9 comentarii
Abonare newsletter
Un clasic toscan, acest pasticcio este nemaipomenit pentru un pranz de vara, insotit de un Vernaccia di San Giminiano… cand putem gasi acest vin! Inca nu l-am gasit la noi, asa ca am recurs la un Pinot Grigio River Route Limited Edition 2006 de la Carl Reh Winery, un vin eminamente mineral si plin de prospetime care, zic eu, se potriveste bine cu vinetele prajite.
Dar sa revin la pasticcio: o mancare simpla, compusa din doar cateva ingrediente: vinete, mozzarella, o mana – doua de parmezan, cateva linguri de pasta de tomate, ulei de masline si niste frunze de busuioc si oregano… buonissimo!!!
Si, cum in zilele calduroase de vara putem sa uitam carnea, un pasticcio este mai mult decat binevenit prin simplitatea ingredientelor si usurinta pregatirii, mai ales cand este insotit de un vin alb, plin de prospetime si rece.
Trebuie sa marturisesc ca m-am cam lasat pe tanjala in ultima vreme si nu am mai postat nici o reteta, insa am un motiv dragalas: nepotelul meu, de doi ani si jumatate, este la noi (in tabara la bunici 
) si imi ocupa mare parte din timp… o spun cu bucurie!!!
Asaaa, sa trecem la reteta:
Pentru 4 persoane:
2 vinete mari, taiate pe lung in felii de 5-6 mm
500 g mozarella bine scursa de zer si taiata felii subtiri
2 maini bune de parmesan
un buchet de busuioc proaspat
o lingurita de oregano
cateva linguri de pasta de tomate usor subtiata cu extravergine
piper proaspat macinat
ulei de masline extravergine
Intai si intai saram vinetele si le lasam vreo jumatate de ora sa lase apa. Le scurgem bine si le tamponam cu un servetel. Sarea absorbita va fi suficienta, asa ca nu mai punem deloc. Prajim vinetele in ulei de masline bine incins pana devin maronii, le scurgem apoi pe un servetel si presaram deasupra lor oregano. Intr-un vas termorezistent picuram cativa stropi de ulei de masline, dupa care aranjam cateva felii de vinete. Deasupra punem 3-4 linguri de pasta de tomate indoita cu putin extravergine, cateva felii de mozzarella, parmezan, frunze de busuioc si o luam de la capat in aceeasi ordine, incepand cu cu feliile de vinete. Cladim straturi-straturi (vreo 3-4), avand grija ca ultimul strat sa fie parmesan si cativa stropi de pasta de tomate.
Finalmente, mai tragem o manivela de piper din rasnita si punem la cuptorul preincalzit la circa 200 C.
Lasam cam 30 de minute. In caz ca vinetele sau mozzarella lasa apa, nici o grija, o turnam la chiuveta si punem vasul inapoi in cuptor.
Cand deasupra se formeaza o crusta apetisanta, scoatem tava, o lasam sa stea vreo 5 minute, dupa care ne punem la masa, ca avem treaba.
Pentru cei care prefera o mancare ceva mai picanta, o mana de pecorino face minuni!
Si, pentru ca in Florenta am mancat unu pasticcio di melanzane perfect, pun si doua poze de-acolo!
TOP VINURI ALBE ROMANESTI
Numai cuvinte de lauda.. din nou
Am facut o tava aseara si am mancat-o toata cu un prieten….
Din pacate am fost neatent si am curatat vinetele de coaja dar, nu cred ca impactul asupra gustului e major. Tura viitoare o sa vad cum sunt necuratate.
Vinurile… un Merlot de Toscana inainte de masa …si un Frascati pe cand a fost gata pasticcio…cam ciudata combinatia, dar noua ne-a picat tare bine..:)
Multumesc, multumesc Emil si ma bucur ca ti-a placut reteta. Chiar ca coaja vinetelor nu are cine stie ce impact asupra gustului ci da doar o pata de culoare in farfurie. Pai Frascati e si unul dintre vinurile mele preferate si, spre bucurie mea, se gaseste deja si pe la noi.
