Grecia vinurilor bune

FOTO/Vinul.ro - vă puteți abona (cu cadou garantat, discounturi și surprize) la revista tipărită aici...

M-am bucurat atunci când, întors dintr-o scurtă vacanţă în Vourvourou, Cezar Ioan mi-a propus să scriu un material în care să recomand ce vinuri ar trebui consumate de românii care vor să-şi petreacă vacanţa în Grecia. Bucuria a fost, însă, de scurtă durată, pentru că au intervenit multele întrebări pe care le naşte un asemenea subiect. Iar la ora la care scriu aceste rânduri, încă sunt stresat pentru că încă nu ştiu cum să structurez subiectul, unul foarte drag, dar extrem de stufos. Pentru că Grecia, pe lângă soiurile internaţionale, are peste 300 de soiuri proprii omologate din care se poate face vin. Pentru că Grecia are multe regiuni viticole, total diferite una de celalaltă, nu numai ca terroir, ci mai ales ca soiuri în plantaţie. Că n-o să găseşti Debina sau Negoska prin Ciclade, dar nici Mandilaria prin Goumenitsa sau Epirus. Noroc că de-o grijă m-a scăpat Laurenţiu Horodnic, care a fost în Creta şi pe care l-am rugat să facă o scurtă prezentare a vinurilor de acolo. Aşa că, vă rog, nu vă supăraţi dacă nu veţi vedea aici recomandări de vinuri realizate din Vilana, Vidiano, Dafni sau Kotsifali. Le citiţi în paginile următoare. Dar ca să nu mai pierd timpul, voi începe cu câteva recomadări generale.

Cele mai scumpe vinuri proaste, cele mai ieftine vinuri bune

Da, aşa e, cam aşa se recomandă Grecia. Nici în retail, cu excepţia „jumătăţilor” de Retsina sau a unor vinuri incerte, pe care vă rog insistent să le lăsaţi pe raft aşa cum le-aţi găsit, nu veţi găsi un vin sub 5 euro. Dar şi cu Retsina puteţi avea experienţe frumoase, pentru că şi aici au apărut câteva de mare calitate, cum ar fi Kehribari, Mylonas. Sigur, dacă vreţi să simţiţi că muşcaţi din conul de pin, puteţi încerca şi altele, de la Malamatina, cea mai puţin agresivă, până la cele realizate de giganţii Kourtakis sau Tsantali… dar mai gândiţi-vă cu cei din urmă.

Dacă vreţi să aveţi o experienţă plăcută cu vinuri cumpărate de pe raft, încercaţi să mergeţi într-un supermarket, nu în non-stop-uri de staţiune, pentru că, în general, vinurile sunt păstrate mai bine. Plus că şi oferta e mai variată. Dar, oricum, şi acolo e bine să nu vă uitaţi la vinuri sub 8 euro. Există şi excepţii, una dintre ele este renumitul Moschofilero de la Boutari, dar aici să fiţi atenţi la anul de recoltă, că vă treziţi cu un 2012 în pahar de treceţi pe bere… Iar dacă vreţi să vă bucuraţi cu adevărat de vin şi sunteţi în apropierea unui orăşel, faceţi un efort şi duceţi-vă acolo. Veţi găsi cel puţin un magazin de delicatese, în care vinurile sunt bine reprezentate, plus că veţi avea parte şi de informaţii. Găsiţi astfel de magazine chiar peste tot. Şi în Thassos –Limenaria -, şi în Halkidiki – Nikiti, Afitos, Sani – şi în Peloponez – Monemvasia, Gythio – ca să nu mai vorbesc de insule. Pentru că, fie ele din Egee, fie din Ionică, insulele au magazinaşe în care găseşti vinuri. Iar multe dintre ele îţi propun iniţial vinurile locului sau, mă rog, ale regiunii. Pe care şi eu vi le recomand călduros. Nu vorbesc aici de Santorini, un paradis din acest punct de vedere, şi nici de Mikonos, unde, dacă ai bani să ajungi, ai şi de vin. Pentru că în Mikonos găseşti cele mai bune vinuri ale Greciei, dar şi cele mai mari preţuri. Tot ale Greciei…

