Eliberat de metehnele sovietice, vinul de peste Prut vrea să cucerească consumatorul român

FOTO/Vinul.ro - vă puteți abona (cu cadou garantat, discounturi și surprize) la revista tipărită aici...

Am pariat în urmă cu ani buni că Moldova se va trezi şi se va apuca să facă vinuri. Bine, chiar la vremea în care făceam acest pariu, Moldova făcea vinuri. Nu multe, dar făcea. Pe lângă unii producători deja consacraţi, a căror calitate era apreciată chiar şi în Europa cunoscătoare de vin, precum Purcari, Cricova sau Chateau Vartely, apăruseră câteva vinuri care realmente impresionau. Fie că veneau de la vinării cu sute de hectare în dotare, fie că purtau semnătura unor crame de buzunar, Moldova avea cu ce se lăuda chiar şi în faţa unor oameni cu solide cunoştinţe în vin. Sigur că, raportat la producţia globală, aceste vinuri erau realmente diamante în noroi, dar pentru un observator atent dezvăluiau potenţialul imens pe care îl are vinul Moldovei.

Tot la fel de adevărat este că, la acea vreme, mulţi dintre producătorii de vin din Moldova priveau sceptic către noile tendinţe din lumea vinului. Cu contracte ferme în Rusia – în principal -, o piaţă care le îngurgita mai toată producţia, aceştia au preferat să se culce pe-o ureche, complăcându-se într-un „dolce farniente”. Vinurile pasteurizate, denumite extrem de sugestiv „compoturi” de către reprezentanţii noului val de vinificatori, erau pe primul loc în volume. Da, aveţi dreptate, în legislaţia europeană aceste vinuri sunt interzise, însă Moldova, în acele vremuri, nici măcar nu se gândea să cocheteze cu Europa, iar colosul Rusia n-avea nimic împotriva acestor practici. Ba, pe undeva, cred că le şi impunea, că, deh, un produs pasteurizat ţine mult şi are luciu. Sigur, n-are nici personalitate, nici arome, dar cine era interesat de aceste caracteristici când era vorba de zeci de milioane de litri? Şi când setea poporului rus era mare? Şi, fiind vorba de cantităţi impresionante, nici nu te mai gândeai că dai vinul pe nimic. Banii, suficienţi, intrau în conturi şi asta era tot ce conta. O atitudine pe care, cu părere de rău o spun, o regăseam şi pe melagurile nostre. Şi care, din păcate, încă mai are rădăcini.

Schimbarea la faţă

Cu toate exemplele pozitive din piaţă, plecând de la un nou val de enologi şi vinificatori cu studii şi stagii de pregătire în străinătate, cu branduri şi vinuri noi, unele excepţionale, adevărate aspiratoare de medalii şi recunoaşteri internaţionale, a fost nevoie de un şoc pentru ca vinul Moldovei să iasă din letargie. Iar acel şoc l-a reprezentat emabargo-ul impus de Rusia vinurilor moldoveneşti. Sigur, a fost o măsură politică, prin care Rusia dorea să pedepsească Moldova pentru semnarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană. Dar vinul moldovenesc se vedea privat de cea mai mare piaţă de desfacere. Previziunile erau extrem de sumbre, se vorbea chiar de un colaps. Şi nu numai al viticulturii şi vinificaţiei, ci al întregii economii a Moldovei. Pentru că nu e de glumă când un sector care asigură 3,2 % din PIB este lovit atât de dur. Şi nu era vorba doar PIB, ci şi de faptul că era în joc soarta a 250.000 de oameni, ale căror venituri provin din industria vitivinicolă din Republica Moldova. Ei bine, în pofida tuturor prognozelor pesimiste, vinul moldovenesc a supravieţuit. Mi-ar fi plăcut să spun că a renăscut precum Pasărea Phoenix, din propria cenuşă, dar nu pot, pentru că vinul Moldovei n-a murit niciodată. Chiar şi în fatidicul an 2013 Moldova se putea lăuda cu vinuri de mare calitate. Erau cele ale granzilor amintiţi mai sus, vinuri precum Roşu şi Negru de Purcari, Taraboste şi Ice Wine-urile de la Chateau Vartely, spumantele de la Cricova, Lupi sau La Petite Sophie de la Gitana Winery, dar şi diamantele unor mici producători şi vinificatori totodată, precum Constantin Stratan (Equinox), Sergiu Găluşcă (Găluşcă Boutique Wine), Alexandru şi Igor Luchianov (Et Cetera) sau Ion Luca, actualul preşedinte al Asociaţiei Micilor Producători de Vinuri din Moldova (ion.luca@winemoldova.com)…

Nu trebuie uitată nici cea mai nou şi mai dinamică entitate, Asociaţia Micilor Producători de Vin din Moldova ( www.winemoldova.com ), de fapt asociaţia noului val de producatori, cu studii sau stagii de specializare în străinătate, cu noi viziuni şi abordări, cei care, acum câţiva ani, încercau să arate Moldovei calea pe care trebuie să o urmeze. O asociaţie care are ca principale obiective promovarea şi apărarea intereselor micilor producători de vinuri din Moldova, acordarea de asistenţă altor producătoril şi atragerea de noi membri, atragerea investițiilor în sectorul viti-vinicol şi dezvoltarea bunelor practici viti-vinicole. În această asociaţie s-au reunit cei de care pomeneam mai sus, dar şi alţi producători entuziaşti, care pun accent pe terroir, pe calitate şi, în primul rând, pe pasiunea cu care îşi cultivă strugurii şi îşi creează vinurile. Vinuri bune şi foarte bune, cu personalitate, adevărate vinuri de autor. E drept, nu au volume, însă cei interesaţi de exclusivităţi merită să le încerce vinurile. Probabil o vor face foarte curând, pentru că una dintre ţintele asociaţiei este să-şi găsească repede locul în piaţa HoReCa din România şi în magazinele specializate. Şi nu o fac singuri, pentru că sunt sprijiniţi în proiectul lor şi de Proiectul de Competitivitate al Agenţiei SUA pentru Dezvoltare Internaţională – USAID. Un sprijin care, la urma urmei, reprezintă şi o garanţie de calitate. O calitate pe care, personal, am redescoperit-o în cadrul celor două evenimente organizate de Asociaţie cu ocazia tîrgului GoodWine. Cert este că succesele lor îmbuteliate au creat o adevărată emulaţie în rândul altor producători, tot mai mulţi, iar acţiunea concertată a acestora de a-şi îmbunătăţi permanent calitatea şi imaginea mă face să cred că sunt pe cale să câştig pariul.

Cum ti se pare?

Dacă v-a plăcut acest articol, dacă vă plac evenimentele cu oameni frumoși sau dacă sunteți interesați de cultura wine & lifestyle, vă puteți abona (cu cadou garantat, discounturi și surprize) la revista tipărită aici...