0 comentarii
Loading ...
Abonare newsletter
La invitaţia unor producători de vin autohtoni, cunoscuta jurnalistă britanică de vin Caroline Gilby, a vizitat România la mijlocul lunii octombrie. Programul a inclus vizite la mai multe podgorii unde a avut ocazia să vadă în detaliu procesul de vinificaţie autohton şi să deguste vinurile de care românii sunt mândri. În ultima zi a vizitei, am avut ocazia să îi aflăm impresiile, în cadrul unei degustări de vinuri organizată la magazinul Vinexpert. O fire calmă, plăcută, Caroline Gilby iubeşte vinul şi asta vede oricine din pasiunea pe care o are atunci când vorbeşte despre el.
Ştefan TERIŞ
Ce v-a atras prima oară la lumea vinului?
Întotdeauna am vrut să devin cercetător ştiinţific. Vinurile, am început să le degust ca un hobby, după care m-am îndrăgostit ireversibil de această minunată lume. Ca urmare, am decis că asta ar fi o carieră mult mai interesantă decât lucrul cu microscopul.
Ştiu că aţi studiat Botanică. De ce nu v-aţi continuat activitatea în acel domeniu?
Într-un anume fel, le continui. Studiile de botanică şi lucrul cu plantele mă ajută să înţeleg cât de greu creşte viţa de vie şi cât de greu se dezvoltă o viticultură performantă. Întotdeauna citesc ultimele articole ştinţifice publicate în domeniu, deci îmi folosesc pregătirea ştiinţifică.
V-aţi specializat în vinuri est europene. Le-aţi ales pentru un motiv anume?
Am început să le cunosc mai bine la începutul anilor 1990, pe când lucram în domeniul achiziţiilor de vin pentru una dintre cele mai mari companii din Marea Britanie. Acolo, una dintre responsabilităţile mele era achiziţionarea vinurilor din estul Europei. Aşa că am călătorit mult în regiune şi, în ultima vreme, atenţia mi-a fost captată în mod mai deosebit, datorită multelor lucruri care se întamplă aici, schimbărilor care se produc odată cu investiţiile care se fac în zonă şi cu noua generaţie de oameni pasionaţi de vin.
Ce părere aveţi despre progresele făcute în estul Europei după căderea comunismului?
Vinificaţia aproape că a trebuit să o ia de la început într-un mediu nou, după căderea comunismului. A fost un început încet, din cauza problemelor legate de privatizarea podgoriilor şi a altor obstacole. Dar aş spune că, în ultimii cinci ani, industria vitivinicolă românească se pune pe picioare şi face progrese foarte rapid.
Cum a fost vizita dumneavoastră în România? Ce aţi vizitat şi ce impresie v-au lăsat locurile?
E o ţară foarte mare şi podgoriile sunt departe unele de celelalte, deci am petrecut mult prea mult timp stând în maşină şi prea puţin timp vizitând şi degustând vinuri. A fost o experienţă foarte plăcută şi am avut ocazia să văd cu ochii mei folosirea investiţiilor şi pasiunea oamenilor din spatele unor proiecte.
Care sunt, în opinia dumneavoastră, calităţile şi punctele slabe ale vinurilor româneşti?
Despre slăbiciuni, în multe cazuri procesul de vinificaţie mai poate fi îmbunătăţit. Mai există încă vinuri nu foarte bune, sau demodate. Mai puţine decât înainte dar încă există. În viticultură se pot face îmbunătăţiri, mai ales în consolidarea podgoriilor şi creşterea gradului de profesionalism. Este foarte greu pentru viticultorii mici să producă struguri de înaltă calitate, dar podgoriile mari pot influenţa creşterea, pot controla bolile, pot alege momentul cel mai potrivit pentru cules şi aceste aspecte se vor vedea în vinul produs. Punctele forte în România sunt solul bun, locaţiile bune şi un climat bun în cei mai mulţi ani. Are varietăţi de struguri interesante, unice, care crează un farmec regional şi are şi o selecţie bună de soiuri internaţionale care pot atrage consumatorii către vinul românesc.
Credeţi că vinurile româneşti au potenţialul necesar pentru a prospera pe piaţa Uniunii Europene, având în vedere competiţia puternică din partea producătorilor tradiţionali de vin, cum sunt Franţa, Italia şi Spania?
Cred că există potenţial dar nu va fi uşor. În U.E. competiţia e mare. Sunt multe vinuri bune produse, în unele cazuri, cu cheltuieli mici. Există supraproducţia globală, dar dacă România continuă să facă progrese cu viticultura şi vinificaţia, dacă producătorii încep să colaboreze pe termen lung pentru promovarea ţării, atunci da, are potenţial.
Sursa interviu: Stefan Teris, revista Wine & Spirit Club