Vă recomand, totodată, să fiţi atenţi la vinurile consumate în restaurante, locante, taverne şi alte unităţi de alimentaţie publică. Sigur, dacă ajungeţi în Thessaloniki, la Grada Nuevo, nu trebuie să vă faceţi probleme, vă vor recomanda ei vinul în funcţie de preparatul comandat. Ba chiar puteţi să aveţi pretenţii şi la anul de recoltă. Dar prin veselele taverne de staţiune, ochii mari! Pe lângă că oferta nu este cea mai bogată, veţi descoperi că au şi antichităţi în meniu, precum vreun rose din 2011 sau mai rău. Dacă lăsaţi impresia că vă pricepeţi cât de cât la vin, mulţi dintre proprietarii de astfel de locante vă vor chema la frigider să vă arate vinurile, iar asta e cea mai bună variantă… Oricum, chiar dacă aţi făcut alegerea corectă, nu acceptaţi să vă fie adusă o sticlă deschisă, cereţi să verificaţi vinul înainte ca ospătarul să bage tirbuşonul în ea. Pentru că se găsesc etichete identice, dar recolte mai vechi, chiar şi în casele mari. Şi, deşi un Assyrtiko 2013 de Santorini e mai bun acum decât cel din 2015, dumneavoastră aţi putea să vă supăraţi. Dar asta e o excepţie, pentru că nu toate vinurile albe sunt din Assyrtiko, iar un Moschofilero, Roditis sau Savatiano 2013 cu siguranţă că nu mai oferă aceleaşi satisfacţii ca vinurile recoltei 2015.

Paradisul vinurilor albe

Gata, aşa fac… Mă gândesc la zone turistice şi fac recomandări de vinuri care provin din regiune sau din apropiere. Şi, pentru că Grecia este, în general, o destinaţie de vară, o să insist pe vinurile albe şi pe rose-uri. Cu roşiile fac un capitol separat.

Alexandroupolis, Kavala, Drama, Thassos, Samothraki, Limnos

Este zona de Nord-Est a Greciei, care, ca regiune istorică, se numeşte Macedonia de Est şi Tracia. Plus trei insule la care ajungi mai uşor de acolo. E o zonă cu vin din belşug, iar cel îmbuteliat este, cu mici excepţii, foarte bun. Predomină vinurile din regiunea Drama, unde sunt peste 10 producători de mare calitate. Nu rataţi renumitul cupaj de Drama, Assyrtiko-Sauvignon Blanc, fie el Thema White, de la Pavlidis, Techni Alipias White, de la Wine Art, Amethystos White, de la Costa Lazaridis sau deja cunoscutul Biblia Chora. Pe ultimele două le găsiţi prin mai toate tavernele care se respectă, dar, e drept, acolo veţi plăti peste 20 de euro. În magazin le găsiţi şi la 11.50, daca aveţi noroc. Tot acelaşi cupaj îl găsiţi şi în Lalikos the White, vin pe care îl face prietenul meu, Nikos, şi pe care îl recomand călduros, pentru că e şi mai ieftin. Şi dacă tot am amintit de Nikos, vă recomand şi noile sale vinuri, Apla, un alb (Malagousia) şi un rose (Xinomavro şi Cabernet Sauvignon), care n-o să vă dezamăgească. Mai puteţi încerca, dacă vă ies în cale, Techni Malagousia, Idisma Drios Assyrtiko, ambele de la Wine Art, Perpetuus şi Magic Mountain de la Nico Lazaridis, Chateau Julia Assyrtiko şi Semillon Domaine Costa Lazaridis, Ovilos şi Areti de la Biblia Chora, dar şi Mistiko Monopati de la Melmar Estate, din Samothraki, o Malagousia care, recent, într-o degustare în blind la Thessaloniki, a bătut Malagousia lui Gerovassiliou. Ceea ce se întâmplă rar, foarte rar.

