26 comentarii
Loading ...
Abonare newsletter
Sunt multe voci care sustin ca pastele au fost aduse in Italia de catre Marco Polo.
La fel de multe voci sustin ca atat romanii cat si grecii cunosteau pastele si apreciau in mod deosebit “lagana” care, la forma, semana oarecum cu lasagna insa se cocea pe pietre incinse, fiind, probabil, mai aproape de pizza asa cum o cunoastem astazi. Indiferent cine si cand le-a inventat, ce ne-am face fara ele?
Exista o sumedenie de retete pentru lasagna, cu rosii, cu spanac, cu ciuperci si cate si mai cate, una mai gustoasa decat alta! Si unde mai pui ca sa faci o lasagna nu este deloc complicat… e nevoie doar de rabdare.
Lasagna
(pentru 4 portii)
500 g carne de vitel data prin masina de tocat
cateva foi de lasagna (in jur de 15)
3 linguri extravergine
2 maini de parmezan ras
1 dovlecel (optional) taiat rondele si prajit
1 cutie rosii in bullion
2 linguri pasta de tomate (prefarabil italiana)
1 ceapa mijlocie, tocata marunt
1 ramura de rozmarin,
1 foaie de dafin
o priza de oregano (pe care il frecam intai in palma)
sare, piper proaspat macinat
1 catel de usturoi, necuratat
1 pahar de vin alb, sec
Pentru sosul béchamel:
500 ml lapte
3 linguri faina
nucsoara, un varf de cutit
o mana de parmezan ras
sare, piper alb
2 linguri extravergine
Intr-o tigaie incapatoare, incingem uleiul de masline impreuna cu catelul de usturoi si prajim rondelele de dovlecel pe care le scurgem apoi de ulei pe un servetel de hartie. In acelasi ulei calim ceapa pana devine sticloasa. Adaugam carnea si o gatim pana se deschide la culoare si sucul lasat s-a evaporat. Turnam acum vinul si gatim in continuare (la foc redus) pana cand este complet absorbit.
Adaugam rosiile impreuna cu sucul din conserva (pastram 2-3 linguri de suc pentru mai tarziu) pasta de tomate, rozmarinul si foaia de dafin, acoperim, si lasam circa 20 de minute la foc mic (dupa 10 minute scoatem rozmarinul si dafinul). Cand carnea este moale, condimentam cu sare, piper si putin oregano. Eu il frec intai in palma, asa se revigoreaza si se amplifica aroma. Este important ca sosul sa fie mai gros, ca sa nu lase apa.
Pentru sosul béchamel incingem, intr-o oala mai micuta, uleiul de masline in care topim faina. Turnam peste laptele fierbinte si amestecam bine-bine, ca sa nu se formeze gogoloase de faina (daca ne alegem cu ele, nici o problema, cand sosul e gata il trecem prin strecurator). Lasam sosul sa se raceasca.
Intr-o oala punem la fiert cam 1 l de apa si, cand da in clocot, oparim in ea foile de lasagna, pana se inmoaie si le punem apoi la scurs pe un servetel din panza.
In tava de forma patrata turnam un polonic de béchamel, pe care-l intindem uniform. Aranjam apoi, pe marginea tavii, primele foi de lasagna, care trebuie sa atarne peste margine astfel incat sa le putem apoi petrece peste ultimul strat (se poate vedea in poze). Acoperim si fundul tavii cu 2-3 foi si apoi punem un strat de sos de carne, peste care presaram parmesan si acoperim cu béchamel. Punem apoi urmatorul strat de lasagna, sos de carne, parmezan si béchamel. Formam astfel 3 straturi si peste ele petrecem foile de lasagna care atarna in afara.
Cand facem al 2-lea strat, peste sosul de carne aranjam si rondelele de dovlecel, pe care le-am prajit in ulei de masline. Ultimul strat trebuie sa fie de béchamel, parmesan si cele 3 linguri de suc pastrate la inceput, peste care presaram oregano si piper negru, proaspat macinat.
Am desfacut o sticla de Merlot Prahova Valley, Special Reserve… si dupa 2 pahare m-a luat o durere de cap infernala, care mi-a trecut de abia spre dimineata, dupa 2 aspirine si dupa ce Forest Whitaker a luat Oscar-ul.
TOP VINURI ALBE ROMANESTI
Interesanta varianta de bolognese..
Eu am invatat alta varianta mai puritana, fara sa deviez de la ce se considera in Italia “bolognese”, dar varianta ta merita incercata, fiind fan dovlecei (in sezonlu lor mananc foarte multi pane sau scazuti cu smantana).
