
O specialitate din Trentino Alto –Adige care suna bine, arata bine si cum ar zice nepotelul meu…”gusta bine” !
Avem putin mai mult de lucru decat de obicei dar rezultatul merita tot efortul.
Am avut ocazia sa mananc asa ceva in Dolomiti, la refugiul Plose, situat la 2446 m altitudine.

Pentru ragu avem nevoie de
½ kg carne de caprioara (sau cerb)
600 ml apa plata sau de izvor
cate o priza de sare, piper, boia dulce si zahar
2 cuisoare
1 foaie de dafin (cele proaspete sunt mult mai aromate decat cel uscate)
4 boabe de piper negru
2 cepe
40 g untura
1 lingura zeama de lamaie
jumatate de pahar de vin rosu (pinot noir)
in plus ne mai trebuie
un pachet de 500 g de tagliatelle (preferabil proaspete)
parmezan
cateva cozi de arpagic (chives) maruntite, pentru decor
Apa se pune la fiert impreuna cu toate condimentele, cu o ceapa taiata in sferturi plus carnea taiata cubulete (cu latura de aproximativ 1 – 1,5 cm).
Lasam carnea sa fiarba la foc mic pana cand se inmoiae. Asta dureaza ceva timp, stiut fiind ca vanatul este mai tare si mai atos.
Daca apa scade completam cu putina apa proaspata.
Trecem totul prin strecurator, punem carnea deoparte si tinem cam ½ l din supa obtinuta.
Din untura, faina si cealata ceapa (maruntita bine, bine) facem un sos inchis la culoare peste care turnam supa si il dregem apoi cu zeama de lamaie, vinu rosu si zahar. Lasam sosul sa fiarbea cam 30 de minute, pana cand se ingroasa putin.
Adaugam apoi carnea si mai lasam totul la foc mic circa 10 minute pana sosul se ingroasa.
Acum ne putem apuca de paste, pe care le fierbem in apa cu putina sare … ideal ar fi sa folosim tagliatelle proaspete.
Cand pastele sunt fierte, le strecuram si le punem in tigaia cu ragu-ul.
Amestecam usor si mai lasam totul la foc mic 1-2 minute pentru ca pastele sa absoarba din aromele sosului.
Se serveste pe farfurii mari, cu parmesan ras si cozile tocate de arpagic presarate deasupra.

Cat despre vin, in Italia m-am desfatat cu un Blauburgunder Pinot Nero 2004 de la Cantina Tramin (langa Bolzano) asa cum nu am mai baut pana acum. Un nas imbatator de fructe de padure in care predomina murele, prunele si ciresle salbatice pudrate cu vanilie iar gustul fin, armonios, elegant cu tanini rafinati si mult fruct cu un finis impresionant.
Daca aveti ocazia sa treceti pe acolo, chiar la intrarea in Bressanone, (vis-a-vix de statia Agip, venind dinspre Brennero), este un magazin, in care se vand exclusive bauturi, unde gasiti acest vin si inca multe altele de asemenea incantatoare, majoritaea locale, din Trentino Alto-Adige.


6 comentarii


Abonare newsletter






TOP VINURI ALBE ROMANESTI


In urma cu cativa ani am fost si eu la o capriola, pe langa Venetia. Se obisnuieste sa mergi din carciuma in carciuma, mai o grappa, mai un vin, mai o toscana, pentru incalzire. Dupa aia apar turistii din germania, varsta a treia, incepe cantarea, capriola si uite asa se pune de un cenaclu local, barmanul iti da cheia de la bar si se duce la culcare.
Mai nu stiu cum la final m-am trezit ca dansam cu niste babe pe muzica nemteasca. Erau si niste nepoti care cantau la acordeon. Holario, holario…
Pai sa stii ca te apuca o stare de holalaritiii, holarioooo cand vezi cat bun simt au osptarii, cat de decente sunt preturile si cat de indecent de mari sunt portile din farfurii. Ma refer la Tirolul de Sud, desigur
mmmhhh….imi place, dar unde gasesc carne de caprioara sau cerb?habar nu am…
Carmen,
carne de vanat se gaseste cam la toate supermarket-urile dar poate fi comandata si online de la magazine virtuale …
in Hamburg: http://www.forst-hamburg.de/wild-rezepte.htm
Schimbati titlul: pastele pe care le-ati preparat se numesc PAPARDELE
(atentie la latimea lor).V-o spune un italian nascut si crescut si imbatranit in Roma (pe Trastevere).
Roman 100%
Multumesc mult pentru cele doua comentarii dar si aici, ca si la reteta cu mazare am folosit tagliatelle “La Campofilone”. Probabil ca fotografia da impresia unor paste cu format ceva mai mare…Trebuie sa-ti spun ca La Campofilone sunt cu adevarat paste facute de maestri.
Apropo de Roma, nu am sa uit niciodata “il piato di spaghetti all’ Amatriciana” pe care le-am mancat la “Il Simposio” (Enoteca Piero Costantini) , in Piazza Cavour