Probabil ca fiecare bucatarie nationala are cate un fel de mancare cu care trebuie sa te obisnuiesti, uneori dupa indelungi chinuri. Asa cum francezii au andouilles, acea impletitura de matze cu miros si gust greu de acceptat, grecii tot ceva din matze de miel impletite (garduba, parca) unele mai spalate altele mai putin, asa avem si noi eterna, antica si “traditionala” ciorba de burta. Nu am intalnit, pana acum, nici macar un singur oaspete din strainate care sa fi putut manca mai mult de 2 linguri, desi toti au dorit sa incerce ceva traditional. Nu sunt nici eu mare amator, dar, pentru ca exista posibilitati de a o pregati intr-un mod mai putin… ”ostentativ”
, cam de 2-3 ori pe an imi fac de lucru. Si… cam e de lucru: de obicei, imi ia o seara intreaga. Daca ma apuc pe la 6-7, nu termin mai devreme de 11.
Dar am intotdeauna prieteni amatori, si asta imi face placere.
Cumpar burta prefiarta (sau oparita) si congelata, preferabil bucati mai mari pentru ca o pot taia mai usor fideluta – fideluta. Am oroare de bucatile alea mari care arata ca niste ciorapi flausati intorsi pe dos.
Fierb burta intr-o oala mare, impreuna cu o ceapa, 2-3 morcovi, cateva tulpini de telina cu tot cu frunze, 2-3 catei de usturoi, 10-15 boabe de piper, o foaie de dafin si un cubulet de supa de vita. Ah, si o lingurita de sare de mare grunjoasa.
Pan’ se-nmoaie burta, dureaza cam 2 ore. O las in oala, sa se raceasca, si apoi o curat de “prosoape” si de grasime si o tai fin de tot, asta dureaza destul.
Pe urma, dau pe razatoare 2 morcovi si 2 catei de usturoi si-i topesc in unt, in alta oala maricica. Din cand in cand, mai pun cate un polonic din zeama de la burta. Nu pun, insa, niciodata mai mult de 4-5 polonice, in total. Completez apoi cu apa, cam 1,5 l, pun burta maruntita, cateva tulpini de telina cu frunze pe care le scot dupa circa o ora si doua cubulete de supa de vita. Acum presar cativa fulgi de peperoncino si astept sa vina musafirii. Chiar inainte de a le servi supa, torn din belsug panna vegetala (smanatana dulce pe baza de plante) … are avantajul ca nu se taie la caldura, deci nu se aduna si nu se branzeste si, in plus, da un gust delicat si acopera izul de burta.
Pentru aspect, mai obisnuiesc sa torn deasupra putina spuma de lapte facuta la espressor, sa toc marunt-marunt o feliuta de ardei rosu si sa-l presar in farfurie. Musai sa fie si un ardei iute prin preajma. Nu am baut nicodata vin la ciorba de burta … beau bere. Dar poate are cineva vreo idée ce vin ar merge, sa incercam.


21 comentarii



Abonare newsletter




TOP VINURI ALBE ROMANESTI


Eu n-am mancat ciorba de burta pana la 21 de ani, iar atunci am mancat-o mai mult de gura unor nuntasi impreuna cu care ne “dregeam”, pe la Cota 1400. In afara de miros (cu care intre timp m-am obisnuit, recunosc), mi se parea ca arata exact cum spui si tu aici… parca era o fiertura de sosete flausate (si nu tocmai curate)
.
Intre timp, cum ziceam, m-am invatat, dar tot nu reusesc sa mananc mai mult de 3-4 ori pe an.
citind mesajul tau, mi-am adus aminte si de primul meu contact cu ciorba de burta, in Oravita prin ’74-’75…buhuhuuuaaauuu, groaznic, de nedescris. Cred ca 20 de ani dupa nu m-am mai atins de asa ceva…pana in ’96 in Bucuresti, nu mai tin minte restautantul unde am incercat din nou si a fost absolut “domneasca” !!
Ciorba de burta, de prosoape sau de sosete flausate, mi-a trebuit vointa si imaginatie ca sa o pot manca…eu cred ca e o chestie de gust si varsta, pana nu atingi o anumita varsta si un nivel bahic suficient de mare nu o poti manca, dupa, nu mai conteaza…restul e poezie si poveste un fel de “femeia e mai interesanta dupa 30 de ani”…cand de fapt e mai flescaita si mai puturoasa dar iti spune mai multe decat o pustoiaca de 18 ani care pe langa miros proaspat si carne tare nu mai are nimic interesant.
Cred ca am inceput sa aberez, mi s-a facut pofta de ciorba de burta…si avea maicamea o prietena interesanta…
antricoate, foarte interesanta paralela ta… hmm! cred ca ai ridicat, chiar, una dintre dilemele eterne ale bucatariei. Sau ale bucatarului?
cred ca nu e bine sa ne limitam singuri optiunile, nu?