Sa revenim..la Ragu, adica sosul cu carne si tomate, eul il fac asa:
- Calesc ceapa si morcovi in putin ulei de masline apoi pun carnea tocata (amestec de vita+porc). Carnea de porc are aportul ei de aroma, de asemenea trebuie sa fie macra si sa aiba fff putina grasime. Se calesc toate in continuare pana devine carnea comestibila. ATENTIE: nu se adauga nici un condiment pana aici, nici macar sare, din cauza vinului care absoarbe cam toate aromele condimentelor…vezi punctul urmator.
- Dupa calire,se inunda amestecul cu un vin rosu cu buchet foarte proeminent. Se pune pana da putin peste amestec apoi se lasa la fiert pana scade suficient de mult sa aiba o suculenta potrivita. Dupa ce a scazut, se pot adauga toate condimentele pentru sos spuse de tine. Ragu-ul pe varianta asta este mult mai aromat! In momentul in care fierbe vinul pe carne, aroma te lasa mut!
- Bechamel-ul ramane ca si in reteta ta.
- Scoatem dovleceii din peisaj pentru reteta asta
- Pe langa permezan, se pune si mozzarella adevarata (nu porcaria tip bila de la Napolact sau stiu eu). Recomand cea sub forma de pãturi de Santa Lucia, e mai scumpa dar merita toti banii. La fel si la parmezan, e de evitat cel autohton pentru ca e mult prea românizat cu arome specifice. E pacat sa acopere un parmezan de slaba calitate toate izurile din Ragu.
- Foile de lasagne se pun uniform, intr-o tava normala incap exact 4 foi. De asemenea, se evita suprapunerea lor si indoirea lor pe margini (e tot o regula de-a macaronarilor
).
- Se pun maxim 4-5 straturi de lasagne.
- Incearca sa pui echilibrat mixtura de branza/bechamel/ragu
.
- Sosul ragu e mult mai bun dupa ce sta cateva zile! Dupa o zi are cu totul alta aroma…
- Nu e prentru stomacuri super sensibile…
- Pofta mare !
suna foarte apetisant si multitudinea de variante este exact lucrul care-mi place la bucataria italiana……cate case, atatea retete si fineturi. Sunt total de acord si cu calitatea ingredientelor, parmezanul sa fie parmezan, nici macar tringhiurile alea mici ci la calup de cel putin 1 kg/bucata, la fel si mozzarella trebuie a fie italiana.
Eu am vazut in Italia cum sa face in lasagna in casa. Nici vorba sa folosesca foi uscate de lasagna…folosesc foi proaspete, facute de ei, pe care le petrec pe margine ca sa retina toate sucurile…nu scapa nimic pe dinafara
Si nu in ultimul rand, multumesc pentru comentariu …sper sa nu fie ultimul
In Italia sunt si foi “moi”, adica semipreparate, gata de folosit…sunt fff bune, asta daca n-ai chef sa le faci singur (si eu n-am).
Cu “petrecutul pe margine” nu stiu ce sa zic, eu le pun uniform in tava fara sa se indoaie, asa am invatat. Am inteles ca sunt unii italieni care tin fff mult la geometria mancarii si d’aia se pune accent pe uniformitate. Alta chestie, pe la mijlocul coacerii, se inteapa cu furculita tot pentru o uniformizare mai buna…
In alta ordine de idei: Saptamana trecuta am facut lasagna de mai sus a 6-a oara si cei care au mancat au catalogat-o ca fiind “cea mai reusita de pe acum”. Se pare ca mi-am intrat in mana deja
. Evident, mi-am facut pofta pe acest blog…
Am folosit Barilla, care doar trebuie oparite nitel si sunt subtiri, merg ca si compromis in locul celor facute in casa sau cumparate moi. Am avut probleme cu fierberea lor, ba se rupeau, ba se lipeau…..pentru asta le pun intre foi de aluminiu si dupa aceea in apa cu un pic de sare si ulei de masline.
Sunt un cititor fidel al acestui blog, si nu intamplator mi-am adus aminte de el bând un Montepulciano D’Abruzzo primit de la prietenii la care am facut lasagne ultima data
Foile se pot aranja fie unele peste altele sau cele de pe margine sa fie petrecute. Astfel sosul nu curge pe laturi si ajunge sub lasagna amestecandu-se cu bechamelul. Pana sa ajung in Italia, le puneam si eu doar suprapuse insa italienii, la ei acasa, folosesc aproape exclusiv foi proaspete pe care le petrec ca sa retina si sa absoarba sosul.
