Loading ...
Newsletter
Opiniile editorilor
Cum ai reacţiona, domnule, dacă într-un restaurant suficient de respectabil încât să înţeleagă necesitatea unui somelier, s-ar prezenta la masa ta o fată de 25 de ani, puţin peste 1,60m cu ochi albaştri şi limpezi şi ţi-ar vorbi fermecător şi elegant despre vin? Dar dumeavoastră, doamnă?
Fata nu este pură imaginaţie, în realitate se numeşte Iulia Goşea, somelier la Cramele Halewood la momentul redactarii acestui articol si membru al Asociatiei Somelierilor din Romania (ASR). A învăţat tainele vinului în Franţa şi ştie continuarea poveştii. „În Franţa, femeia somelier parcă se bucură de o mai mare apreciere decât bărbaţii. O femeie care îţi vorbeşte despre vin îl face pe bărbat să viseze, iar femeii îi dă o mai mare încredere şi relaxare. Mie, femeile de acolo au mai mult curaj să-mi ceară un digestiv decât colegilor mei somelieri” povesteşte Iulia. În ţară, lucrurile stau cu totul altfel, în primul rând pentru că oamenii nu sunt obişnuiţi cu vinul şi cu atât mai puţin cu prezenţa unui somelier.
„În România, clienţii, de multe ori, nu merg pe mâna somelierului, pentru că nu au mai văzut sticla în supermarket, ori, în general, în restaurantele care se respectă nu prea sunt vinuri de supermarket. Impresia pe care mi-a lăsat-o scurta experienţă în ţară este că românii vor să demonstreze că ei ştiu şi nu au nevoie de ajutor. Nu generalizez, dar există aceste tendinţe” spune Iulia. I s-a întâmplat, desigur, oarecum uşor de închipuit, să audă şi răutăţi de genul „vine fata cu breloc la gât să ne servească”. Dacă în Franţa tinerii sunt foarte curioşi şi doresc să descopere vinuri noi, ai noştri beau foarte mult cola, uneori combinată cu vin.
Licenţiată în matematici
Tot dumneata, domnule, ţi-ai fi imaginat că mintea care-ţi toarnă poveşti despre senzaţia vinului în gură, despre arome şi mirosuri a fost, până nu demult, guvernată de cifre şi calcule matematice? Dintr-o ambiţie, Iulia a ajuns student inginer la INSA Lyon şi mai târziu licenţiată în matematici la Universitatea Lyon. „Îmi plăcea literatura iar un coleg mi-a spus că e normal, şi că matematica este rezervată băieţilor. Am vrut să-i demonstrez că nu e aşa.” I-a demonstrat dar mai apoi a renunţat la cifre pentru simţ, tot dintr-o întâmplare. „În Franţa, am mâncat, cred, în 70% din dăţi la restaurant iar vinul este indispensabil. Chiar şi legislaţia rutieră este mai permisivă, acceptând două pahare de vin. Vinul este văzut, ca şi în Italia ori Spania, ca un aliment. La începutul anului trecut am întâlnit un somelier laureat al unui concurs naţional care mi-a povestit experienţa lui din finală. Atunci i-am spus tatălui meu că vreau să devin somelier „. Au urmat ore de studiu, zeci de cărţi citite, nenumărate concursuri şi în final diploma de somelier a statului francez. Lucrul care i-a învăţat mintea Iuliei să reţină mirosuri şi nu cifre, a fost o carte semnată de Suskind: Parfumul. „Am citit cartea de nenumărate ori şi ea a contribuit la îndrăgostirea de gust şi miros” povesteşte Iulia.
