Vinul in opinci si strugurele de plastic

Kitschos. Asa se creioneaza imaginea vinul romanesc in acest moment, o reprezentare dominata in proportie de 80% de clisee si de elemente folclorice de calitate indoielnica.

Vinul romanesc este tinut pe loc de carligele trecutului si de superficialitatea care defineste in acest moment societatea noastra. In loc sa evolueze spre ceea ce se doreste a fi un mod de viata rafinat, el lanceze ste intr-o stare latenta si imbecila, o combinatie etno-kitsch daunatoare si devalorizatoare.

Mai toate evenimentele legate de vin care sunt organizate la noi detin elemente de folclor, prost incluse in peisaj: de la folcloristele imbracate in straie populare “sclipicioase” (de la „Artizanat”), care te intampina zambitoare cu paharul de „sampanie”  la orice lansare sau targ de vin, pana la strugurii de plastic si ulcelele de lut, asezate ostentativ pe budane de lemn la te-miri-ce expozitie eonologica.

(Si aceste exemple sunt printre cele mai elegante!) De asemenea, promovarea generica a vinului romanesc se face cu imaginea femeii imbracate in port popular in mijlocul viei sau cu cea burtosul cu chimir si cusma, ce se sterge cu maneca iei la gura.

Nu pretind ca vinul sa fie scos de la petrecerile campene sti, insa de la invartitele din fata Sfatului Popular, pana la galonatele lansari de vinuri organizate la hoteluri de cinci stele si acompaniate de virtuozi cu „pianu’ da piept” si pantofi lacuiti, este o distanta foarte mare.

Aceasta meteahna a traditiei in exces si-a pus amprenta si asupra modului de prezentare a gastronomiei romanesti, vinul fiind parte integranta a acesteia. In mai toate restaurantele cu asa-zisa bucatarie romaneasca esti lovit de aceleasi elemente folclorice, dar care, din cauza abundentei, capata valoare de kitsch: cepe si ardei de plastic agatate pe pereti, blanuri intinse pe podele, scaune pentru haiduci, renumitele ulcele de lut si hangitele boite, ce imbie clientii cu decolteuri adanci si fuste mini.

Abuzul de elemente folclorice poate fi comparat cu trivialitatea excesiva. Acest tip de folclor nu reprezinta „popularul”, ci doar o reflexie a unei anumite parti a societatii. Nu spun ca ar trebui sa ne renegam folclorul, una dintre cele mai importante mosteniri ale unei natii, care se cere si trebuie a fi protejata. Insa, este momentul sa trecem mai departe. Trebuie sa depasim conceptiile potrivit carora vinul este doar o licoare de cherchelit sau un bun precursor al actelor sexuale.

Acestea sunt doar „prejudecati puturoase” ale unor neghiobi care folosesc abuziv folclorul de proasta extractie si exprimare drept context pentru vin si care reprezinta o regresiune intr-o amintire colectiva si alterata a copilariei. Se impune sa redefinim notiunea de vin, asa incat aceasta sa devina un factor activ in educatia consumatorilor si sa se afirme drept un stil de viata echilibrat.

Vinul romanesc are nevoie de o fata moderna si eleganta care sa ofere, daca permiteti, un nou statut social, care solicita de la sine, in mod natural, un nivel de cultivare ridicat. In societatile civilizate, vinul reprezinta un mod de a fi care promoveaza valorile reale, si nu sperficialitatile, unul al oamenilor educati si rafinati care fac diferenta intre soi si marca comerciala, oameni care nu obisnuiesc sa bea vinul cu cola sau sub forma de “sprit de sus”. Acolo vinul nu este tarat in maghernite, el dicteaza bunul-simt, bunul-gust.

Share on Facebook