Loading ...
Newsletter
Opiniile editorilor
Mark Dworkin, oenologul care a reinventat marile vinuri clasice in Bulgaria, a ajuns in Romania si promite sa produca vin bun la preturi rezonabile.
Sa intrebam in stil politienesc: nom, prenom, profession? Sau, mai bine zis, care v-a fost traseul pana sa ajungeti in coltul acesta de lume?
Daca incepem chiar cu inceputul, pot spune ca am inceput prin a ma naste. Prin februarie ’61, in Paris, unde am si ramas pana mi-am terminat studiile de biologie si biochimie, in 1984. Insa toate vacantele mele se petreceau in Bordeaux, tatal meu – om de stiinta devenit diplomat – fiind proprietar al unei suprafete din St. Emillion, asa ca am fost in permanenta aproape de vinurile bune. Vinul avea o oarece traditie in familie – un bunic avea o vie in Corsica. Dupa ce am obtinut licenta in biologie si biochimie, am inceput studiile de oenologie, pe care le-am absolvit in 1987.
Atunci am ajuns sa lucrez pentru Edmond de Rothschild – acesta fiind cel mai bogat dintre descendentii familiei Rothschild – la Chateau Clarke. De aici am ajuns director la o proprietate mica din Côtes des Castillon, apoi la Chateau Larmade, un “grand cru classé”, unde am ramas pana in 1999. Am plecat din cauza unor diferente de viziune pe care le-a avut cu proprietarii, un mare fond de investitii. Mai exact, i-am sfatuit sa se extinda, pentru ca era un moment in care pretul terenului scazuse foarte mult, iar firma avea nevoie sa se extinda. Ei au refuzat, iar eu am plecat.
Mult mai tarziu, in 2005, si ei au ajuns la concluzia ca dezvoltarea este necesara si au cumparat pamant, la un pret dublu fata de cat ar fi platit atunci cand i-am sfatuit eu… La sfarsitul lui ’99, am acceptat o slujba noua la Belfond si, in aceeasi perioada, am fost contactat de Karl-Heinz Hauptmann (unul dintre actualii actionari de la Bessa Valley / Enira si WineRo, n.r.), care m-a chemat in Bulgaria, sa gasesc un loc bun pentru vie. Am acceptat, si asa a inceput aventura mea in aceasta zona a lumii.
DIN BORDEAUX, IN BULGARIA
Si ati ramas aici…
Nu chiar, nu de la inceput, cel putin. Am ajuns in Bulgaria pe post de consultant, am pastrat slujba de la Belfond, cel putin pana in 2003, am lucrat mai intai cu mai multe crame din Bulgaria, apoi am dezvoltat mai multe proiecte in India, Rusia, Turcia… Partea mea de treaba era sa ofer consultanta pentru crearea, implementarea si dezvoltarea proiectului.
Nu v-a fost greu sa lasati in urma Franta, Bordeaux-ul?
La drept vorbind, lucrurile s-au potrivit de minune la acea ora. Ramasesem cu amintirea unui meci stupid de fotbal din ’92-’93, cu selectionata Bulgariei si, mai recent, ramasesem impresionat de vocile femeilor din muntii Bulgariei, puse in context pe albumul pe care l-au scos Sting si Peter Gabriel.
In plus, cand am ajuns in Bulgaria, am gasit un peisaj care mi-a adus aminte de Pirinei, deci pot spune ca debutul aventurii a avut loc sub auspicii bune.
Primul vin din Bulgaria?
Am inceput sa muncesc ca oenolog alaturi de Karl, care era “investitorul”. Asa a aparut ReDark, fabricat cu struguri din regiunea Damianitza, vin care a reprezentat o adevarata revolutie pe piata bulgara a vinului, la acea vreme.
Apoi a aparut Stephen (Contele Stephen von Neipperg, alt asociat in Bessa Valley, n.r.), care ne-a spus ca este si el incantat de ideea de a face vin in Bulgaria, dar ca acesta trebuie sa provina din via noastra. Cum existau programe SAPARD si alte posibilitati de dezvoltare, am trecut la treaba. Am achizitionat 300 de hectare intre noiembrie 2000 si august 2001. Pana in 2005 am plantat aproximativ 140 de hectare.
De aici, lucrurile sunt clare – desteleniri, plantari, constructia cramei… Unde ati ajuns acum?
Sa spun doar atat: din cauza conditiilor de piata, o vreme nu ne-a interesat sa vindem ceva in Bulgaria. In 2009 am exportat 300.000 de sticle si am vandut in Bulgaria 130.000. La nasterea “pe piata” a vinului a contribuit destul de mult si faptul ca am putut folosi insemnele heraldice ale lui Stephen. Daca mai adaugi si ca vinul este bun, la un pret nu prea mare…
„SMOOTH AND SLOW”
In crama din Bessa Valley, primul lucru care sare in ochi este grupul de vase de beton. Din moment ce existau fonduri SAPARD, aveati si bani de cheltuiala, de ce nu ati ales inox, ca toata lumea?
