Constantin Balaceanu-Stolnici: Sa ingrijim via cu dragoste, ca pe un obiect personal

FOTO/Vinul.ro - vă puteți abona (cu cadou garantat, discounturi și surprize) la revista tipărită aici...

Constantin Balaceanu-Stolnici s-a nascut in 6 iulie 1923, la Bucuresti. Este descendentul unei familii nobiliare romane cu originile in secolul XIII, careia – in secolul XVII – Aula imperiala vieneza (Leopold I) i-a conferit titlul de conte al Sfantului Imperiu Romano-German si i-a concesionat stema.

stolniciDoctor in medicina, cadru didactic, membru titular al Academiei de Stiinte Medicale din Romania, specialist neurolog si geriatru, membru de onoare al Academiei Romane, Constantin Balaceanu-Stolnici este si un luptator neobosit pentru valorile liberalismului. Daca ar fi sa expunem, detaliat, activitatea sa stiintifica, didactica si politica, aproape ca nu ne-ar ajunge paginile revistei.
Ca orice boier autentic, Constantin Balaceanu-Stolnici stie sa aprecieze un vin de calitate. Mare aparator al proprietatii private, este foarte suparat pe regimul comunist care a distrus industria vinului romanesc, incurajand aparitia hibrizilor.
O discutie, intr-o zi de toamna tarzie, cu Constantin Balaceanu-Stolnici, in casa sa ornata ca un muzeu al bunului gust romanesc, este cea mai buna invitatie de a ne intoarce la cultura vinurilor. Prin perdelele diafane, lumina mierie a toamnei se revarsa generos peste politele garnisite cu obiecte vechi, martore a multor intamplari, bune si rele. Prigoana comunista nu a reusit sa intineze acest colt de lume, unde, impreuna cu amfitrionul, depanam agale o poveste adevarata despre insusirile acestei licori miraculoase numita simplu: vin. Martori necuvantatori – dar cu atat mai expresivi – la intalnirea cu secretele magnifice ale vinului romanesc ne sunt pocalele din cristal masiv si cupele de Murano, care prin demnitatea lor, nestirbita in de timp, amintesc de vremurile cand caracterele umane erau mai putin indoielnice iar vinul mai pur.

Putem sa consideram vinul o bautura nationala

Reporter: Domnule academician, se spune despre piata vinurilor din Romania – ca si despre alte domenii incercate de tranzitie – ca „nu mai este ce era odata”, iar cei care suspina dupa vremurile bune nu se refera nicidecum la perioada comunista, ci la momentul interbelic. Ce ne puteti spune despre acele vremuri?
Constantin Balaceanu-Stolnici: Eram mic pe vremea aceea si nu consumam vinuri decat atunci cand ne dadeau voie parintii. Nu pot sa va spun ce reputatie aveau vinurile noastre in strainatate. Totusi, nu cred ca a fost foarte mare, pentru ca nu eram mari exportatori de vinuri. Vinul era produs pentru consumul intern. Dar ceea ce stiu este ca grija fata de vin era mult mai mare atunci decat acum. Noi, personal, Balacenii, nu am avut vii, pentru ca la Stolnici nu era o zona propice acestor culturi si nici nu exiatau specialisti in asa ceva. Dar am avut foarte multe rude care aveau vii. Aveau vii in judetul Buzau, la Pietroasele; erau Ghiculestii care aveau viile de la Maxud – iar ei, intr-adevar, se ocupau cu foarte mare atentie de ele. Bunica mea imi povestea despre criza cea mare, determinata de filoxera, cand a trebuit schimbata toata baza viticola a Romaniei prin importarea de vita americana, pe care s-au grefat viile. Asadar, ceea ce aveam noi in perioada interbelica nu mai erau vinurile traditionale de pe vremea lui Stefan cel Mare, Constantin Brancoveanu, din perioada fanariota, pentru ca a survenit aceasta modificare in viticultura romaneasca.

Sa ingrijim via cu dragoste, ca pe un obiect personal

In perioada comunista grija fata de vinuri s-a pierdut. Si s-a pierdut prin mecanismul psihologic cel mai simplu: cand nu esti proprietar, nu ai grija de proprietate. O exploatezi cat iti satisface nevoile tale si, daca se strica, putin iti pasa. Or, via trebuieste ingrijita cu dragoste, ca pe un obiect personal, iar acest lucru a lipsit in perioada comunista. De aceea s-au deteriorat foarte mult, sau, am putea spune, s-au „kitsch-izat” vinurile romanesti. Pe urma s-au facut productiile industriale, articificiale, s-au bagat tot felul de produse inauntru: conservanti, zaharuri etc. De abia acum incepe sa se refaca patrimoniul viticol al nostru, dar lucrurile sunt inca dificil de realizat pentru ca exista doua optici in materie: sa ai vinuri de calitate buna sau sa ai vinuri in cantitate mare si sa castigi bani multi din vanzarea lor. Cred ca, in momentul de fata, motivatia comerciala este dominanta. Au aparut, totusi, o serie intreaga de vinuri de calitate.

