Goodwine, mai aproape de normalitate

DSC_0668Devenit targul de referinta al vinului romanesc, Goodwine are, ca principala obligatie, sarcina de a raspunde doleantelor producatorilor. La randul sau, producatorul, importatorul, distribuitorul roman, ma rog, expozantul are datoria sa stie ce sa ceara, evident, in limita bunului simt, care aici se traduce prin intelegerea contextului. Totodata, expozantul trebuie sa stie si cum sa se prezinte la un asemenea targ, ca degeaba ceri tu marea cu sarea daca insisti sa-ti instalezi produsul pe aceeasi masuta cu piciorele roase sau atarnand de bannerele mototolite pe care le-ai folosit si in urma cu cinci ani, la cine stie ce festival satesc.

Ei bine, a zecea editie a Targului de vinuri Goodwine a reusit, in mare masura, sa mai echilibreze balanta. Si nu numai pentru ca organizatorii s-au straduit mai mult, ci si pentru ca expozantii au inceput sa puncteze si la propria lor eticheta, nu doar la cea a vinurilor. Poate ca aceasta editie nu a reprezentat un record de participare, insa toti cei 3.000 m2 ai pavilionului au fost ocupati. Drept urmare, pot spune ca a fost, cu siguranta, cea mai aerisita si mai vesela dintre cele 8 editii la care am avut ocazia sa particip. Blamata initial de multi dintre participanti, decizia lui Andrei Iva de a dubla pretul biletelor de acces s-a dovedit benefica. Toti expozantii au fost multumiti de faptul ca nu au mai avut parte de experientele neplacute din anii precedenti, cand veritabile grupuri de cheflii dornici sa vada cine ingurgiteaza mai multa bautura, pe langa faptul ca aveau manifestari de roi de lacuste, alungau si potentialii clienti din fata standurilor. Sigur, nu la fel de inspirata s-a dovedit organizarea simultana a unor evenimente, in care prejudiciatul era cel care nu beneficia de microfonul oficial. Marturisesc ca as fi vrut sa aflu mai multe despre un Parmigiano Reggiano maturat timp de 10 ani, dar, ghinion, microfonul era la ceilalti. Oricum, n-a mai fost vorba de adieri de motorina, de te credeai la festivalul Rhein Rieslingului, nici de demonstratii culinare care transformau toate vinurile in Fumé. Sigur, mai razbatea din cand in cand, de la terasa din fata pavilionului C1, o aroma de mititei si carnaciori, dar aici chiar ca nu mai poti acuza organizatorii.

Degustari si prezentari de vinuri mai vechi sau mai noi

DSC_0683A 10-a editie a Goodwine a mai iesit in evidenta si prin multele noutati care au fost propuse iubitorului de vin. Si nu vorbim numai de noutatile pe care mai fiecare expozant a tinut sa le prezinte, ci si de aparitia unor noi producatori, fie autohtoni, fie straini. Ca tot vorbim de straini, ar trebui remarcat ca, la aceasta editie, o treime din expozanti a fost reprezentata de importatori si distribuitori.

Dar sa trecem la lucruri serioase. Adica la vinuri si la evenimentele targului. Si, cu riscul de a-i supara pe unii, nu voi aminti decat o parte dintre ele, chiar daca multe au fost cele care m-au impresionat. M-as intoarce la anul pentru Pinot noir Avincis 2011, de scoala burgunda, inca tanar si nelinistit, dar cu un mare potential. In schimb, l-as savura inca de pe acum pe fratele sau Kronos 2011, de la Halewood, de exprimare mai neo-zeelandeza, deja matur si echilibrat. Mi-as adauga in colectie toate cele patru vinuri din gama Alira Grand Vin, lansate oficial la Goodwine, la fel cum as pune repede mana pe cateva sticle de Zghihara si Aligote de la Averesti, ambele 2013, parca mai expresive decat cele din recolta anterioara. N-as rata o revedere cu primul vin rosu al Casei de Vinuri Cotnari, Feteasca neagra din gama Domenii, care, desi proaspat imbuteliata, a surprins prin culoare, densitate si echilibru. La fel cum m-as intalni din nou cu noutatile prezentate de SERVE, mai ales Riesling Vinul Cavalerului 2012 si Rosé Terra Romana 2013. Si, daca tot am amintit de roze-uri, sa nu-l trecem cu vederea pe Caloian 2013, Crama Oprisor, realizat din Pinot noir, Merlot si Shiraz, mai subtil si mai rafinat decat predecesorii… Plecaciuni in fata DSC_0671noului Nectar Liliac, demn de fratele sau, Sauvignon blanc, recent mare medaliat al Premiilor de Excelenta, la fel si in fata noului Soare de la Vinarte, recolta 2009, pe care l-am savurat cu o zi inainte de a participa la o noua degustare verticala de Prince Matei. Si ce frumoase surprize am avut, pacat ca vinurile nu se mai gasesc decat in pivnita producatorului. Si ca sa inchei cu zona autohtona, mai amintesc de Senator cu ale sale Sauvignon blanc Varius 2012 si Occultus 2007, de Domeniile Ostrov, la care vinurile medaliate la Premiile de Excelenta au fost la mare cautare, de Merlot Valea Mieilor 2011 de la Domenille Blaga, dar si Domeniul Vladoi, localizat in marea podgorie a Murfatlarului, un producator care face vinuri premium doar din 2010, dar care are in spate o poveste de decenii.

Cat priveste vinurile de peste hotare, a fost o adevarata avalansa. Crama Borha si-a inzecit portofoliul, oferind, pe langa deja cunoscutele Enate, Rioja Alta si Torre de Ona, etichete de la Marques de Riscal, Contador, Protos, Mustiguillo, Abadia Retuerta, Vina Pedrosa, dar si alte vinuri spaniole. Vinimondo a strans lumea la degustarile de Champagne Billecart-Salmon si la prezentarea Villa Sandi, Ecoreca s-a mandrit cu vinurile medaliate cu o saptamana inainte si cu alte cateva zeci de etichete din portofoliu, in vreme ce SmartDrinks.ro a luat din nou ochii cu cel mai frumos stand si cu o selectie in care vinurile super-premium au avut partea leului. Si nu trebuie uitati nici noii sositi in marea familie Goodwine, producatorul bulgar Katarzyna si distribuitorul portughez Lusarom-Premium Drinks, care au in portofolii cateva vinuri impresionante.

Articol aparut in revista Vinul.Ro / nr. 68, decembrie 2013

Cum ti se pare?