Merge excelent cu un pasticcio. Nu mai cred in delimitarea stricta – vinuri rosii la carne rosie si branzeturi si vinuri albe la carne alba, peste si legume… exista deja o atat de mare diversitate de stiluri, tipuri, arome, gusturi, metodele de vinificare au evoluat atat de mult incat criteriul principal este propriul nostru gust iar finalitatea propria noastra palcere
De acord…
Frascati bausem acum cateva luni pentru prima data intr-un restaurant. Mi-a placut foarte mult, desi avea un pret destul de piperat, l-am luat la plesneala pentru ca suna “italian” si nu puteam sa ratez o noua experienta, fie ea si eventual neplacuta. Placandu-mi atat de mult, l-am mai luat de doua ori, in acelasi restaurant cu acelasi pret piperat…
Zilele trecute vad un Frascati ascuns prin Metro dar de data asta pretul m-a facut sa-l iau oricum. De aproximativ mai putin de 15 lei nu-mi parea exagerat de rau daca nu era cine stie de capul lui. Surpriza placuta a fost ca am dat de un vin ff bun la un pret excelent
…
Ok… saptamana asta nu mai e randul meu la bucatarie dar cred ca spre weekend imi fac din nou loc pentru alta reteta de pe blog-ul asta. O sa fiu ocupat oricum cu altceva, azi primesc transport nou din Italia (goodies
)
Fix Frascati din ala de la Metro beau si eu, cred ca am pus si o poza la una dintre retete, parca….
Chiar discutam cu Cezar, zilele trecute, ca unii dintre producatorii “domestici” de vinuri vor avea mari probleme “multumita” vinurilor din import care au un raport calitate/pret foarte bun pentru consumatori. Am mai descoperit un Shiraz, tot la Metro, australian, Leap of Faith care mi-a placut mult iar pretul extrem de convenabil.
Hehehe, pai daca primesti “goodies” din Italia, ma gandesc ca o sa fie si ceva pecorino printre ele, poate incerci o Pasta alla Norma, ca vinete sunt din beslug acuma
Aah, ce amintiri frumoase am despre Frascati. Imi doresc sa vad un astfel de vin, la un astfel de pret, produs in Romania.
Am facut iar pasticcio cu vinete, de data asta pentru prietena mea si…de data asta am pastrat coaja
…foarte bun. L-am asortat cu un Soave luat din hypermarket Cora, baut in premiera… excelent vin, merge ff bine cu aceasta reteta.
Cristi – Am primit “goodies”… multe branzeturi, icre, rozmarin din gardul viu al casei unde sta tata…vinuri bune (clasicul Barbera, Ruby Cabernet – California, Nero D’avola + altele), ulei de masline nestrecurat, un pic tulbure – bun si de mancat simplu cu paine, ulei de nuca (nu de cocos, “walnut) s.a.m.d.
.
Urmeaza 2 saptamani de mancare italiana … asa ca “keep up” cu retetele bune
Ai ceva reteta pentru icre negre ? Cele rosii le fac simplu cu: Branza Philadelphia (sau ceva asemanator cremos si sec)+Busuioc+ulei de masline+cativa stropi de suc de lamaie+ceapa rosie taiata maricel (imi place sa simt ceapa) .. unse pe paine prajita si cu ceapa verde uscata, presarata deasupra…e o minunatie de mancare!
Emil, imi cer scuze ca-ti raspund deabea acum, din pacate post-ul tau nu a aparut la sectiunea “comentarii recente” … scuze inca o data !!!
)
Sper ca, intretimp, ai mai primit un shipment de goodies din Italia (ce aiurea suna cuvintele astea englezesti cand vornesc de papabun din Italia
Cat despre icrele negre eu stiu ca se consuma asa cum le scoti din cutie sau borcanas (care trebuie sa stea pe gheata), pe paine alba prajita si cu o feliuta de lamaie deasupra si un pahar de sampanie …daca se poate “Krimskoe”
Am ajuns la saturatie in cea ce le priveste din cauza unei intamplari ..atunci nasoala, acum distractiva: s-a nimerit sa fiu in Moscova cand tragea Yeltsin cu tunurile in parlament si spiritele erau foarte infierbantate. Am stat inchisi in hotel timp de o saptamana si nu am primit de mancare decat macaroane cu branza, icre negre si sampanie – la dejun, pranz si cina
Am preluat aceasta reteta de la dvs. si a fost una din cele mai bune mancaruri pe care le-am preparat!
Multumesc pentru inspiratie! Am sa mai incerc si altele!