Carnati in bere cu mamaliga la gratar

Am mancat prima data carnati gatiti in felul asta undeva prin Dolomiti, la o pensiune. Desi proprietarii erau austrieci, gateau cu mare placere mamaliga, “la polenta”… cat despre carnati, ce sa mai zic, atarnau peste tot impreuna cu “lo speck si il prosciuto”. Am gasit de foarte multe ori polenta in meniurile restaurantelor din Trentino – Alto Adige si in partea nordica a lacului Garda, cel mai des la grill si servita cu mezeluri locale.

Iata aici o reteta simpla, asa cum mi-o aduc aminte, si care cred ca este potrivita iarna (dureaza mai mult sa o scriu decat sa o fac, serios ) :

4 carnati proaspeti
1 ceapa mare
1 pahar de bere blonda sau neagra
1 pahar de apa
1 lingura ulei

Pentru mamaliga
1 l de supa de legume sau pasare
250 – 300 g faina de malai
ulei de masline extravergine

Ceapa se taie rondele si se aseaza pe fundul unei tigai incapatoare.
Peste ceapa se aseaza carnatii, pe care avem grija sa-i intepam de cateva ori, ca sa nu plesneasca.
Tuarnam apoi berea si apa in proportii egale si lasam la foc potrivit pana cand carnatii sunt fierti (circa 15- 20 minute).
In acest timp facem mamaliga in mod obisnuit, doar ca in loc de apa folosim supa (facuta rapid din 2 cubulete de concentrate/1 litru de apa) pentru un gust mai bun.

Odata mamaliga fiarta (cand se desprinde de pe marginea oalei) o turnam intr-o tava mai lata, o intindem uniform si o lasam sa se raceasca. Ideal ar fi ca grosimea ei sa fie in jur de 2 cm.

Racita si intarita, taiem mamaliga in forma de tringhiuri, o ungem pe ambele parti cu putin ulei si o frigem intr-o tigaie cu fund striat pana cand este frumos rumenita si are acele dungi tipice de gratar. Acelasi lucru il facem si cu carnatii.

Se serveste cu castraveti cornichon, gogosari si ceapa murata.

In Tirolul de Sud, se bea un Marzemino Trentino, mie insa vinul asta mi se pare prea dur, chestiune de gust, asa ca prefer un Pinot Noir River Route de la Oprisor.