La capitolul rose-uri, o să fiu mai scurt. Nu pentru că vinurile ar fi puţine, dar cele mai multe sunt mai extractive, mai închise la culoare, chiar şi Biblia Chora, Amethystos, Techni Alipias şi Thema, ieşind, deci, din sfera de interes a românului dedicat trup şi suflet stilului Provence. Dar găsim şi aşa ceva. Aşa că nu rataţi o întâlnire cu Domaine Costa Lazaridis Merlot Rose, cu The Black Sheep Rose sau Rose Nico Lazaridi sau cu Caviro, un rose foarte interesant de pe Insula Limnos, de la Chatzigeorgiou, cupaj de Muscat de Alexandria şi Limnio. Şi, dacă acceptaţi şi un rest de zahăr, luaţi în calcul şi Variete Rose, de la Lalikos, unul dintre cele mai căutate vinuri de către localnici. Dar nu cumva să nu încercaţi Pink Bang, de la Wine Art Estate, un rose din Touriga Nacional. Nu-l găsiţi aici, mergeţi în Mikonos, că acolo e sigur. E şi el, dar şi surprinzătorul Biblinos Oenos Rose…

Deşi în majoritatea tavernelor din staţiuni nu prea aveţi şansa să găsiţi un vin bun la mai puţin de 20 de euro, în oraşele din zonele viticole puteţi bea vinuri foarte bune la restaurant, la preţuri mai mult decât acceptabile. În Drama, de exemplu, chiar în zona izvoarelor, pe strada Orfeus, există Restaurantul Fileto, unde toate vinurile medium level de la Pavlidis, Costa Lazaridi, Wine Art Estate sau Oenogenesis costă între 12 şi 16 euro. Tot acolo puteţi trăi şi experienţe „magnum” pentru că vinuri precum Techni Alipias, Emphasis sau Amethystos există şi la sticle mari.

Halkidiki, Thessaloniki, Katerini, Edessa, Florina, Ioannina, Igoumenitsa si Muntele Olimp

Da, am cam exagerat cu această regiune, care reuneşte Macedonia Centrală, Macedonia de Vest, Thessalia şi Epirus. Mai ales că în această zonă e o aglomeraţie de producători. De la cei mari, cum sunt Tsantali şi Boutari, până la crame boutique, precum Tatsis. Şi nume grele, precum Gerovassiliou, Kir-Yianni, Stelios Kechris, Dougos, Alpha Estate, Porto Carass, Claudia Papayianni, Glivanos sau Vaeni Naoussa. Dar să nu mai pierdem timpul.

Gerovassiliou White, cupaj de Malagousia şi Assyrtiko, este prima optiune. Pentru că îl găsiţi peste tot, dar şi pentru că e un vin deosebit. Şi dacă rămânem la producătorul din Epanomi, nu rataţi Malagousia, Viognier sau Sauvignon Blanc. De fapt, nu rataţi niciun vin pe care scrie Gerovassiliou, serios. Inclusiv cel dulce. Mai la est, în Halkidiki, mai precis în Agios Oros, dai şi peste Tsantali, cu Agioritikos White şi Rose, dar şi cu Metoxi Chromitsa, în alb. Revenind spre Thessaloniki, te opreşti la Claudia Papayianni şi încerci şi gama Ex Arnon, şi gama Claudia Papayianni, ambele şi în alb, şi în rose. Dar pentru sufletul tau cumperi Alexandra Malagousia sau Claudia White, un cupaj de Viognier şi Assyrtiko extrem de complex. De Retsina lui Stelios Kechri am amintit, dar n-am vorbit de Tear of the Pine, cea din Assyrtiko, care a revoluţionat noţiunea de Retsina. Şi nu rataţi Fourth Dimension White, care are un „t” pe etichetă. Urcăm un pic spre Goumenitsa, la fraţii Stergios şi Periklis Tatsis, unde ne bucurăm de vinuri biodinamice. Şi încercăm Xiropotamos şi Angel’s Peak, în alb, dacă le găsim. Mai la vest, de la Alpha Estate, nu ratăm Assyrtiko, Malagousia Turtles, dar nici Rose-ul, de la an la an mai bun. Rămânem în zonă, şi în Amyndeon, şi în Noaussa, pentru că avem treabă la Kir-Yianni. Şi ne facem de cap, pentru că avem şi vinuri liniştite, dar şi spumante. Nu rataţi albele Samaropetra, Droumo şi Palpo, dar nici Akakies rose, mai ales varianta sparkling. Ca să nu ieşim din zona spumantelor, coborâm spre Ipiros, sau Epirus, în zona Zitsa, ca să încercăm Lefteris Glinavos Brut, realizat din soiul Debina. Tot din Debina este făcut şi Primus Zitsa, inclusiv varianta Barrique, iar în Aspra Homata găsim şi ceva Malagousia. Dacă vă ies în cale, nu le ocoliţi. Tot de acolo puteţi încerca şi Apiros Hora White, că e şi mai ieftin…

