

Marturisesc ca este o mancare pe care o gatesc cu placere, in weekend, chiar de 2 ori pe luna … Aromele de ghimbir proaspat si finisul picant – pentru unii chiar iute, se evidentiaza excelent alaturi de carnea de pui.
Ultimele doua ori cand am gatit pui cu ghimbir, am facut-o si pentru un vin anume, un Lindemans Bin 35 Rose … “match made in heaven” !!
Ingredientele pentru 4 persoane:
piept de pui, 2 buc (taiat fasii)
o bucata mai groasa de ghimbir proaspat si suculent, cam de 4 cm lungime
ulei de susan
sos de soia “low salt” si/sau ketsjap manis (este mai gros si mai dulce – se gaseste la supermarket)
ulei vegetal sau ulei de wok (se gaseste la supermarket)
6 ciuperci champignon proaspete, mari, taiate radial de la mijloc spre exterior
6 cepe verzi, taiate oblic, pe lungime, in bucati de 2-3 cm, plus:
cozile de la cepe (2-3 fire numai), taiate tot oblic pe lungime insa in fasii subtiri
1-2 ardei capia rosii, taiati fasii sau romburi, dupa dorinta fiecaruia
faina de orez – 2 linguri
sambal oelek pentru cei care prefera mancaruri picante – iuti
1 lingurita otet din orez
3 catei de usturoi
Intai marinam carnea de pui in 2 linguri de sos de soia, o lingurita de ulei de susan si ghimbirul feliat, timp de 30 de minute.
Folosim uleiul din seminte de susan prajite, exista si ulei produs din seminte neprajite care este neutru la gust si nepotrivit pentru aromatizarea mancarurilor asiatice (am cumparat o data asa ceva din neatentie).
Inainte de a ne apuca de gatitul propriuzis facem, intr-o cana, un sos din faina de orez, cateva linguri de apa rece si amestecam constant pana cand obtinem o crema matasoasa. Adaugam 2-3 linguri sos de soia sau, daca sosul este prea sarat, doar una si restul ketsjap manis, o lingurita cu otet din orez si un catel de usturoi, maruntit si apoi strivit cu latul cutitului pana obtinem o crema.
Completam apoi cu apa pana umplem cana si amestecam bine. Ideal ar fi sa facem sosul cu o zi inainte !
Incingem in wok 2 linguri de ulei vegetal si una de ulei se susan si rumenim in el 2 catei de usturoi, asta pentru aromatizarea uleiului – acea aroma de susna si usturoi tipica mancarurilor asiatice (cand usturoiul este rumenit, il aruncam).
In uleiul bine incins rumenim carnea de pui, iar cand incepe sa se inmoaie, adaugam, pe rand ciuprcile apoi, dupa 3-4 minute ardeiul si la final ceapa dupa care turnam sosul, amestecam scurt si cuprinzator, mai lasam pe foc mic cam un minut si servim cu cateva cozi de cepa maruntite presarate deasupra.
Mai vreau sa spun ca orezul trebuie neaparat sa fie fie basmati, jamine sau unul asiatic, parfumat si cu bobul lung, cu aroma aia tipica de “soricel” (in sensul bun al cuvantului).
Am incercat de vreo doua ori cu orez pentru risotto sau orez obisnuit si nu se potriveste de nici o culoare….

Va recomand un vin deosebit de gustos, proaspat, necomplicat, cu care te imprietenesti imediat, fara nici o urma de lemn (fix cum imi place mie) cu arome intense de cirese si fructe rosii, un vin pur si simplu delicios – Lindemans Bin 35 Rose


