Am gasit zilele trecute la supermarket niste rucola extrem de proaspata si apetisanta, cu frunze mititele, crocante, cu codite subtiri, si nu m-am putut abtine sa nu-mi scape una bucata cutiuta in carucior. Initial, o vedeam pe un platou, ca un pat perfect pentru niste felii de prosciutto, aschii de parmezan si cativa stropi de balsamico si extravergine… si cateva rosii cireshica. Dar cum socoteala din targ, de astadata, nu s-a potrivit cu cea de acasa, m-am razgandit si rezultatul a fost altul. (vorba lui Adam dupa ce a altoit-o pe Eva in cap cu parul: unde dai si unde crapa !)
Asta si pentru ca aveam in frigider o sticla de Frascati si sunt de parere ca nectarul de malvasia si trebbiano, atat de aromat si parfumat, se imbina perfect cu rucola. Si m-am pus sa fac niste spaghette cu un sos delicat de parmezan, rosii feliate si puse la cuptor sa se caramelizeze, plus bunatate de rucolaaaa.
Ce a iesit a fost bun, dar si frumos si apetisant. Inca nu am vazut reteta asta nicaieri asa ca-mi permit sa mi-o adjudec… pana la proba contrarie, normal

O sa dau cantitatile pentru doua persoane, atatia am fost astazi la pranz (eu si fiul meu cel mic).
Am ales spaghete pentru ca Vladut nu agreaza tagliatelele – eu raman la parerea ca astea din urma ar fi fost mai indicate dar… ma rog!
o jumatate de pachet de spaghetti (250 g)
250 ml panna (eu folosesc Gran Cuccina, vegetala)
2 maini bune de parmesan ras
3 maini de rucola
2 rosii bine coapte, taiate cubulete
putin zahar brun, din trestie de zahar (demerara)
sare, piper
un firicel de ulei extravergine
Incepem cu rosiile, pe care le punem pe un platou termorezistent, presaram peste ele putin zahar si un firicel de extravergine. Apoi le punem la cuptor, la circa 200 C pana se caramelizeaza (durata depinde la la cuptor la cuptor asa ca ma abtin sa dau un timp). Punem pe urma pastele la fiert si ne apucam de sosul de parmezan: incalzim putin extravergine si panna intr-o tigaie si, cand incepe sa “ bolborosesca”, saram usor si adaugam parmezanul, amestecand continuu pana se topeste intr-un sos cremos. Daca sosul se ingroasa, il subtiem cu putina apa de la paste.

Cand pastele sunt si ele fierte, le strecuram si le punem in tigaia cu sosul, impreuna cu o mana de rucola. Amestecam bine, bine si punem cate o portie generoasa in farfurie. Deasupra mai punem o mana de rucoala, rosiile caramelizate si cateva aschii de parmezan si o manivela de piper.
Cei care doresc o aroma mai “hotarata” pot folosi pecorino in acesta faza finala, in loc de parmezan.

Dupa cum am spus mai sus, m-am dat bine pe langa o sticla de Frascati Il Carpino, cumparat de la Metro pe cativa banutzi, un vin sec, de un galben pai cu reflexe verzui, stralucitor, foarte parfumat, cu arome de caise si migdale – vinul preferat de localnicii din Roma si imprejurimi… si pe buna dreptate!


3 comentarii


Abonare newsletter






TOP VINURI ALBE ROMANESTI


De cand am facut cunostinta cu rucola e omniprezent in vata mea…cumpar destul de des si pur si simplu nu rezist sa nu fur din frigider si cateva frunze de rucola aproape de fiecare data, chiar si cand maninc altceva.
Reteta acesta cu paste este absolut geniala, este foarte simpla, merge repede, mancarea arata foarte apetisant si colorat, si inca nu am zis nimic de gust. E o combinatie foarte reusita si scoate in evidenta gustul frunzelor, dar este totusi bine echilibrat cu rosiile caramelizate. Scriu asta cu gustul mancarii inca in gura, nu sunt impresii artistice. Multumesc de idee.
foarte bun
Emese,
Ma bucur ca ti-a placut. Este si una dintre retele mele preferate si, daca o sa-mi deschid un restaurant, asta o sa fie una dintre retetele de baza