12 comentarii
Abonare newsletter
Am mancat de multe ori Kuemmelbraten in Austria, la renumitele Heuriger, localuri, amplasate de obicei in curti, unii le mai au si-n sura, in care se servesc mancaruri rustice, traditionale si vinuri din productie proprie. Singurele produse care nu sunt din productie proprie si care pot fi oferite sunt racoritoarele… si ce bun e un Almdudler !!!
Vinurile pe care le primesti acolo sunt, in general, Gruener Veltliner si St. Laurent sau Blauer Zweigelt.
Kuemmelbraten se serveste mai ales la sandwich, felii foarte subtiri, ca foaia de hartie, pe o felie de paine neagra, de tara, cat capacul …. asaaa, unsa cu untura ramasa de la friptura… si deasupra cateva felii de castraveciori murati sau, la cerere, rondele de ceapa. Imi lasa gura apa numai cand ma gandesc… 
La restaurant, Kuemmelbraten se serveste cu galuste de cartofi si un sos facut din untura ramasa de la friptura.
Avem nevoie de:
1,5 kg piept de porc (fara oase) cu soric
1 lingurita seminte de chimion
1 catel de usturoi
1 lingura ulei de masline sau unt
sare de mare, grunjoasa
piper din rasnita
cam o cana de apa
Intai crestam, cu un cutit foarte ascutit, soricul in cruce, cam la o distanta de 1 cm intre crestaturi (stil criss-cross). Trebuie sa fim insa atenti sa nu taiem pana in carne. Frecam apoi carnea bine, bine, pe toate partile, cu usturoiul strivit, cu sare grunjoasa si piper si o punem, cu soricul in jos, intr-o oala de tuci sau una cu fundul gros. Deasupra carnii punem 2-3 lingurite de unt sau o lingura de ulei de masline. Turnam apa calduta cam de un deget si punem oala in cuptor, la 200 C, timp de 45-50 de minute. In caz ca apa scade, mai completam putin. Apoi intoarcem carnea cu soricul in sus si presaram sare grunjoasa, piper si chimion si o mai punem in cuptor cam 30 – 40 de minute, pana ce soricul devine crocant, frumos rumenit si carnea moale, moale. Carnea se face si mai moale si frageda daca dupa primele 20 de minute reducem temperatura cam la 160 C, insa durata va creste corespunzator.
Rezultatul, insa, va fi spectaculos, iar crusta crocanta si savuroasa!
Mie-mi place sa o mananc rece, pe paine unsa cu untura, cu castraveciori murati si ma gandesc acum ce bine s-ar potrivi acel fomidabil Dornfelder de la Oprisor. O sa incerc deseara!!
PS: daca vreti un sos delicios, scoateti carnea si turnati peste untura ramasa un pahar de vin rosu. Aduceti la clocot si rascaiti bine, cu o lingura de lemn, resturile de untura si carne prinse pe fund. Reduceti focul si fierbeti pana vinul este redus la jumatate si sosul se ingroasa. Strecurati si …gata.
TOP VINURI ALBE ROMANESTI
Am facut ieri reteta asta, ca-mi lasase gura apa. N-am facut-o cu chimion, fiindca nu prea-mi place gustul. Am presarat deasupra frunze proaspete de coriandru, tocate, si la urma, ca sa-si ia soriciul culoare (si gust) am pus doua lingurite de miere cam peste tot soriciul si vreo 2 de aceto balsamico si o jumate de pahar de vin rosu. Poate pusesem prea multa apa (vorb-aia, nu-i buna nici in cizme), dar nu vroia, bestia, sa scada cu niciun chip. A iesit o vijelie de mancare, cu cartofi rosti (fierti in coaja, cojiti, dati pe razatoarea ce mai mare si apoi pusi intr-o tavita, cu unt, sare si piper si bagati la cuptor pana se rumenesc pe deasupra, ca o cojita… Cu castraveciori acri si gogosari murati, plus niste cabernet sauvignon Val Duna (la asta cred ca m-am cam scapat, mare lucru daca n-oi fi baut jumate de bag-in-box, dup-aia m-a luat somnul instantaneu). Fain de tot!!!
Tulai no !!!! Tre’ sa incerc si io afacerea asta, numa’ fara coriandru
insa balsamico si mierea fac un mariaj excelent !
Smecheria asta de bag-in-box (unchiu de la Bocsa zice: “bago-n boxa”) mi se pare cea mai mare inventie a umanitatii dupa vopseaua de par pentru doamne…..adica ceee, era sa ramanem pe dianafara, noi barbatii ?
Ce bine stau vara, in frigider, una cu vin alb si alta cu rose…..
Cel mai rau e ca n-am avut aparat de fotografiat, fi-r-ar ea de treaba.! Dar cu prima ocazie investesc eu intr-unul bun, ca nu se mai poate.
Oricum, a mers de minune, de data asta cu un Merlot, tot Val Duna.
