Loading ...
Newsletter
Opiniile editorilor
Text : Loreta Budin, Angers
O echipa de cercetatori francezi a testat 8 tipuri de dopuri, destinate sticlelor cu Sauvignon blanc. Rezultatele si concluziile in cele ce urmeaza.
„Gustul de dop” da insomnii producatorilor de vin. Fiecare incearca, dupa puteri, sa gaseasca solutia ideala pentru ca rodul lichid al unui intreg sezon sa nu se contamineze cu TCA – infamul tricloroanisol, care se „cuibareste” in dopurile de pluta.
Cercetatorii ISSV Bordeaux Aquitaine (Institut Des Sciences de la Vigne et du Vin) au pus la incercare mai multe tipuri de dopuri, pentru a vedea care si cum influenteaza gustul vinurilor din Sauvignon blanc, destinate a fi consumate tinere. Rezultatele au fost publicate in revista franceza Viti.
Pentru studiu, au fost alese: un dop de sticla perfect etans, doua tipuri diferite de dopuri filetate, clasicul dop de pluta, un dop din pluta colmatata, doua dopuri asa-numite tehnice - aglomerat si micro-aglomerat – , un dop sintetic.
Cu fiecare tip in parte, s-au dopuit, in conditii identice, loturi de 12 sticle. S-au facut analize si degustari la 48 de ore dupa imbuteliere si dopuire, apoi la 2, 12 respectiv 24 luni de invechire in sticla.
Trei profiluri: reducator, intermediar, oxidativ
Dupa primele 12 luni, rezultatele pun in evidenta trei profiluri de „astupusuri”: reducator, intermediar si oxidativ.
Dopul de sticla si unul din cele doua dopuri cu filet (cel cu garnitura din cositor) alcatuiesc grupul care confera vinului mirosuri reducatoare puternice, cu note sulfuroase, care, intr-o prima instanta, mascheaza fructul. Au insa si avantaje: conserva cel mai bine aromele varietale.
Un alt avantaj al „grupului reducator”: pastreaza bine antioxidantii – dioxidul de sulf liber si acidul ascorbic.
Pluta aglomerata mascheaza fructul
Dopul din pluta naturala, cel din pluta colmatata si cele doua dopuri din pluta aglomerata, precum si dopul filetat nr. 2 (garnitura multistrat din polietilena, clorura de poliviniliden si etilen-acetat de vinil) alcatuiesc grupa „intermediarilor”. Adica, sunt capabile sa pastreze o buna intensitate a fructului.
In cazul dopului de pluta aglomerata, dupa 24 de luni s-a putut constata o concentratie de TCA de 3 ng/l. Valoarea se situeaza sub limita de detectie, dar, spun cercetatorii, asta este suficienta ca sa mascheze o parte din aspectul fructat al vinului.
Pe de alta parte, dopul filetat, pluta naturala si cea colmatata confera o usoara expresie reducatoare, care nu interfereaza insa cu aromele fructate.
Dop sintetic = adio arome varietale
Dopul sintetic se incadreaza perfect la capitolul tendinte oxidative. Vinul care a fost astupat timp de 24 de luni cu acest tip de dop are concentratia de dioxid de sulf liber practic epuizata, slabe concentratii de substante care dau aromele varietale, iar culoarea i s-a modificat sensibil.
La degustare, se constata ca prospetimea aromatica a vinului este umbrita de notele oxidative.
Fiecare vin isi are dopul
Cei care au facut studiul nu uita sa reaminteasca faptul ca rezultatele sunt valabile pentru Sauvignon blanc, soi cu tendinte reducatoare, si ca nu pot fi generalizate si pentru celelalte soiuri. In cazul soiurilor sensibile la oxidare, ca Grenache-ul, de exemplu, vinul a avut timp sa consume suficient oxigen pe parcursul procesului tehnologic, ca sa nu manifeste efecte reducatoare odata imbuteliat si dopuit cu dop filetat.
Concluzia? Gestiunea, inainte de imbuteliere, a oxigenului si ajustarea antioxidantilor –a dioxidului de sulf liber sau a acidului ascorbic – , este o operatiune importanta, care trebuie facuta tinand cont de soiul din care e facut vinul si de tipul de dop.
