Loading ...
Newsletter
Opiniile editorilor
Radu Rizea, Clubul Presa de Vin
Plecam spre Ungaria cu o convingere ferma: oamenii aia n-au cum sa aiba vin. N-au sol, n-au munti sau dealuri impunatoare, sunt o natie de campie, poate o sa gasim ceva, asa, de-un sprit. Pana si Tokaji-ul creste incoace, inspre Romania, ajutat de barierele de vant si de resturile lantului muntos al Carpatilor. Si totul a durat pana cand am gustat primul pahar. Clipa in care, pentru prima oara, vinul m-a facut sa strang trist din dinti.
Nu pentru ca batusem cateva sute bune de kilometri ca sa aflu ce stiam deja, ci pentru ca, pentru a mia oara, am urat din tot sufletul vanzatorii de ciunga si crescatorii de balarii care si-au batut joc de vinul romanesc. O tara care are Dealu Mare, Vanju Mare, Orevita, Samburestiul, Dragasanii, dealurile Moldovei si podisul Transilvaniei, mii si mii de hectare de coasta cu expunere sudica ar trebui sa faca macar din greseala vinul mai bun decat ar putea fi el produs in Panonia cea Mare.
Apoi, dupa primul pahar, servit doar ca sa ne revenim dupa un drum lung, a urmat tristetea adevarata, adanca. In cele trei zile petrecute in Gyula (un oras superb, despre care puteti afla mai multe aici am realizat ca vom ajunge in seara turnirului descalificati din start. Alese aproape la intamplare, vin dupa vin, soi dupa soi, cupaj dupa cupaj, toate se dovedeau a fi o lectie de vin pentru producatorii auohtoni.
Norocul Romaniei a venit insa din doua parti. Mai intai: cei doi artizani ai evenimentului, Gali Ferenc [i Bozo Andras (Bondi si Feri) sunt in acelasi timp asociati in Vinternational, firma care a reusit sa duca vinuri romanesti in Ungaria, dar sunt si doi membri de vaza ai clubului de vin local (Corvin Borklub), deci fini cunoscatori ai licorii. De aici, prima sansa: pe masa turnirului nu s-au aflat decat vinuri bune, foarte bune si de exceptie. A doua sansa a venit din bunul simt imperial al gazdelor noastre, care au introdus in concurs un vin despre care se stia de la inceput ca nu are nicio sansa sa aduca puncte: Takler Kadarka 2004. Cum cadarca este un soi demult disparut in Ungaria, noile vite, plantate de doar cativa ani, nu au cum sa produca vinuri de o calitate ca cele de la Minis, prezentate in replica pentru partea romana.
Si Romania si Ungaria castiga
Confruntarea, in orb, a adus in pahare 12 vinuri din patru categorii: cadarca (2), soiuri autohtone – Feteasca Neagra vs. Kekfrancos Tuske, 4 merloturi si 4 cuvee-uri. Ungaria a castigat primele doua locuri, Romania pe urmatoarele doua, insa Romania a castigat la totalul punctelor datorita confruntarii inegale dintre Cadarca de Minis 2002 a lui Balla Geza si Takler Kadarka 2004 (scor final 195:125). La soiuri autohtone, Feteasca Neagra 2001 de la Halewood a pierdut destul de lejer in fata Kekfrankos Tuske din 2003, in ciuda avantajului varstei (164:185). Categoria in care diferentele de clasa au devenit evidente, cu un avantaj zdrobitor de partea maghiara, a fost insa cea a merlotului, unde un legendar Grof Butler din 2003 a reunit 222 de puncte, clasandu-se al treilea pentru intreaga seara, la mare distanta de merlotul Cherry Tree Hill 2003 (184p.), dar nu chiar zdrobitor in comparatie cu DAVINO Grande Classe Merlot (202p.). Al patrulea vin din categorie, un clasic Weninger din 2000 a avut, se pare, probleme de depozitare sau de dop, fiind penalizat unanim de catre toti membrii juriului (158p.), desi experienta din restaurantul hotelului Corvin ne-a aratat ca Weininger-ul este un merlot-scoala in adevaratul sens al cuvantului.
