5 comentarii
Abonare newsletter
Mi s-a facut dor de vinurile austriece, mai ales de un Zweigelt si un Gruener Veltliner, care sunt, poate, si cele mai cunoscute. In Kamptal, una din regiunile viticole reprezentative (langa Krems – orientativ) am o cunostinta, Andreas Schuster, producator de vinuri de la care, cand am ocazia sa fiu in zona, cumpar cateva cartoane.
Recent, a facut investitii destul de mari in tehnologie moderna, lucru care se vede deja in calitatea vinurilor pe care le face, lucru recunoscut si de cei mai multi clienti din Germania, tara care vinde peste 90% din productie. A schimbat, de asemenea, intreaga gama de etichete si a trecut la imbutelierea in sticle cu screw-caps, deocamdata la vinurile albe si, experimental, la unele rosii.
Cum se intampla de obicei cand cumperi direct de la producator, musai trebuie sa degusti toata gama de vinuri ca sa fii sigur ca alegerea pe care o faci este pe placul tau. Pacat ca, daca esti cu masina, nu poti inghiti nimic… Mi-a dat sa degust un Gruener Veltliner 2006 facut de pe o singura parcela si: surprize, surprize! Un nas exotic. Dl. Schuster spune ca inca nu si-a dat seama ce ar putea sa reperezinte. Insa eu, nefiind specialist ci numai amator, imi pot totusi da cu parerea, fara frica de a fi luat in deradere… am descoperit o legatura de banane rascopate si cazute din bananier si plus ceva urme de citrice si flori de salcam trecute. Nu are acel piper tipic pentru soiul asta, iar aciditatea este super prietenoasa. Un vin excelent pentru o zi calda de vara si o farfurie de spaghetti aglio, olio, peperoncino. Imi permit sa spun ca este un fratior mai mic al Sauvignonului Blanc Misiones de Rengo Reserva.
Si, pentru ca am pomenit de spaghetti aglio, olio, peperoncino, iata si reteta pentru 4 persoane:
un pachet de spaghetti (artizanale, daca le aveti la indemana)
4 catei de usturoi taiati rondele
2 ardei, mici, rosii si iuti, maruntiti
3 linguri ulei de masline
4 linguri masline negre
o legatura de patrunjel maruntit
ceva parmesan ras, dupa gust
piper proaspat macinat
Nota: Uleiul pe care il folosesc aici il iau dintr-o ulcica din lut in care pun cateva sute de grame de masline negre, peste care torn cam 1 L de ulei extravergine. Dupa circa 2 sapatamani capata o aroma teribila de masline si este foarte apropiat de un ulei rustic, de prima presare, de la tara. Si chiar la o farfurie de spaghetti cu usturoi si ardei iute, aroma rustica de ulei este foarte importanta.
Nu folosesc nici un strop de sare (decat in apa pentru fiert pastele), de aceea pun masline care dau un plus de savoare si compenseaza cu success lipsa sarii.
Se pun pastele la fiert, cu o lingurita de sare in plus fata de normal.
Cand sunt aproape fierte, incingem uleiul intr-o tigaie, aruncam ardeiul si dupa 1 minut usturoiul. Cand acesta devine sticlos, aruncam si maslinele si, imediat, pastele. Amestecam bine, presaram patrunjelul si piperul. Fiecare isi pune apoi cat parmeza vrea.
Este un “piatto” excelent pentru serile de vara, iar compania unui Gruener Veltliner exotic, ca cel descris mai sus, da un plus surprinzator de savoare. O companie italo-austriaca ideala!
TOP VINURI ALBE ROMANESTI
Cand am vazut prima data sticle de vin cu ‘screw-cap’ (cred ca era in Italia) am fost oarecum reticent la a cumpara astfel de sticle. In ultimul timp vad tot mai des astfel de dopuri. cam care ar fi avantajul/dezavantajul folosirii unui astfel de dop in locul celui clasic de pluta?
Numai bine!
Specialistii spun ca pentru vinurile proaspete, destinate a fi consumate in termen de un an de la productie, dopurile astea asigura pastrarea mult mai buna a calitatii aromelor. N-am idee exact din ce cauza, insa probabil un aspect deloc de neglijat ar fi si acela ca, daca bei doar un pahar dintr-o sticlo, o poti inchide bine dup-aia, lucru mai greu in cazul unui dop clasic sau din silicon, pe care nu-l poti impinge inapoi in sticla la fel ca la imbutelierea originala. Pe de alta parte, ma gandesc ca un vin foarte proaspat isi poate modifica usor caracreristicile venind in contact cu dopul de pluta (oricat ar fi de bine tratat acesta, provine tot dintr-o planta, iar tratamentele la care este supusa pluta inainte de a ajunge dop, precum si posibilele contaminari ale acestui material or fi cauza…)
Multa lume a fost reticenta la inceput cu privire la dopurile astea, vinurile astfel imbuteliate au fost considerate “cheap wines”, dar intre timp lucrurile s-au schimbat, in special ca urmare a eforturilor depuse de producatorii din Noua Zeelanda si din restul Lumii Noi, astfel incat prejudecata cu “cheap wines” a mai disparut, in randul consumatorilor informati. In continuare, pentru vinurile de invechit se folosesc dopuri de pluta.
din ce in ce mai multi producatori recurg la screw-caps, asa cum zice si Cezar, mai ales cei din lumea noua si cu precadere australienii si n-zeelandezii (eu zic ca astia sunt si cei mai creativi si dinamici). Am baut cateva vinuri asutraliene (shiraz) la 10-15 Euro/sticla, cu screw-caps. M-am lasat cam greu convins insa reticenta mi-a fost rapid inlaturata de calitatea exceptionala a vinului. Apoi am baut si altele tot australiene si nz (shiraz si sauvignon blanc) si, incet, incet, am mi-am scos prejudecatile din cap…..
Pe de alta parte, cu dopurile de pluta poti avea, din cand in cand, surpize neplacute cum era sa avem si noi cu acel celebru MITOLO G.A.M 2004 care a primit 97 (nouazecisisapte !!!) puncte Parker si care avea o usoara scurgere pe langa dop…norocul nostru a fost ca am destupat-o la tzanc ! Dar asta este farmecul vinului, e viu, traieste si-si face viata dupa propriile reguli….
http://alibus.blogspot.com/2007/07/vin-de-vara.html
http://www.preschitz.at/ Acesta este producatorul meu favorit austriac (cu mentiunea ca nu sunt o cunoscatoare, ci doar o pasionata). In vinurile lor am putut pentru prima oara sa deslusesc cu adevarat si cu claritate arome acelea: iarba, piper, o urma de caise, afine, sau smochine
(totul insa sub indrumarea sotului meu). Se afla in regiunea Burgenland, in orasul care isi poarta numele dupa lacul pe al carui mal se afla: Neusiedl am See. La urmatoarea calatorie in Austria, da-ti-mi de stire 
! Heurigenul lor e primitor, si gustarile de asemenea delicioase, iar dl. Preschitz e un izvor nesecat de povesti si istorii cu sau fara vin! Pentru mine ei au fost poarta catre minunatele vinuri austriece… PS: multumesc pentru pontul cu uleiul de masline, astept noutatile!