Principalele oraşe ale Greciei, Atena şi Thessaloniki, stau foarte bine în ceea ce priveşte magazinele specializate, dar şi mai bine la capitolul wine bar-uri. În Thessaloniki, cele mai multe le găsiţi în zona centrală – Salto, Souel, La Place Mignone – dar ofertă există şi în alte cartiere, precum Gaspard, în Valaoritou. O experienţă inedită veţi trăi dacă veţi lua masa la Grada Nuevo (Kalapothaki nr 14), un wine restaurant de clasă, apoi vă veţi continua degustarea la Sinatra Espresso Wine Bar, aflat la 25 de metri, pe o străduţă paralelă.

Grecia Centrală, adică Atena, Attika, Evia, Delphi şi Litoralul nordic al Golfului Corint

O regiune în care calitatea vinului a crescut ca Făt-Frumos, dar încă mai are de muncă. Totuşi, şi aici găsim câteva vinuri deosebite, pe care le putem încerca, mai ales dacă ne aflăm prin zonă. Pentru că, exceptând câteva etichete, prin alte părţi ale Greciei le găseşti mai greu. Este patria vinurilor făcute din Savatiano, dar nu vechile Retsina, ci cele noi, moderne, care au creat vâlvă. Începem, evident, cu Savatiano Old Vines Papagiannakos, producător de la care vă mai recomand Assyrtiko, Kalogeri Malagouzia şi rose-ul Granatus. În apropiere este şi Anastasia Fragou, de unde trebuie încercate Savvatiano, Neilis Malagouzia, Heart, un cupaj de Savatiano şi Malagousia, dar şi Rose-ul Soul. Şi vom încheia plimbarea de lângă Aeroportul din Atena cu o vizită la Stamatis Mylonas, de la care vom bea cu mare plăcere Savatiano, Assyrtiko, Malagousia, dar şi Apopsi, un proaspăt şi crocant cupaj de Savatiano şi Assyrtiko. Mai la est e marea, dar peste ea ajungem rapid în insula Evia, unde există trei producători ale căror vinuri nu vă vor dezamăgi. De la Avantis Estate trebuie încercate Armonia Gis, Avantis Estate White, Dolphins Santorini şi Lenga, un interesant Gewurztraminer. Mergem puţin mai la sud, la Lykos Winery, de unde nu trebuie să refuzăm Panselinos White şi Malagousia. Apoi, din nordul insulei, vin vinurile cramei Vrinioti. Mai precis Iama White (Malagousia şi Assyrtiko) şi Vrinioti Assyrtiko, pe care le recomand călduros.

Peloponez

Altă zonă, alte soiuri locale, multe de care n-au auzit nici localnicii. Dar şi multe vinuri extraordinare. Cele mai multe, din cei mai cunoscuţi struguri pe care îi dă Peloponezul: Moschofilero şi Agiorgitiko. Mai sunt şi multe alte soiuri, precum Kydonitsa, Lagorthi, Avgoustiatis, Volitsa, dar sunt rareori vinificate, şi mai niciodată separat. Dar să trecem la recomandări. Şi îi dăm Cezarului ce-i al lui, adică începem cu Moschofilero Boutari. Îl găseşti în toată Grecia, şi unde nu vrei dai de el. Apoi încercăm nişte vinuri de la Semeli, Mantinia Nassiakos, un Moschofilero 100%, şi Semeli White, un Roditis lejer, proaspăt, dar şi Oreinos Helios, un multi-medaliat cupaj de Moschofilero şi Sauvignon Blanc. Şi nu rataţi Rose-ul Untitled, blend de Agiorgitiko şi Syrah. Tot Moschofilero vom bea şi de la Tselepos, o cramă care, în 2012, a primit titlul de „Winery of the Year” de la Wine & Spirits Magazine. Mantinia Tselepos Classic şi Blanc de Gris, dar şi un spumant, metodă tradiţională, Amalia Brut. Da, toate sunt din Moschofilero. Mai avem un spumant, Amalia Rose, din Agiorgitico. Şi trecem la Palivou Estate, care, chiar dacă e din Nemeea, tot ne oferă un vin de neocolit, Anemos White, cupaj de Roditis şi Moschofilero. Mai avem variante: Asprolithi, un Roditis de la Rouvalis, Moschofilero George Skouras de la, evident, Skouras, şi, tot de la el, Salto, un Moschofilero Wild Ferment. Şi să nu uităm de Cuvee Prestige Rose Skouras, un cupaj de Agiorgitiko şi Moschofilero. Dar dacă vreţi un alb care să vă rămână multă vreme în memorie, încercaţi Asproudi, de la Monemvasia Winery…

