Drum bun, Bogdane! Dumnezeu să te odihnească în pace! A murit unul dintre fondatorii Vinul.Ro

E greu să scrii ceva la dispariția unui prieten, mai ales dacă era atât de tânăr (35 de ani) și plecarea lui a fost atât de neașteptată, nedreaptă, răvășitoare. Și mai ales dacă personalitatea lui a avut atât de multe fațete. E un text pe care nu m-am gândit niciodată că va trebui să îl scriu – e despre un fondator al conceptului Vinul.Ro – dar o să încerc – și sper să reușesc – să aduc în fața voastră măcar o parte din cum a fost Bogdan Andrei Gavril.

L-am cunoscut în 2004, la 22 de ani ai lui, când era ceea ce eu numeam „un puști captiv în bula internetului”, entuziast și proactiv. Deși eram cu zece ani mai mare, am avut de învățat enorm de multe de la el. Era lider activ în mișcările studențești, participant (în fruntea) mișcării digitale din România, antreprenor online (deținea, pe atunci, printre altele, un site pe teme educaționale care depășea audiențele însumate ale mai multor ziare importante, de răspândire națională). Am făcut, împreună, un Festival itinerant al Vinului, prin 4 mari orașe ale României. M-a inspirat și îndemnat s-o apuc online, m-a ghidat și mi-a făcut, în 2005, prima versiune a site-ului Vinul.Ro (și pe următoarele, ulterior). Mi-a făcut, cam tot atunci, și site-ul „Revoluției Pleșcoi”, prin care încercam (și am și reușit, în bună măsură), să promovăm produsele alimentare de tradiție românească, turismul în satele de pe Valea Buzăului și, în general, economia sustenabilă locală. A contribuit cu idei și acțiuni concrete extrem de valoroase la propășirea acestor produse (și cu un apetit entuziast, la propriu! – zâmbesc și acum când îmi aduc aminte cum trebuia să păzim de el punga cu cârnați uscați, căci – deși extrem de cumpătat altminteri – era în stare să mănânce singur, pe neobservate, câteva kilograme pe oră). Am fost împreună în Piața Romană, în 2005, să împărțim trecătorilor pâine de țară, cârnați și babic de Pleșcoi și manifeste ale „Revoluției produselor tradiționale”. Am fost împreună să donăm computere la școala generală din Pleșcoi…

S-a implicat ulterior, cu același entuziasm, în tot felul de alte proiecte din care, mărturisesc, înțelegeam destul de puțin – dar ale căror rezultate concrete le-am admirat: cartea „România noului val” și dezbaterile pe care aceasta le-a generat; „Caietul documentar pentru digitalizarea României”; multiple dezbateri pentru întărirea democrației și occidentalizarea țării și o grămadă de altele, ale căror nume eu le-am uitat dar care sunt sigur că au fost la fel de importante.

S-a căsătorit cu iubirea vieții lui din facultate, Mădălina, și au întemeiat împreună o familie solidă, veselă și discretă, un exemplu de urmat din toate punctele de vedere.

A cultivat – la el însuși și la cei cu care a venit în contact – gândirea critică, dar pozitivă, refuzul prejudecăților, logica faptelor. și, mai mult decât toate, a avut viziune, a reușit să o transmită și a reușit să angreneze și pe alții în acțiune. Ideea că trebuie să fii tu însuți schimbarea pe care vrei să o vezi în lume i s-a potrivit pe deplin. Viața lui a fost scurtă dar intensă. A „lăsat urmă pe unde a călcat” și nu va fi uitat – n-a făcut umbră Pământului degeaba. Și știu sigur că Mădălina – cu delicatețea, curățenia spirituală și tactul care o caracterizează – chiar dacă nu va mai zâmbi niciodată la fel, va găsi puterea să îi învețe pe copiii lor, azi încă micuți, cum a fost tatăl lor, soțul ei.

Odihnește-te în pacea Domnului, Bogdan Andrei Gavrilă! Ai reușit să dai sens darului vieții pe care l-ai primit.

Și, pentru că memoria Facebook-ului e scurtă și întortocheată, vă rog să citiți și mai jos câteva dintre gândurile lui Bogdan, așa cum le-a scris în ultima sa postare, răspunzând curiozității cuiva care i-a cerut „fișa biografică”.

„Am lansat primul start-up online acum 20 de ani – l-am început prin 1998, încă eram în liceu și nimeni nu înțelegea cu ce mă ocup (eram în Tulcea, părinții și colegii de liceu credeau că iau droguri). Un Comisar European l-a găsit online și m-a invitat la Bruxelles).

La finalul studenției avem 1% din veniturile piaței de publicitate online din România. Am descoperit la registrul domeniilor .ro că am înregistrat, în ultimii 20 de ani, peste 70 de domenii web. În lipsă de Soros și de bani de la buget, veniturile au venit de la Google, de la companii multinaționale și de la un mare fond de investiții american (care a construit piața de publicitate digitală în România). Unele proiecte au fost for-profit, altele non-profit.

Acum 10-12 ani, în 2006 mă ocupam, alături de colegi foarte talentați, de un start-up social care își propunea angajarea (în masă) a tinerilor în companiile multinaționale. Am lansat o rețea de site-uri de job-uri și o serie de târguri de carieră care au propulsat peste 100.000 de tineri în mediul corporate. O generație de tineri inteligenți sunt astăzi în poziții de conducere și au construit noul skyline din nordul Bucureștiului – ei proiectează un nou mod de gândire în societatea românească.

Mai toată viața am creat start-up-uri, site-uri, echipe, proiecte, modele de business – din unele am câștigat, unele au fost eșecuri dar toate au fost lecții de viață. Nu am plecat din România dar i-am urmat sfaturile lui Solomon Marcus și am plecat în vizită „pe la alte case” de fiecare dată când am avut ocazia – sunt unul dintre beneficiarii Europei unite.

O mare parte din prietenii mei au rămas în business și se luptă zilnic cu problemele mediului de afaceri din România, generate de politicieni care nu înțeleg antreprenoriatul și cum se generează valoarea. Eu am ales o provocare și mai mare: caietele documentare ale Clubului România – un parcurs al cunoașterii, o radiografie a societății contemporane și o serie de instrumente acționabile. Ultimii 7 ani au fost despre înțelegerea mecanismelor care pot accelera occidentalizarea României. Simt o mare responsabilitate pentru liderii și oamenii din companii care sunt în prima linie și care sunt primii deschiși să sprijine inițiativele care duc la modernizare.

Îmi este clar că singurul model pentru România este cel al „democrațiilor liberale”: o societate deschisă, cu lideri moderați, o țară mai bine integrată în Uniunea Europeană, cu o economie liberală, cu autostrăzi care ne leagă de vest, cu monedă euro, cu piață digitală unică, un partener serios în cadrul NATO și generator de stabilitate la nivel regional.

Cum ti se pare?