Rep: Ati spus ca viile Romaniei s-au deteriorat sub comunisti. Atunci cum o scoatem la capat cu Uniunea Europeana, care ne impune, in contextul negocierilor de aderare, sa renuntam la soiurile hibride. Vom ramane fara aceste culturi?
C.B.S.: Sa ne intelegem. Criteriile pe care ni le impune Uniunea Europeana sunt pozitive. Ei vor sa avem vinuri bune, iar din punctul acesta de vedere este absolut binevenita aceasta masura. Vor sa eliminam culturile hibride, care apar in unele zone rurale, in special, pentru ca se tem de o contaminare, sa nu apara pe piata la preturi mai mici si sa influenteze negativ adevarata cultura a vinului. Aceasta cultura presupune soiuri de vita buna, vinuri de calitate superioara si diversificate dupa anumiti parametri, ai unei adevarate estetici a vinului. Ei vor sa pastreze vinul la nivelul unei productii aristocratice si sa inlature toate aceste produse populiste. Sigur ca da, va suferi o parte din populatie, populatia de la tara, care bea vinurile acestea mai simple va trebui sa renunte la ele, pentru ca e vorba despre o infiltrare in cultura vinului a unor produse de calitate proasta.

La unele mese se aduceau trufandalele cu Orient Expresul, din Franta

Rep: Ce inseamna un vin bun? Ce calitati trebuie sa intruneasca?
C.B.S: Vorbeam odata cu Pastorel Teodoreanu si el imi spunea:”Acestea nu se pot descrie!”. Ii simti mirosul, gustul, temperatura la care il servesti – mai rece, mai caldut, dar nu poti descrie asa ceva. Gustul pentru vin se formeaza, se educa, asa cum se educa si gustul pentru muzica. Nu te nasti cu capacitatea de a aprecia muzica lui Beethoven sau muzica lui Ravel. Tot asa si cu vinul: trebuie sa-ti formezi papilele gustative in acest sens. Sunt popoare cu traditie foarte rafinata in materie de vin – francezii, si, intr-o oarecare masura, italienii – si sunt popoare care beau vinul ca sa-l bea, cum sunt popoarele germanice, care chiar daca apreciaza un vin bun, nu au aceste rafinamente. Imi aduc aminte ca m-am dus odata la un restaurant mare, in Franta, si am comandat mancare. Ospatarul mi-a adus cartea de vinuri si apoi m-a intrebat: „Ce vin vreti?”. Cand am spus „asta” mi-a raspuns: „Aaa…, nu se poate! Acest soi de vin nu se armonizeaza cu mancarea pe care ati comandat-o”, mi-a spus. Apoi, imi amintesc, invitat fiind la o masa, la un celebru profesor de psihologie, ca cineva i-a spus doamnei care ne servea: „Este foarte bine ca ati adus acest vin la mancarea asta, insa el trebuia sa fie din alt an, pentru ca cel din anul asta nu se potriveste”. A inceput doamna sa faca o criza, a inceput sa planga, sa se scuze: „iertati-ma, am gresit, nu mi-am dat seama….”. Si a adus altul imediat. Vedeti, acestea sunt nuante care la noi nu exista.

Rep: Au existat vreodata?
C.B.S.: In perioada interbelica nu apareau pe mesele romanilor numai vinuri romanesti. Apareau si cele franceze, de pilda. Erau bacaniile… De fapt, Capitala era plina de vinuri frantuzesti de diferite varste si de sampanie frantuzeasca. Imi spunea mama, ca, de exemplu, la unele mese se aduceau cu Orient-Expres-ul trufandalele de pe piata franceza.

Comunistii au distrus elitele si bunul gust

… Nu uitati ca, in perioada interbelica, elitele romanesti puteau sa manance si sa bea la nivel parizian si ca exista o formare a gustului pe vinurile renumite, frantuzesti. A fost o educatie a vinului aici, dar care s-a pierdut dupa aceea, sub comunisti. S-a pierdut in primul rand pentru ca elitele au fost omorate si distruse si apoi pentru ca importurile de vinuri au fost oprite, cum era normal intr-un stat muncitoresc.