16 comentarii


Abonare newsletter






TOP VINURI ALBE ROMANESTI


mononoke,
ketsjap manis se gaseste la Carrefour Express, (nu prea seamana cu hoisin , care e mult mai complex) si e, de fapt, un sos de soia indonezian, mai dulce si putin mai gros. Daca nu gasesti ketsjap manis, il poti inlocui cu sos teriyaki japonez, mai dulce decat sosul de soia traditional. Ideea este ca mancarea – adica sosul – sa aibe culoarea aia frumoasa de caramel de la sosul de soia insa sa nu fie sarata in exces. Teriyaki se gaseste la Metro si Real.
In loc de pasta de creveti am folosit oyster sauce – cativa stropi, doar
Sambal oelek mi-am facut si eu o data “de casa” dintr-un borcanel cu pasta de ardei iute ungureasca Eros Pista pe care am “imbunatatit-o” cu putin ulei de susan, otet de orez (mi se terminase pasta de tamarind) putina ceapa rumenita in ulei de susan si..am fost multumit de prestatie
Foarte bun trebuie sa fie, as vrea sa fac si eu. Doar sa gasesc ce trebuie, in speta ketjap manis (seamana cu sosul hoisin?). Cat despre sambal oelek, as putea sa-l fac chiar eu, doar sa gasesc tamarind… asta probabil la vreun restaurant indian… si niste pasta de creveti… Daca nu, cu ce s-ar putea inlocui?
multam pentru raspuns, am mai bagat un comentariu… ca o desteapta. nu ma pricep la blogurile astea, scuze.
da, si eu le-am incurcat, am postat raspunsul meu chiar inainte de a pune tu intrebarea !!! of, of, calculatoarele astea
)
You are killing me softly! Cum poate arata! Gata, fac petitie strang semnaturi, si te chemam, noi fanii tai de pe blog
, la o sezatoare undeva la campie, sa nu cumva sa se miste gratarul sau plita
, si incingem o petrecere campeneasca. desi cred ca ar fi bine sa astept primavara sau vara
Marikosama,
am crezut ca ti-ai luat bocceluta si ai plecat la Yokohama de nu ai mai dat nici un semn de … scriere !!
100% de acord cu adunarea – eu aduc vinul !
Cristi,
Acum ca poate veni vorba de Lindemans poate poti sa ma lamuresti si pe mine ce vor sa zica cu bin-ul asta ca vad ca acest rose are 35 si eu am baut un shiraz care avea 50. are vreo relevanta?
Alibus,
)sau incaperi, compartimente, in care se pastreaza alimente (grau, etc.)La producatorii de vinuri, bin-urile sunt compartimentele numerotate in care se pastreaza vinurile pentru uz… propriu (asa a inceput povestea cu Bin 2 al lui Max Schubert/Penfolds)poveste care a fost extinsa la anumite cupaje, ani…etc iar pentru tinere de minte se face numerotarea
Scuze pentru raspunsul intarziat…am fost la Garina unde e superb, sic !!!!
E o poveste interesanta cu bin-urile astea. Bin inseamna un container (trash bin
Multumesc mult de explicatie
[...] [Nota: o varianta interesanta, dar mai pretentioasa si mai dificil de realizat am gasit aici] [...]
buna reteta, fac si eu ceva asemanator si daca imi permite autorul o sa fac citeva comentarii:
– uleiul de susan isi pierde complet gustul la temperaturi mari; daca prajesti in el nu o sa mai aiba gustul specific. De aceea, eu il adaug la sfarsit, cind mancarea mai sta doar foarte putin timp pe foc.
– secretul la mancarurile astea este sa pastrezi temperatura cit mai mare in wok; daca pui toata carnea si legumele deodata, in loc sa se prajeasca in uleiul incins, o sa lase prea multa apa si temperatura va scadea prea mult, o sa iasa un fel de tocanita. Ca sa iasa ca la restaurant trebuie sa pui cantitati mici in uleiul cit mai fierbinte; intre doua prajeli poti chiar sa speli wokul ca sa nu se stranga prea multa arsura in el. Eu fac amestecul de carne cu sosuri inainte, pun si ghimbirul si usturoiul impreuna cu carnea si le prajesc in cantitati mici; fiindca stau putin pe foc usturoiul nu apuca sa se arda. Metoda recomandata in reteta functioneaza doar daca ai un foc extrem de puternic (pe aragazul de acasa nu ai, garantat)
– nu stiam varianta cu sosul facut din faina de orez, suna interesant si o sa incerc si eu. Insa o varianta mult mai simpla este sa adaugi eventual, la ultima tura de prajeala (daca faci in etape) UN PIC de amidon alimentar. un pic inseamna un sfert de lingurita. Se poate si fara; depinde de cit de mult sos vrei sa obtii. La ce fac eu iese fara prea mult sos, eu o prefer asa.
Multumesc pentru recomandarea roze-ului, sper sa-l si gasesc de cumparat pe undeva, suna chiar foarte bine pentru acest gen de mancare.
Dan,
multumesc pentru interventie si comentarii
separat (conform retetelor consacrate) daca pui legumele impreuna cu carnea risti sa arate ca naiba-decolorate si flescaite. De aia eu le pun pe rand in ordinea texturii. La carnea de porc si vita prajesc legumele separat, dupa ce am scos carnea.
nu am patit-o pana acum ca uleiul de susan sa se arda, asta pentru ca il amestec cu ulei vegetal…
sigur, carnea se “stir-fryjeste”
Am folosit si eu amidon alimentar insa sosul devine albicios, opac. Inschimb daca folosesti faina de orez (se gaseste la supremarket japoneza, excelenta), sosul devine translucid si sclipitor. Nici eu nu agreez sosul apos si decolorat. Imi place doar cat sa “invaluie” fiecare bucata de carne si leguma in parte (cred ca se vede bine in fotografie)
nu ziceam ca se arde uleiul de susan, din experienta mea daca sta chiar si numai 20-30 de secunde la foc iute isi pierde gustul specific. Insa s-ar putea ca pontul tau sa functioneze: amestecul cu ulei de floarea soarelui, am sa incerc. Sper sa gasesc si faina de orez prin carrefour/metro/etc, cred ca si asta e un pont foarte util.
Dan,
daca nu ma inseala memoria, faina de orez am cumparat-o de la Real Timisoara. In loc de ulei de floarea soarelui poti folosi ulei de arahide sau de nuci (ambele cu punct de fum foarte ridicat si folosite mult in bucataria asiatica) dar, din pacate, nu le-am vazut inca prin supermarket-urile de la noi – de aia nici nu le-am pomenit.
PS: daca nu gasesti Lindemans Rose Bin 35, incearca un Gewurztraminer Cono Sur, e la fel de spectaculos asociat cu bucataria asiatica …
Lindemans se gasea prin Selgros Baneasa, insa alt Bin, era un vin rosu, destul de bun si ala. Cono Sur de unde e? Suna a America deSud…
Nu cred ca Bin 35 se gaseste la supermarket – nu este un vin de retail ci de HORECA (HOtel/REstaurant/CAtering si e importat de Carl Reh. Majoritatea vinurilor de la Lindemans si Penfolds ( Australia) sunt Bin-uri numerotate.
Cono Sur (http://www.conosur.com/en/) e un vin chilian si e importat de Cramele Recas. Cred ca ar trebui sa-l gasesti la Vinexpert, in Bucuresti sau, daca esti din alta pate, prin vinoteci. Eu l-am recomandat intr-o alta reteta:
http://vinul.ro/culinar/supe/243/hot-sour-soup-supa-iute-–-acrisoara.html
Daca treci prin Resita te asteapta o sticla in vinoteca mea …