Biblia Chora White este cel mai bine vândut vin alb al Greciei în zona HoReCa. Pentru că, dacă ne raportăm la volume, Moschofilero Boutari stă mult mai bine, fiind un vin pe care îl găseşti peste tot. Şi în marele retail, şi în mai toate tavernele. Atenţie, însă, la anul de recoltă, pentru că puteţi avea surpriza ca omul care vă serveşte să vă deschidă un 2013 sau chiar un 2012.

Insule din Marea Ionică, Insule din Marea Egee

Ei, acum e acum, că sunt multe şi, chiar dacă am acoperit eu vreo trei în paginile anterioare, tot rămân câteva zeci. Bine că nu se face vin chiar în toate. Şi propun să începem cu Ionicele, ca-s mai puţine. Şi nici crame nu sunt prea multe.  În Lefkada încercaţi Vardea, de la Lefkas Earth. Sau 30 Barrels, de la acelaşi producător. Mergem în Kefalonia, unde saltul de calitate a depăşit aşteptările. Pe lângă Gentilini Robola sau Gentilini Aspro, acum putem savura şi vinuri de la alţi producători locali. De la Melissinos avem Robola of Kefalonia, dar şi Gold, un cupaj de Zakynthino, Vostylidi (mai cunoscut ca Goustolidi) şi Robola. Sau putem lua vinuri de la Foivos, un alt producător ale cărui vinuri sunt tot mai apreciate. Adică Pandrosos, un cupaj de Muscat, Moschatela, Tsaousi şi Vostylidi,  Foivos Vostylidi sau dulcele Methysi, realizat din Mavrodaphne. Şi în Zakintos găsim vinuri locale. Iar Novita, un Goustolidi 100% de la Ktima Grampsa, chiar merită o şansă.

În Egee e paradisul soiurilor locale. De Creta, cum spuneam, nu mă mai leg, de Lesbos nici atât, deşi, să ştiţi, cele mai fine Ouzo-uri de acolo vin, din Mitilini. În Samos vorbim, în general, de vin dulce, aşa că ne vom rezuma la Santorini. Unele vinuri le găsiţi şi în România, le aduce Vasilis Ioannou prin Greka Terra, dar în Santorini toţi producătorii greci vor să aibă o parcelă (n.a. – şi nu numai, că până şi Jean Valvis va scoate vinuri acolo), iar toţi enologii greci vor să aibă măcar o campanie pe micuţa, dar superba insulă vulcanică. Dar să nu mai pierdem timpul şi să începem. De la Sigalas încercaţi tot. De la Assyrtiko-Athiri, până la complexul Nychteri, că vorbim de albe. Şi nu rataţi Vin Santo. La Gaia treceţi neapărat prin Thalassitis şi prin Assyrtiko by Gaia Wild Ferment, dar şi prin dulcele VinSanto. Şi încercaţi şi oţetul balsamic. Dar dacă vă apare în cale – şi vă apare, că toate marile restaurante îl vor în portofoliu – nu rataţi nicio întâlnire cu vreun vin pe care scrie Hatzidakis. De la Aidani şi Santorini, până la la complexele Assyrtiko de Mylos, Assyrtiko de Louros, Santorini Cuvee No 15 şi inegalabilul Nykteri. Dar asta nu înseamnă că alţi producători trebuie lăsaţi deoparte. Argyrios, de exemplu, e în continuă creştere. Şi Antoniou… Dar mai bine întrebaţi de vinuri din Santorini şi vedeţi la faţa locului. Iar dacă ajungeţi ăn Rhodos, întrebaţi de Athiri şi de Rhodos 2400 de la Cair. Deşi aţi putea începe cu spumantele…

Să nu vă închipuţi că, dacă mergeţi la crame în Santorini, veţi achiziţiona vinurile la preţuri mai bune. Grecii nu fac asemenea glume cu distribuitorii lor. Aveţi şansa să achiziţionaţi vinurile mai ieftin la anumite wine-shopuri din insulă, dar cele mai bune preţuri le găsiţi, surprinzător, în zona continentală.

