Loading ...
Newsletter
Opiniile editorilor
Totul in viata este perfectibil. De la aceasta idee a pornit noua abordare pe regiuni a vinului romanesc in paginile Vinul.ro. Si tot aceasta maxima ne-a determinat sa-l aducem in fata cititorilor pe prietenul fara de care greu ne-ar fi fost sa prezentam vinul, via, cramele si, nu in ultimul rand, oamenii care lucreaza in domeniu. Prietenul nostru, automobilul. Cel care ne-a purtat si, speram, ne va duce si de acum inainte peste tot pe unde se face vin in tara noastra. Cel care ne poate ajuta sa descoperim ca in Romania exista cu adevarat si un alt drum al vinului, nu doar cel pe care il strabate, in pahar, de pe masa pana la gura. Vom incerca sa evidentiem in aceasta rubrica atat performantele cat si toate lipsurile bolizilor cu care am asaltat pante, terase, drumuri mai mult sau mai putin modernizate. Dar nici nu vom ascunde performantele… Gentlemen, start your engines!
Vrancea. 25.000 de hectare de vie. Si e iarna. E frig. Tot frig. Asa a fost si in Oltenia, asa a fost si in Dealu Mare. Dar e si Subaru Forester. 2.5 XT. Adicatelea motor boxer de doi litri jumate, basca turbo. 230 de caluti putere. Tractiune integrala. AWD. Ea ne-a dus si ne-a adus „frumosi si destepti“ din cele doua turnee precedente. Tot ea ne va cara si acum. Pe Radu, pe Vali si pe mine.
Plecam. E 6.00 am. Bucurestiul e liber la ora asta. In 10 minute am trecut de Voluntari… Radu Rizea e o provocare pentru industria automobilistica. Doi metri si 10 centimetri si un chintal jumate nu reprezinta cel mai dulce vis al proiectantilor de caroserii. Nici al consoartei, care traieste permanent cu ideea ca scaunul ei de copilot va ceda. Nici al lui Vali, care a vrut sa stea in spatele lui Radu in acest tur care a insumat peste 500 de kilometri. Nici Radu n-a fost chiar relaxat. Usor cu genunchii la gura. Uneori, si la gura mea…
Dar Subaru nici nu cracneste. Bolidul e stabil si la 160 km/h. Vali mai bombane in spate ca i-e frig la picioare. Dar l-am pus eu sa nu-si puna bocancii lui Insulated? I-as da mai multa caldura, dar la peste 120 climatizarea nu prea mai face fata. E frig afara, minus 5 grade. 9.15 am. Suntem in Focsani. Ne intalnim ghidul, pe Mariana Ochean. Iar la drum. Mariana e cu un Golf, 1.6. Conduce preventiv. Iar cand intram pe dealuri, si mai preventiv. E gheata pe drum. Intre Carligele si Vartescoiu a nins sanatos. Pe marginea drumului, troiene de un metru. Noi mergem inainte, parca stam. Mai bine, nu se mai plange Vali de frig. Ba chiar dau drumul la trapa. Mai iese fumul, ne mai racorim. Nici nu mai conduc, Subaru isi face treaba aproape singur. Lui ii place. Anvelope de iarna, Nokian WR. E relaxat. Cred ca ar bea si-un pahar de vin. Unul puternic, asa, ca el. Cabernet Sauvignon sau Tempranillo. Sau un Negroamaro din Puglia… Urcam, prin Odobesti, la Jaristea. Principala e curatata, dar celelalte strazi sunt veritabile patinoare. Ar vrea gheata sa ne faca figura, dar controlul stabilitatii e beton. Masina e tot mai incarcata, deh, probele pentru degustare. Suspensiile, insa, fac fata tuturor capcanelor. Chiar si celor din Tifesti, de pe drumul catre Crama Natura. Unde Subaru ia o pauza de-o noapte. Si, prin reprezentant, primeste si-o Feteasca Neagra. 2009, baricata. Inca tanara, dar promitatoare. O noua zi, un nou drum. Drum? E mult spus. Traseul Tifesti – Panciu poate reprezenta o varianta pentru organizatorii Raliului Dakar. 
Groapa langa sleau, piatra langa bolovan. Amortizoarele erau la 70% inainte de circuit. Iar in masina sunt deja 350 de kile. Dar suspensiile rezista. Pe drum national zburda cu nonsalanta. Run, Forest(er), run! Franele tin, dar se simte greutatea. Iesim iar de pe european, spre Cotesti. Si aici se vad urmele ninsorii. Alternanta asfaltgheata nu ne sperie. Nici zapada care acopera in intregime drumul de acces spre Crama Dyonisos, odinioara a partidului. Noi am cam obosit. Bolidul, nu. Si ne duce ca vantul catre ultima noastra tinta, Crama Girboiu. Chiar daca s-au mai adunat esantioane. Se simte bine printre vii, chiar si pe zapada. Te pomenesti ca i-o placea vinul…
Dar proba de foc abia urma. In portbagaj au mai aparut cateva cutii cu vinuri. Sarcina maxima admisa a fost depasita cu zeci de kilograme. Culmea, in portbagaj ar mai fi loc. Aveam emotii. Mai ales ca de ore bune se lasase intunericul. Si erau peste 150 de kilometri pana acasa. Dar un Subaru e un Subaru. Garda la sol a ramas la 20 de centimetri, lampile cu xenon si-au facut treaba si in doua ore eram in Bucuresti. Unde ningea ca-n povesti. Vreme numai buna pentru o Bacanta. Feteasca Neagra, 2009. De la Girboiu. Am baut-o pentru prietenul meu, Forester. Subaru Forester.
