Gnocchi cu gorgonzola si ciuperci

Am facut de multe ori gnocchi cu gorgonzola, insa nu am reusit niciodata sa obtin gustul acela tipic si culoarea usor galbuie, foarte apetisanta. Asta pana in Venezia, unde am mancat o portie, cateva galuste (gnocchi proaspeti), vreo 6-7, cu un sos exceptional atat la gust cat si la culoare. Am intrebat de la ce vine culoarea asta frumoasa si mi-au zis: zaferano… sofran. Clar! Asta era. Si au mai zis sa pun la ciuperci 1-2 catei de usturoi taiati in doua. Am platit, pare-mi-se, vreo 12 Euro si ceva pentru o farfuriutza, dar a meritat, ca am primit si informatii pe care nu le gasesti in carti. Mai pe urma am mancat, in Sicilia, un farfuroi cat toate zilele la 5 Euro.

Este important ca gnocchi sa fie proaspeti (puteti folosi si din cei uscati, insa cei proaspeti sunt mult mai buni). Eu nu am avut voie, de data asta, sa folosesc proaspeti pentru ca a mancat si un membru al familiei care nu-i suporta decat pe cei uscati

Pentru 4 persoane

1 cutie si jumatete de gnocchi proaspeti (o cutie are 600 g)
0,5 litri panna
100 g gorgonzola (dulce sau picanta – dupa gustul fiecaruia)
o mana buna de parmezan ras
o casoleta ciuperci de fag (alegeti-le pe cele inchise la culoare)
piper alb, sare
un pahar de vin alb, sec. Eu am folosit un Soave.
2 linguri ulei extravergine
o priza de sofran inmuiat in 2 linguri de apa calduta

Pregatiti ciupercile, taind intai cotoarele. In jurul muntilor Semenic, ciupercile de fag sunt o delicatesa, aici se cheama bureti de fag sau pastravi de fag. Amatorii fac, toamna tarziu, adevarate expeditii pe munte, la cules. Cel mai renumit mod de a le pregati este salata pentru iarna, la borcan. Pe langa bureti se mai pun morcovi, ceapa si condimente. (Cine a gustat salata de bureti in Garina, la Rascruce sau la Tanti Ana, stie ce vorbesc.) Dupa ce taiem cotoarele, buretii se rup in fasii, cu mana. Se spune ca daca-i tai cu cutitul le tai si gustul.

Intr-o tigaie, incingem uleiul de masline si aruncam cei doi catei de usturoi. Invartim tigaia de cateva ori astfel incat uleiul sa ia aroma de la usturoi, iar cand acestia devin sticlosi ii scoatem. Numai atunci se pun ciupercile, cu putina sare. Cand incep sa se inmoaie, turnam vinul si lasam la foc mic, pana se evapora alcoolul si vinul a scazut. Luam tigaia de pe foc, o punem deoparte 3-4 minute sa se raceasca putin. Turnam apoi panna, aducem la clocot usor si punem gorgonzola taiata cubulete. Amestecam usor dar constant, pana se topeste complet. Lasam apoi la foc mic, pana cand sosul se ingroasa si doar la urma punem parmezanul si apa cu sofran. Amestecam inca o data bine, mai punem sare si  piper, dupa gust.

 

Cand gnocchi sunt fierti, se scurg si-i turnam in tigaia cu sos. Amestecam pentru omogenizare, punem capacul si lasam cam 1 minut. Apoi trecem la farfurie.

Mie imi place sa presar deasupra niste agima (sau ceapa ciorii), in Sicilia asta am si primit si chiar ca se potriveste foarte fain.

 

Pentru ca sosul este gros, cu aroma puternica de gorgonzola, mi-am permis sa desfac o sticla de merlot Vinul Cavalerului 2005, dar am baut altadata si vinuri albe, chiar si un prosecco.