Aa, si fiindca-mi mai ramasese friptura, ieri am facut o mancarica din vinete taiate cuburi si prajite in niste ulei de masline, pe care le-am scos si le-am scurs de ulei intr-un servet de hartie, dupa care am turnat peste ele niste rosii despielitzate, pe care le-am taiat tot in cuburi si le-am prajit (tot in ulei de masline, of course) impreuna cu vreo 3 ardei grasi si gogosari taiati fasii, ciuperci si vreo 3 catei de usturoi, sare si piper. A fost divin… sau “di vin”?!?
… si inca ceva (dar acum deja am comis-o, nu mai pot schimba nimic): diseara am un prieten la masa si, ca sa nu stam prea mult sa asteptam, am pregatit de ieri un muschi file de porc intr-un vas de iena (Jena?), dupa acelasi tipic cu pieptul cu sorici (mai putin coriandrul)… inca nu l-am gustat, dar tare-s curios cum o fi. Pe-asta-l halim cu cartofi la cuptor cu rozmarin (si poate-arunc si vreo 2 rosii taiate mare in tava cu cartofii, la sfarsit.
M-am cam “stricat” la mancare zilele atea, si altminteri tineam regim…
Aa, ca sunt uituc, in afara ca sunt pofticios… pieptul de porc facut sambata, cand l-am taiat, fierbinte, cu cutitul, facea “fassss”, si ieseau aburii buni din el, brrr! ce bun a fost.
No, acuma partea cu Rowachol-ul e in actul II, nu m-am incumetat sa ma dau la friptura fara sa iau un bumbutz inainte. Dar am mancat cu atata pofta (adica muuult) ca mi-a cam fost rau si sambtata si duminica (la Garina). Am mancat Kuemmelbraten rece cu cartofi copti in burlan si ceapa cu ulei de dovleac. La asta am adaugat un sangiovese de la Halewood ca am uitat dornfelder-ul acasa…..
Diminica am facut un gulas, la Garina imi iese invariabil super, multumita cuptorului cu lemne pe care se face incet, cu timp, cu rabdare…..
Maine fac o ciorba de burta insa eu o fac mai … “discreta”, ca sa zic asa…nu stiu daca ar merge reteta pe blog ??
Pai nu vad de ce n-ar merge si-o ciorba de burta… Dar gulasul a fost si cu galuste, sau numai cu cartofi? Ar merge niste poze si-o reteta si cu gulasul, ca aici, in Bucuresti, ne hranim cu gulas doar din amintiri
N-am pozat, pentru ca nu am avut aparatul foto cu mine….dar cum facem destul de des gulas (de fapt, facem alternativ gulas si porkolt) o sa vina si poze. L-am facut numai cu crumpi si a iesit consistent si cremos pentru ca ceapa se topeste pur si simplu impreuna cu prima tura de crumpi – cuptorul cu lemne ! Ungurii (adica tanti mama lui Marczi) folosesc untura in loc de ulei, o data pe cincinal e OK dar nu mai des
si galuste din alea mici – csiga – facute pe razatoare, tulai ca bune-s dar sa le fac la Garina era putin cam prea mult si eu m-am dus acolo sa lenevesc….
Ce Dumnezeu o fi aceea, ‘bag in box’…??
E un sistem de ambalare a vinului: se pune intr-un fel de punga din folie alimentara, inchisa ermetic, si care are o canea care permite doar curgerea vinului, nu si intrarea aerului in punga. Punga asta (bag) este bagata intr-o cutie de carton (box), prevazuta cu maner. E avantajoasa din multe puncte de vedere, dar cel mai important este ca nu permite aerului sa intre si sa afecteze vinul, asa cum s-ar putea intampla in cazul deschiderii unei sticle… oricat i-ai pune dopul dupa ce-ai deschis-o, aerul tot a apucat sa intre. Pe de alta parte, bag-in-box-ul e comod cand iesi la gratar, de pilda, fiindca nu-ti mai zdrangane sticlele in portbagaj, nu se sparge, ocupa loc mai putin si e mai economic (nu mai platesti si sticlele si dopurile si etichetele). La fel, e mai avantajos pentru restaurantele care vand vin la pahar, din aceleasi motive.
[...] Scriu repede-repede de tot, ca ma grabesc la un restaurant unde l-am convins pe bucatar sa incerce o reteta de piept de porc cu sorici de la Cristi Boerean, cu vreo doua modificari aduse de mine. Dar, ca sa nu va las asa, de izbeliste, va semnalez repede-repede ca au mai aparut doua noutati culinare pe blogul respectiv: creveti in bacon si shieftalia, un fel de mancare cipriot care m-a zdruncinat, mi-e o pofta de nu mai stiu s-o rostesc in cuvinte, doar inghit in sec de ieri, de cand a pus-o el acolo. Deci, luati de va bucurati, sunt proaspeti (crevetii i-a facut chiar azi la pranz, in pauza de masa, daca chiar vreti sa stiti – si e adevarat, nu va minciunesc). Nu mai stati pe ganduri, sunt idei bune pentru week-end (ma rog, mai usor de facut sunt crevetii, recunosc) [...]
as manca sa ma stric la stomac de placere