Am mancat in Florenta un pasticcio di melanzane absolut fabulos, insotit de un Vernaccia di S.Giminiano, pe o caldura de aproape 40 C. Chiar si melanzanele erau petrecute peste margini ca sa retina sosul. Dar asta e frumusetea gatitului….fiecare are propriile retete, tehnici si secrete. Si, poate chiar mai frumos este atunci, cand toate astea sunt impartasite si celorlalti. Te astept si cu alte retete cu fotografii ca sa le postam, cu permisiunea ta, pe blog !!
La sosul bechamel nu punem si parmezanul ?
Un bechamel clasic nu se face cu parmezan. Dar nu te opreste nimeni sa experimentezi, experimentele sunt sufletul gastronomiei !!!
Oricm, dupa ce torni bechamel-ul, presari peste el niste parmezan…nu cred ca ar putea strica cu ceva daca parmezanul ar fi incporporat in bechamel…..
Am facut lasagna de mai multe ori. Cateodata iese bine …
Ce nu imi iese niciodata e aspectul de lasagna… carnea nu sta intre foi.. se imprastie.. si nu reusesc in niciun fel sa o fac sa iasa ca la restaurant.. foile sa stea frumos intr-un patrat una peste alta. Ce fac io sunt un fel de bologneze .. n-au legatura cu lasagna din cauza fpatului ca pastele nu stau la locul lor si aspectul final din farfurie.. e dezastruos.. deci cum faci sa arate ca aia din poza ?
Intradevar a doua zi arata asa.. dar imediat dupa ce scot lasagna din cuptor si incerc sa o servesc… dezastru.
In rest POFTA MARE .
Oh, stai linistit(a) ca si eu m-am chinuit destul timp pana m-am prins care e smecheria….Punand foile de lasagna uscate, ti-e tot timpul frica sa nu ramana tari si ai tendinta sa faci sosul mai lichid…asta e greseala. Sosul trebuie sa fie bine inchegat, cremos, deci va trebui sa-l fierbi pana ajunge in “starea asta de agregare”
)
Pentru ca foile sa nu ramana tari, e bine sa le fierbi putin, asa cum fac in reteta mea. Asa fac si italienii. Ce vezi la televizor, la concursurile de gatit (gen La Prova del Cuoco) e de multe ori abureala, ce gatesc ei acolo arata frumos dar de cele mai multe ori nu are gust si ramane crud. Criteriul definitoriu, acolo, este fantezia si creativitatea concurentilor. Stiu din proprie experienta ca am participat si eu la emisiune – desigur, nu in calitate de concurent ci de cascator de ochi. E foarte greu sa gatesti trei feluri in doar 30 de minute …
dar, cum se prepara foile de lasagna? ca am tot cautat peste tot o reteta si nu gasesc.stie cineva?
eu folosesc foi pentru lasagna gata facute (Barilla, Divella, DeCecco) pe care le prefierb pentru max 1-2 minute. Sunt foarte bune.
Insa am mancat, de curand, in Italia niste canelloni din pasta facuta in casa si diferenta a fost ca de la cer la pamant. De acum inainte o sa-mi fac singur pasta pentru lasagna !
Uite un link la o reteta cum se face pasta de lasagna de casa:
http://www.ricetteonline.com/cucina/paste-di-base/pasta-fresca-uovo.php
de mult tot caut o reteta care sa imi satisfaca pofta de lasagna insa niciodata nu am gasit una in care sa ti se explice totul atat de frumos. am s-o fac si eu si cand va fi asa cu siguranta va fi deosebita!
si inrt-adevar, ca sa iti iasa titul ca la carte trebuie folosite ingrediente originare din italia – doar ele sunt acelea ce vor da preparatului gustul inconfukndabil.
la restaurantele din romania iti aduce ceva ce seamana mai degraba cu un terci sau cu o placinta
asa ca , succes tuturor!
Daniela,
Multumesc pentru aprecieri si succes la gatitul de lasagne !!
bine bine si la ce temperatura se coace dupa???
(( nimeni nu a specificat si eu am inceput deja prepararea uffffff
180 – 190 C, durata e greu de specficat, depinde foarte mult de cuptor. Lasagna e gata atunci cand devine auriu – maronie deasupra.
Am reusit ! A iesit super gustoasa!Multumesc mult si astept noile tale retete!
Salve!sunt un cititor fidel al blogului si va felicit pentru ceea ce faceti !am mancat multa lasagna in italia ,dar cel mai mult mi a placut fritto misto ala care se face din fructe de mare si apoi se trece ptin faina cred la urma pentru a deveni mai seci le pun pe o hartie ca o sugativa sau chiar in ziar . Am vazut asta la amicii mei italieni cand m au invitat la cina acas’ la ei!!felicitari inca odat si la cat mai multe retete! ca astea sunt lucrurile care dau bine la sufletelul romanului nu politika gestanta din Romania…:)
fygo,
multumesc pentru comentariu si pentru aprecieri. Cat despree fritto misto din fructe de mare, ce sa zic… ma duce gandul imediat la un pahar de Sauvignon Gris
Mai exista un fritto misto si ala fain, da’ mai consistent, facut din creier de purcel si de vitel (pane) la care merge un Valpolicella Ripasso.
