Loading ...
Newsletter
Opiniile editorilor
Catalin Paduraru
Momentul in care am fost cooptat sa fac parte din echipa insarcinata cu realizarea unui „top 100″ al vinurilor romanesti, a fost unul fericit.
Faptul ca proiectul se „intinde” deja de un an de zile, e un fapt regretabil.
As vrea sa ma fac inteles. Lucrarea este subventionata, producatorii romani nu platesc nimic. Cu toate acestea, dupa sute de ore de munca, cu descrieri, comparatii, degustari, sedinte foto, brainstorming pe concept, pe grafica, s.a.m.d. – proiectul s-a oprit. El nu mai poate continua fara ca toti producatorii sa trimita fisele vinurilor.
Intre timp, a mai trecut inca o recolta.
Actualitatea datelor devine discutabila. Alt impas.
Ei, ce s-o mai lungesc… un usor iz de Balcani si incremenirea in proiect. Specific, ati putea spune.
Cum e posibil ca in Vest sa apara zeci de anuare, enciclopedii, dictionare de vin (numai eu am in biblioteca peste 300 de titluri fara miile de periodice) si in Romania, tara viticola, ritmul literaturii de specialitate sa fie atat de lent?
Concluzia la care am ajuns nu este magulitoare pentru noi, romanii.
Comunicarea si asociativitatea se dovedesc a fi noduri gordiene.
Este adevarat ca facem vinuri bune (de mai demult) si foarte bune (mai recent). Dar daca nu reusim sa spunem asta si celorlalti – prin mijloacele specifice comunicarii de masa – e munca in zadar!
Am avut ocazia sa intreb realizatori europeni de carte, scriitori de vin consacrati: „De ce apare atat de putin despre Romania?” „Daca nu trimiteti date, daca nu faceti actualizari…”
Un raspuns pe care nu-l combat. E sec si adevarat.
Mai nou, impreuna cu portalul vinul.ro intr-un parteneriat cu evinoteca.ro – am lansat o varianta virtuala a unui anuar al vinurilor de import. Gratuit. V-as putea lasa, pana la articolul viitor sa faceti presupuneri sau sa pariati cat de activi au fost „comunicatorii” firmelor importatoare…
Pentru ca suspansul lipseste, logica desfasurarii lucrurilor fiind dinainte stiuta, n-o sa fortez nota. Cateva raspunsuri in maniera profesionala, cateva incomplete si… multa tacere.
Semnalez acest lucru pentru ca este nefiresc.
Producatori straini importanti mizeaza pe piata Romaniei, dar cati dintre ei stiu oare ca reprezentantii pe care i-au ales aici nu fac nici un efort in etalarea ofertei?
Riscul este ca vizibilitatea vinurilor de import sa ramana doar la discounteri sau la alte „mari suprafete”, clasicizandu-se ca vinuri entry level. Vinurile mari, vinurile speciale, vinurile care definesc personalitatea unei natii, a unei tari vor ramane in umbra marilor promotii!
Vinuri industriale, wine-cola, cu inepuizabila formula de „3+1″!
Dealtfel, pentru a tempera atitudini de victorie fara lupta, tin sa va spun ca importul de vinuri de anul trecut (pentru prima data mai mare ca exportul) s-a bazat pe vinuri varsate, ieftine.
Cred ca ar fi pacat sa lasam ca aceasta evolutie (sic) sa-si urmeze cursul fara sa-i opunem pareri cinstite.
Asadar, nici la vinurile de import nu stam bine.
Cu alte cuvinte, vinul – in general – nu ar fi inca un musafir foarte bine primit in Romania?
Pentru lipsuri, dam vina, de cele mai multe ori, pe managerii, sommelierii, proprietarii unor astfel de locatii.
Dar iata, ca la un moment al adevarului, firmele importatoare de vin nu se dovedesc a fi mai energice.
Traiasca berea!