Eu, ca sa zic drept, votez pentru ambele feluri de mancare
Eu as minca zilnic, dar nu-mi chinui sotia sa faca asa des, doar de
vreo doua ori pe luna cite o oala mare. O observatie, pe linga burta se fierbe si un os mare de vita, nu se strica ciorba cu nu stiu ce cuburi, pe linga ea am intotdeana ardei iute si mujdei de usturoi. Eu o consider o mincare extraordinar de gustoasa la fel ca si tocanita de mate (intestine) de miel.
orice sugestie e binevenita…sigur ca un os mare, de vita, cu muuulta maduva nu poate decat sa faca ciorba mai faina dar si mai grasa si unii e musai sa ne gandim si la burta noastra, nu numai la cea din oala !!
Uneori fierb separat un os cu maduva si carne in care pun burta fidelutza si 4-5 polonice din zeama de la burta, altfel mi se pare prea intens gustul. Cat despre mujdei, daca ciorba e \”zdravan parfumata\” merge la sigur
e intarziat raspunsul,stiu.totusi,la ciorba de burta merg o serie de vinuri austriece,nemtesti( mai multe),din Alsace- cele cu un rest minim de zahar,
mergea disparutul Furmint de la noi(e si la unguri,dar este trimis in alta directie).in schimb,datorita contextului in care se mananca ac.ciorba,berea e completarea fericita a unei “medicatii”impuse de excesele anterioare…
Antricoate stie reteta.La ciorba de burta se bea vodca buna,acum Danska sau Finlandia pe vremuri Stalichnaya sau Ruskaya ,1-2 mari .Berea dupa,cu vreo 4-5 mici. Belea mare!
Reteta aceasta este scrisa acum 2 ani sper ca intre timp ai invatat cum se prepara o adevarata ciorba de burta pentru caci din pacate cea ce ai descris mai sus numai ciorba de burta nu este imi cer scuze pentru critica dar……..
Lucian,
Multumesc pentru critica, nu trebuie sa-ti scuze pentru o critica-constructiva
dar trebuie neaparat sa-ti ceri scuze “pentru caci” faci greseli de ortografie si astea sunt infinit mai grave decat o simpla reteta de ciorba de burta care pe tine nu te multumeste
Mi-am insusit critica pe viitor am sa fiu mai atent.
Lucian,
te mai astept cu critici sau, de ce nu, cu recomandari
Buns seara la toti. interesant blog. Mie imi place ciorba de burta, dar o prepar un picut altfel.
Prepar o supa concentrata de zarzavaturi si oase de vita. burta o prepar la fel ca si tine. combin 50% supa si 50% zeama in care am fiert burta (care daca nu este prefiarta e bine sa se tina in apa cu putin bicarbonat macar vreo ora, apoi se clateste bine, bine – se pune la fiert).
Esentialul la ciorba de burta este usturoiul si dresingul. Eu rad pe razatoarea fina cam un pumn de uturoi. il pun in amestecul de zemuri si il las sa fiarba macar 5 minute, apoi strecor supa, pun burta, o acresc dupa gust si dupa ce da vreo cateva clocote ii pun dresingul din trei galbenusuri de ou, frecate cu 250 gr smantana. La crema astfel obtinuta se adauga incet – incet, cu polonicul din supa fierbinte, pana se astampara crema si apoi se toarna in oala peste ciorba (procedeul cu “astamparatul” se face astfel ca sa nu se taie ouale). Ciorba devine cremoasa si de la usturoi nu se simte nici un miros de burta. Incercati is o sa vedeti ca este deosebita.
Maria,
Multumesc pentru reteta !
… si s-a petrecut la restaurantul “La Rascruce” din Oravita, prin 1978, daca nu ma insel. Mirosul (era, de fapt, duhoare insuportabila) mi-a ramas in nas pana in ziua de azi.
Modul meu de preparare este mai…diluat in cea ce priveste intensitatea “parfumului” de burta. Nu o mananc in restaurante din cauza izului puternic de usturoi si burta si am o explicatie pentru asta: prima mea intalnire cu ciorba de burta a fost cataclismica
Insa reteta ta suna foarte apetisanta si musai sa o fac cu prima ocazie.
