prea imi place painea neagra sau semi, cu mici exceptii. Am, constatat ca, in tarile cu traditie culinara si alimentatie sanatoasa ca Italia, Franta, Grecia, Cipru, Portugalia (nu am fost in Spania, asa ca nu stiu) se mananca paine alba in care se pune si ulei de masline. Imi place lipia si pitta.

5. In general, deserturile ma lasa rece, cu exceptia fructelor. In loc de desert prefer un espresso ristretto-ristrettissimo, machiat cu o lingurita de spuma de lapte… la orice ora din zi si din noapte si, daca e loc, o grappa.

Asta declar si sustin

Tweet This Post