Rezultatele din divizia de lux a cuvee-urilor puteau fi usor anticipate, desi mici surprize tot au existat. Un Gere Attila Kopar 2003 a castigat seara, cu 231 de puncte, insa “vanat” indeaproape de un cupaj DAVINO Domaine Ceptura Rouge 2004 (224p.). Caz in care un an de imbatranire suplimentar ar putea rasturna rezultatul in favoarea DAVINO, chiar daca diferenta ar fi infima. DAVINO-ul a pierdut cateva puncte pentru ca s-a desfacut greu, iar nasul a fost scurt, vinul ramanand “mut” cam dupa zece minute de la desfacerea buchetului (cunoscatorii cuvee-ului stiu ca se intampla foarte la la produsele DAVINO). In schimb, Kopar-ul, care s-a defacut la fel de greu, a castigat detasat la persistenta buchetului.
Marea surpriza a categoriei a fost insa Rosso di Valachia 2002, un vin senzational (si incredibil de ieftin pentru calitatea sa), care s-a clasat foarte aproape de un alt vin-reper al Ungariei, Aldas Bikaver St. Andrea 2004 (185:191). Rosso a fost insa depunctat chiar de catre cei doi membri romani ai juriului, la renumararea punctelor fara cei doi, Rosso si St. Andrea aflandu-se la egalitate (156p). Mai mult, diferenta de pret dintre cele doua vinuri este atat de mare incat atarna greu in favoarea vinului roamanesc.
Metoda de punctare a vinurilor degustate in orb a fost cea clasica: culoare – maxim 3 puncte, nas – max. 4p., gust – max. 4p., ansamblu – max. 9p, total 20.
In loc de concluzii
Gyula este un orasel balnear de 30.000 de locuitori, adica de doua ori mai mult decat in Harlau sau in Targu Frumos si de zece-doisprezece ori mai putin decat Iasi sau jumatate cat Fagarasul. In Gyula exista doua cluburi de vin, in toata Romania gasiti unul in Cluj si s-au mai pripasit vreo trei in Bucuresti. In Ungaria se bea tot atat vin ca acum zece ani, dar de mai buna calitate si mai scump. In Romania, producatorii ii asteapta cu furcile si tortele pe cei care ar incerca sa le scoata hibrizii sau sa le impuna o productie mai mica, in favoarea calitatii.
In Gyula, Feri si Bondi au asezat un cap de pod pentru vinul romanesc, care incepe sa intre in Budapesta, in statiuni de lux si in hipermarketuri. Se pregatesc sa importe si branza, daca vom avea certificate de calitate europeana. In Romania, invizibilul Vadim pandeste sa-si creasca procentul de votanti de la 12 la 20 la suta, iar ambalajele cu scris maghiar n-au sanse in nici un mare oras. Ei calculeaza care e cel mai bun vin pe care pot sa-l cumpere cu 15-20 de euro, noi calculam cate sticle de vin prost incap in aceeasi suma. La ei, degustarile tematice din cluburile de vin acopera continente, la noi tipa patronii ca devenim tara importatoare. Daca asta inseamna falimentul celor care au batjocorit viile noastre, jur sa nu mai pun gura decat pe vin unguresc, australian, spaniol, sud-african, tasmanian, frantuzesc, chinezesc, ba poate chiar si american, orice, doar romanesc nu. Pana cand nu vom avea si noi 50 de producatori ca DAVINO, Vinarte sau Carl Reh, asa cum au in Ungaria, integrarea noastra ramane la nivel de muncitori necalificati dati la export, sa-i streseze pe englezi. Dar, ca sa nu inchei intr-o nota pesimista, faptul ca avem, la zece ani dupa ce o mana de oameni s-au apucat sa faca vin adevarat, cateva produse competitive oriunde in lume, este un semn bun. Faptul ca turnirul a avut rezultate echilibrate, in ciuda faptului ca vinurile maghiare de top au o traditie mult mai indelungata decat ale noastre, e un semnal ca lucrurile ar putea, vreodata, sa mearga si mai bine. Pana atunci, insa, BOICOTATI VINUL PROST!
Foto: George Moisescu