Pivnitele Micului Paris

In Bucurestiul de altadata existau restaurante rafinate, cum era cel de la Capsa, cel de la Athenee Palace, de la Cina, unde, pe langa calitatea mancarurilor, care erau facute dupa bucataria traditionala romaneasca si dupa cea de tip frantuzesc, existau si pivnite cu vinuri de calitate, aduse din Franta si de pe teritoriile noastre. Dar, de calitate. Nu stiu sa fii existat cluburi specializate, dar erau cluburile mari, cum era Automobil Club, Tinerimea… Sigur ca in pivnitele respective se pastrau vinuri de calitate fiindca nu se concepea sa nu bei un vin de calitate. Vedeti, la vin nu faci targuiala. La sampanie, nu faci targuiala. La bere, mai merge.

Rep: Care este vinul dumneavoastra preferat?
C.B.S: Imi plac vinurile foarte seci albe si, ceva mai putin seci, cele rosii. Nu-mi plac vinurile dulci. Nu pot sa spun ca am o deosebita simpatie pentru vinurile acestea de tip grecesc sau gruzin, foarte groase cu tot felul de rasini inauntru si care transforma vinul in altceva. Ca si vinul de Malaga, care nu este un vin care sa-ti faca placere la masa. Pot sa-l iei la un aperitiv, sau sa-l folosesti intr-un sos oarecare, dar nu are rafinamentul unui vin de Riesling din podgoriile noastre. Cum ar fi cele din zona asta, a Buzaului sau cele de la Jidvei, de pe Valea Tarnavelor. Si acum incepe sa faca un salt calitativ important Murfatlarul.

Rep: La intalnirile oficiale, in „sferele inalte”, se ciocneste ceva?
C.B.S.: In ultima vreme, s-a introdus sistemul dejunurilor si dineurilor de lucru. Si chiar a micului dejun. Aici oamenii importanti se intalnesc, discuta, si atunci intervine vinul si mancarea respectiva, sau intalnirile pot fi incheiate cu un cognac de calitate. Si cognacul este un produs al vinului, dar este specific anumitor regiuni. Nu stiu in ce masura la aceste mese se bea bere sau nu.

Rep: Ce trebuie sa stie un consumator de vin?
C.B.S.: Intai as vrea sa spun ca vinul este singura bautura despre care se vorbeste si in Vechiul Testament dar si in Evanghelie. De alte bauturi nu se vorbeste. In al doilea rand, vinul este specific zonelor astea sudice, de la Carpati in jos, de la Alpi in jos, in timp ce berea, whisky-ul sunt specifice nordicilor. Deci apartinem spatiului care a fost foarte bine dezvoltat si in Grecia si in Imperiul Roman, si in zonele acestea, tracice, dacice. Deci vinul este, putem sa-l consideram, o bautura nationala.

In cantitate mica, vinul este un factor pozitiv din punct de vedere medical

Asta ca prima observatie. Al doilea lucru: este bine sa ne obisnuim sa bem vinuri bune, pentru ca un vin bun nu inseamna numai un gust bun, inseamna ca nu este contrafacut si ca nu are in el substante care nu numai ca-i transforma gustul, dar ii si altereaza ca posibilitate de a asimilare in organism. Vinul trebuie baut cu o anumita chibzuinta, adica nu bei vin numai ca sa bei vin. Bei vin alb cand mananci peste, bei vin rosu atunci cand mananci anumite preparate din carne, bei vinuri dulci la desert… Exista o anumita oranduire, un anumit ritual al vinului. Dar, ca in toate lucrurile acestea, cand bei vin trebuie sa bei cu masura.

Micii bautori de vin ajung la o varsta inaintata

Vinul in cantitate mica nu a facut rau nimanui, dar consumat sistematic in cantitate mare, nu mai devine ceva pozitiv, devine un lucru rau. Si ca medic, ca specialist in neurologie stiu ca atrage dupa sine dezastre cumplite, de care omul trebuie sa-si dea seama. In fine, din experienta mea de geriatru, pot spune ca micii bautori de vin sunt cei care ajung la o varsta inaintata. Contrar parerii care s-a spus, ca vinul ar putea sa grabeasca procesul de imbatranire, vinul in cantitate mica, baut cu multa cumpatare, este chiar un factor pozitiv din punct de vedere medical, pentru ca ajuta circulatia cardiaca, cerebrala si, printr-un mecanism pe care nu pot sa-l explic foarte clar, este si un factor care asigura o viata mai lunga. Dar cu conditia sa fie baut cu masura.

Cum ti se pare?

Dacă v-a plăcut acest articol, dacă vă plac evenimentele cu oameni frumoși sau dacă sunteți interesați de cultura wine & lifestyle, vă puteți abona (cu cadou garantat, discounturi și surprize) la revista tipărită aici...