Vinurile roşii se beau şi vara

V-am promis un capitol dedicat vinurilor roşii. Care, vara, par mai puţin prietenose. Fals. Seara, pe malul mării, un vin roşu este întotdeauna un prieten bun. Mai ales în insule, unde vântul răcoreşte sensibil atmosfera. N-o să mai structurez, n-o să vă mai port prin toată Grecia, o să vă enumăr doar câteva vinuri pe care, în opinia mea, ar fi păcat să le rataţi. Eu m-am bucurat de ele, nu vă povestesc din cărţi…

Alpha One şi Alpha Xinomavro Reserve Vieilles Vignes, de la Alpha Estate;  Old Roots Xinomavro de la Tatsis; Agiorgitiko de la Pavlidis; Nebbio şi Touriga Nacional de la Wine Art Estate; Oenotria Land (ambele variante) şi Chateau Julia Refosco-Agiorgitiko, de la Domaine Costa Lazaridi,Perpetuus Red şi Magic Mountain Red de la Nico Lazaridi, Deka de la Oenogenesis; Domaine Claudia Papayianni Red; Avaton şi Evangelo de la Gerovassiliou, Diaporos şi Ramnista de la Kir-Yianni, Agioritiko Abaton şi Rapsani Grand Reserve de la Tsantali. Aaa, şi Kormilitsa Gold, dacă aveţi şansa şi bani să puneţi mână pe o sticlă. Dar vă veţi simţi ca Vladimir Putin, că e vinul lui de suflet; Grande Reserve Naoussa de la Boutari. Tot de aici încercaţi si Boutari Legacy 1879, tot un Xinomavro, dar în altă exprimare. Raches Galanou de la Hatzimichali, Avantis Estate Collection, un Syrah de poveste, şi Mavrokoudoura de la Avantis; Kratistos, un Agirgitiko de la Lykos; Noima (pe etichetă scrie NOHMA) şi Ammos Reserve de la Palivos, Gaia Estate Agirogitiko de la Gaia, Mavrotragano Hatzidakis, Mavrotragano Sigalas, Monopati de la Aivalis, Xinomavro Argatia, Nostos de la Manousakis, Pinot Noir şi Mikroklima de la Papaioannou, Labyrinth 99-10 şi Megas Oenos de la Skouras. Şi ar mai fi multe vinuri din acestea premium şi super-premium, nu foarte scumpe, dar măcar să treceţi prin cele enumerate şi promit că vă mai spun. Sigur, pe acestea nu le veţi găsi în taverne, poate, pe unele, în restaurante de top. Însă veţi da peste multe în magazinele specializate şi în wine bar-uri. Că sunt destule în oraşe.

Dar pentru că tavernele ne sunt mai apropiate, acolo puteţi încerca: Gerovassiliou red, Amethystos Red, Thema Red, Techni Alipias Red, Biblia Chora Red, Xinomavro & Syrah Prima Terra de la Hatzimichali, Xiropotamos Red de la Tatsis, Skouras Red şi Fleva Syrah de la Skouras, Avantis Estate Syrah, Aivalis Nemea, Noussa Botari, Metohi şi, uneori, Rapsani de la Tsantali, acelaşi blend Rapsani de la Dougos, Paranga Red de la Kir-Yianni, Genesis Red de la Kechris… Şi vorbim când vă întoarceţi.

 document.currentScript.parentNode.insertBefore(s, document.currentScript);

Cum ti se pare?

Dacă v-a plăcut acest articol, dacă vă plac evenimentele cu oameni frumoși sau dacă sunteți interesați de cultura wine & lifestyle, vă puteți abona (cu cadou garantat, discounturi și surprize) la revista tipărită aici...