Fata de inox, la vasele de beton dureaza mai mult sa ajunga la o anumita temperatura, insa apoi o pastreaza pentru mai multa vreme. Avem o vorba despre cum ne place noua vinul: “smooth and slow”. Aceasta este partea de “slow”.
In plus, la acel moment, chiar si cu sprijinul fondurilor europene, vasele de inox costau enorm. Vasele de beton sunt greu de construit, este vorba in primul rand de constructori foarte buni, de materiale speciale, care sa reziste in timp la aciditatea vinului… Insa acestea se potrivesc cel mai bine cu felul in care facem noi vinul.
Ati investit la Aliman, unde am inteles ca media anuala de temperatura este doar cu un grad mai mica… Sunt si alte diferente semnificative?
Sunt, si sunt multe. 2009 a fost un an exceptional in Romania, cu o vara foarte “smooth”, daca tot a venit vorba de “smooth and slow”. La Bessa, terenul este un fost fund de mare, fapt care se vede in materialele de constructie de la crama, care sunt pline de fosile… Predomina calcarul. La Aliman vorbim de un teren aluvionar, cu ceva calcar, pietris, nisip si un strat de argila alba.
La Adamclisi, unde am mai studiat zona, este vorba din nou de alt fel de teren. Daca ne hotaram sa plantam ceva acolo, va fi vorba de 5, maxim 10 hectare de Shiraz. Cert este ca in Bessa a fost o vara extrema. Daca vom face vinurile perfect seci, vor avea extrem de mult alcool.
Cu planurile de constructie a cramei ratacite prin birocratie, cum ati reusit sa vinificati primul rod, cel cules anul acesta?
Am inchiriat vasele de beton de la Corcova. Am fost nevoiti sa transportam strugurii 500 de kilometri, cu ma- sini frigorifice. Din fericire, strugurii au ajuns nevatamati la destinatie. Am ales, ca metoda, sa incepem cu butoaie vechi, mai putin agresive. Vom avea butoaie din 2006 si 2007, iar 10% din vin va ramane nebaricat, pentru prospetime.
FETEASCA NEAGRA, IMPRESIE PUTERNICA
Unde ati ajuns cu plantatia? Cand asteptam si celelalte vinuri?
In curand. Anul acesta vinificam Merlot-ul plantat in 2007 pe 20 de hectare. Am mai plantat alte 23 de hectare in 2008 si, cam in aceeasi perioada, 10 hectare de Feteasca Neagra si 27 de Cabernet Sauvignon. Nu am mari emotii, pentru ca stiu deja, cu aproximatie, la ce sa ma astept. Feteasca Neagra mi-a facut, e adevarat, o impresie puternica.
Stiu ca exista probleme in Romania cu faptul ca nu exista un standard de Feteasca Neagra, iar explicatia pe care o cred valabila este ca multi o culeg cand inca e prea verde. Daca e culeasa la momentul potrivit, se obtine o catifelare ca de Zinfandel. Asa cum este lucrata astazi, are un nas foarte verde. Cred ca vom face performanta cu Feteasca Neagra prin 2014-1015
Va asteptati la probleme in momentul intrarii pe piata? E aglomerat deja, si cu produse autohtone, si cu importuri…
Marea problema este nivelul de pret, care este enorm in Romania, cel putin pentru vinurile autohtone, dar si ca adaosuri practicate la importuri. In Bulgaria a existat acelasi fenomen, dar preturile s-au asezat, au scazut cu 30- 40%. E clar ca e o problema cand ceri 30, 40 de euro sau mai mult pentru o sticla de vin si descoperi ca aveai ceva mult mai bun de ales, la banii astia. Romania va da cu capul de pragul de sus, la un moment dat, si va durea rau de tot. Nu va fi o durere care sa treaca doar cu aspirina.
Mai mult, cred ca valul de importuri abia incepe. Cand se vor fi creat stocuri, pretul va scadea. Cel putin, eu sper sa scada, pentru ca altfel nu pot practica pretul pe care mi-l doresc fara sa para ca este un vin ieftin. Dar scaderea preturilor este o certitudine. Ganditi-va ca litrul de vin in Bordeaux a ajuns la 0,8 euro, chiar cu AOC Bordeaux si cu un cost de productie de 1,2 – 1,3 euro. Si, chiar daca 2007 a fost “THE vintage”, stocurile sunt inca mari. Sprijinul guvernamental a disparut, cererea a scazut, iar criza va cuprinde curand si Burgundia.
Evident, raman vinuri de succes, ca rosé-urile din Côtes du Rhone, la 10 euro sticla, care dispar din crame din aprilie al anului urmator… Romania ar trebui sa fie mai atenta la aceste fenomene, altfel revenirea cu picioarele pe pamant va fi deosebit de brutala.