M-am rusinat ca am gresit la comentariul precedent din viteza si lipsa de experienta probabil dar sa lasam asta si sa vorbim de ciorba de burta;nu se folosesc oase cu maduva ci numai primul os dupa copita de vita.Cred ca ai avut ghinionul sa mananci prima data ciorba pregatita de un pseudobucatar si reactia e fireasca.Inainte de orice burta daca nu este prefiarta se freaca bine cu malai dupa care se se spala cu apa rece cu bicarbonat se pune la fiert culegume morcov telina pastarnac cateva boabe de piper cativa catei de usturoi trebuie sa fiarba cel putin 8 ore nu in clopot ci butonat la foc molcom.Restul il stiti se taie fideluta se drege zeama in modul stiut.
Cristian, esecul primei intalniri este marcanta in orice moment al vietii noastre nu numai in cazul ciorbei de burta. Lucian da o reteta buna de prelucrarea a burtii inainte de a o pune la fiert. Eu, pe vremea cand nu se gasea burta prefiarta, aruncam prima apa de pe burta, dupa un clocot sau doua, si abia apoi o puneam la fierbere definitiva. La mine situatia este si mai grava – sunt mirosuri la care fac alergie si crize de astm alergic, deci evit mirosurile deranjante. Asa ca daca “prepari” corect burta inainte de a fi gatita sigur scapi de mirosuri. Usturoi foloseste fiecare dupa placere. Cea mai buna ciorba de burta am mancat-o inainte de Revolutie la restaurantul Transilvania din Targu Mures. Pana atunci nu m-am atins de ciorba de burta din cauza mirosului. M-am dus ata la bucatar si l-am intrebat reteta. De atunci prepar macar de trei/patru ori pe an aceasta ciorba. Crede-ma se strang toti prietenii sa o manance, chiar si cei care pana nu au gusta-o la mine refuzau sa o manance.
Bun, unora le place, altora le place s-o faca! Eu am venit aici din cauza adresei – ce pot sa beau langa o ciorba buna de burta? Mentionez ca noi consumam ciorba de bura nu ce sa ne dregem dupa o intalnire bahica (pt care avem ciorba acra de perisoare-acrita cu bors), ci pt ca ne place ciorba de burta!
@catzelul bun
poti asocia mai multe vinuri cu ciorba de burta.
Nemtzii, care o considera o mancare traditionala a lor, beau un Silvaner demisec, Austriecii – care o considera sie ei o traditionala de-a lor, beau Gruener Veltliner, Elevetienii (si la ei e tot traditionala) beau un vin rosu usor – din struguri gamay (Beaujolais), Italienii – ohohohohoo ” la zuppa di trippa” a fost inventata de mama lor sau daca nu de mama, atunci de vecina de apartament – beau vin alb in functie de regiune (ei folosec vinul si la gatitul ciorbei). Ungurii, care fac un porkolt din burta criminal de bun (ca un gulas mai gros) beau vin rosu ….
Eu iti recomand sa incerci o Feteasca Regala demi-seaca
Imi place discutia sincera, dar ma enerveaza limitarea…nu confundati carciuma cu traditia si bunatatile…ascultati sfaturile si urmatile;
Ciorba de burta nu va place pentru ca nu o pregatiti cum trebuie sau n-at avut parte de una pregatita bine; in primul rand nu are voie sa miroase cum ziceti; are un miros accentuat dar nu intepator, mirosul de burta e secundar, trebuie sa se evidentieze aroma de la smantana; cum spunea si Maria, dati-o intrun clocot si aruncati apa (daca pute, s-ar putea sa nu fie suficient de curata); inca din prima apa (pe care o aruncati) puneti si osul de vita, cu maduva sau, mai bine, ciocanele de porc, cu sorici, care ,,leaga” ciorba (adidasii de pe vremea celor mai ,,maturi”)- la o oala de 5 litri, 1,5 kg de burta si cam 1 kg de os ; dupa ce se firb le scoateti, le tocati, scoateti oasele si le puneti la loc, la fiert; adaugati suficiente legume: 3 cepe mari, 2 morcovi mari, telina, cat morcov si un pastarnac; usturoi, nu mai mult de 2 (doua) boabe – faceti tuslama? o puteti aromatiza cu hrean ras pe razatoarea fina, cel mult o lingura, dupa gust si boabe de piper negru; cand este gata sa o luati de pe foc, obligatoriu o acriti, cu otet sau, si mai bine, cu zeama de lamaie si adaugati un ardei iute uscat taiat fin; dupa ce ati oprit focul, imediat turnati 4 oua batute cu smantana, cel putin 500 de grame dar merge si mai mult, depinde de ficatii fiecaruia, si amestecati pana se face cremoasa. Bautura? de regula, la ciorba de burta nu se bea, ea vine dupa tuica dar, pentru rafinati, merge un vin alb sec si tare sau un pelin; si inca ceva: ciorba de burta nu se serveste foarte fierbinte, bine nici rece sa se inchege grasimea dar nu e tuslama sa te opareasca
Eu ador ciorba de burta.Mi-a placut de cand am gustat prima data.