Sper sa ne mai auzim !!
uitati toti mi ales cristi sa specificati prepararea ragu este de cca 6 ore ca sa iasa OK de ce nu specificati reteta completa ?iar dovlecei ,foi de dafin,?ati inebunit???vegetarienele difera.fygo vezi ca ti-ai pus nume de nioca ziarul contine PB comentarii stupide.bravo Cristi dar mai multe detalii nu strica asa o sa avem bucatarese belle more, o ben discrete,cum vrei sa-si impresioneze mamelucii?
Salutare
Eu sunt la prima tentativa de lasagna si vreau sa iasa beton (sper sa si reusesc) si de aceea am niste intrebari inainte de toate…
Deci, as vrea in primul rand sa stiu ce inseamna la dvs “doua maini” de parmesan ptr ca pot intelege multe din asta (eu am 200g ras) si nu stiu cat sa pun.
Alta nedumerire este cu paharul de vin deoarece sunt de marimi diferite si iar nu stiu cat sa pun iar in reteta am vazut ca trebuie tinut pe foc pana se incorporeaza tot si pot gresi reteta daca pun prea mult. De asemenea as dori sa stiu care este diferenta la gust intre cel alb si cel rosu.
O alta intrebare tine de acel catel de usturoi.. nu inteleg de ce intreg si necuratat de coaja. Practic cum isi mai lasa el aroma acolo?
Iar ultima intrebare este legata de sosul bechamel, si anume daca pot inlocui uleiul de masline cu untul sau daca merg combinate.. Am vazut in alte retete ca se face cu unt si suna mai gustos decat in ulei.
Multumesc anticipat si va felicit ptr initiativa dvs de a impartasi atatea secrete cu noi!
Numai bine si sarbatori fericite!!
@Remy,
multumesc pentru aprecieri.
Uleiul de masline da un gust mai intens mancarii si este complet lipsit de colesterol. Poti, de exemplu sa torini un firicel de ulei peste portiile gata servite in farfurie – arata chiar bine !
Doua maini inseamna aproximativ 150 g (cantitatea de parmezan ras pe care reusesti sa o cuprinzi in pumn lejer, fara sa strangi – x 2, normal. Dar daca iti place parmezanul poti sa pui mai mult …. La parmezan cantitatile sunt orientative, acesta nefiind nici picant, nici sarat in exces – deci ceva in plus nu schimba lucrurile. Iti recomand sa folosesti parmezan intreg, la calup mare (de 1,4 -1,6 kg) de la Metro, de exemplu – este mult mai bun decat cel gata ras (care, de cele mai multe ori, este un amestec de branzeturi altele decat parmezan).
Un pahar de vin inseamna 1/8 l (125 de ml) Vinul alb are o aciditate mai ridicata, este mai “crocant” si are aroma si gust de flori, de iarba proaspat cosita,de fructe albe exotice sau citrice. Vinul rosu este mai astringent datorita taninilor (prezenti si in pielita strugurilor) si are aroma(nas) si gust(gura) de cacao, cafea, fructe rosii de padure – afine, coacaze, cirese amare, mure si vanilie de la baricurile din stejar. Daca nu vrei sa pui vin, il poti lasa deoparte.
Usturoiul necuratat da si el gust mancarurilor, nu-ti fie frica. Are avantajul ca, daca il lasi putin mai mult, nu se arde si nu da acel gust amar si “nasol” de usturoi ars.
Desigur ca poti folosi unt 100%. Este doar o chestiune de madrie mediteraneeana si de colesterol
Succes !!!
Cristi, esti mortal, cum descrii tu vinurile asortate si detaliile retetei! Felicitari! Am pregatit si eu lasagna azi prima oara, am muncit in bucatarie trei ore, sper sa merite efortul!
Mihaela
Multumesc pentru aprecieri si sper ca ti-a reusit lasagna !
Foarte buna reteta……….. si in ceea ce priveste vinul nu stiu cum e acel prahova……..si de asta mi-a recomandat prietenul meu alibus sa beau chianti rubentino………..sper sa nu ma doara capul
Alina,
ma bucur ca ti-a placut reteta si rezultatul
daca ti-a recomandat Alibus vinurl insemna ca te-a indrumat foarte bine – se pricepe foarte bine la vinuri !
Alina & Cristian
Multumesc de incredere
Stiu ca se pricepe …………..e cumnatul meu