Loading ...
Newsletter
Opiniile editorilor
Un interviu cu George Moisescu, castigatorul de anul acesta al Premiului pentru creativitate la PR Awards (cu campania „Eva a trait la Plescoi”, realizata cu sprijinul apei minerale Poiana Negri si al vinurilor Val Duna), nu poate fi altfel decat spumos. De data aceasta, ne-am concentrat asupra unui subiect mai putin „batatorit”, si anume legaturile posibile dintre arta, mediul de afaceri si comunicarea comerciala. Dar am ajuns din nou la vinuri…
- Ai moderat recent, in cadrul Saptamanii PR-ului romanesc, o dezbatere interesanta, despre interactiunile posibile intre comunicare, arta si mediul de afaceri. Care au fost premisele, care au fost concluziile dezbaterii?
A fost o intalnire foarte interesanta care a reunit oameni ca Horia Roman Patapievici, Aneta Bogdan, Pavel Susara, Adela Jansen, Lidia Solomon, Cristina Guseth, Lavinia Huidan, Tony Meehan. Este una din putinele dati cand personalitati marcante din cultura si business discuta responsabil un subiect care se anunta a fi de actualitate intr-un viitor nu prea indepartat: pot fi cultura si arta implicate in comunicarea de business? Dincolo de raspunsul (previzibil) ca da, foarte valoroase au fost caile de actiune identificate. Din pacate, toata povestea a avut mai mult un aer de sezatoare inchisa, presa nefiind prezenta. A fost un handicap major de comunicare a organizatorilor.
Arta defineste elitele
- Dincolo de dezbaterile “academice”, (desi sigur ca e mult spus astfel), cum se regaseste in realitatea de piata legatura dintre arta, comunicare si afaceri? Sunt companiile receptive? Percep intr-adevar mediul artistic ca fiind de ajutor pentru ele?
Arta este singurul domeniu in care democratia este o vorba goala. Arta este un factor de segregare care defineste foarte bine elitele. Asta este realitatea! Daca omul de comunicare si factorul de decizie din companie au un nivel cultural adecvat, se pot obtine rezultate minunate. Atentie, insa! Trebuie sa fii atent ce produs sau serviciu promovezi si cui te adresezi!
- Tu insuti ai folosit in campanii de-ale tale arta. “Eva din Plescoi”, campanie premiata pentru creativitate, este doar ultimul exemplu. Presupune utilizarea artei in campaniile comerciale o “vulgarizare” a acesteia? Ce poti sa le spui artistilor in acest sens? Dar clientilor?
Daca te ambitionezi sa interpretezi Simfonia a 9-a la dramba, poti vorbi de vulgarizare. Sper ca ati prins ghilimelele. Daca insa ai coerenta in gandire si, repet, un background cultural solid, nu este loc de concesii. Eu am avut sansa si privilegiul sa lucrez proiectul „DAVINO – Capodopere in editie limitata” impreuna cu Sorin Ilfoveanu anul trecut si am colaborat perfect cu sculptorul Adrian Ilfoveanu anul acesta pentru proiectul „Eva a trait la Plescoi”. Desfid pe oricine are tupeul sa se pronunte cum ca s-a facut vreun rabat artistic si/sau de comunicare.
Prin arta se poate promova si o autogara din fundul Moldovei
- Exista un tip anume de comunicare sau de clienti carora li se potriveste arta mai bine decat altora?
Da. In primul rand clientilor care au la activ macar lecturile si vizitele in muzee minimale. Daca stai cu carpeta cu Rapirea din Serai pe perete si-ti balacesti auzul cu manele, nu te astepta sa vezi in arta autentica contemporana altceva decat ciudatenii greu de inteles. Repet: in arta nu exista democratie, ci numai avizati! In ce priveste produsul, nu exista limitari stricte. Bineinteles ca un vin bun este mai susceptibil de a fi promovat prin arta, bunaoara, dar iacata ca s-a putut si pentru carnati. Si de ce nu s-ar putea si pentru o autogara din fundul Moldovei? Ia imaginati-va o expozitie de arta naiva in incinta stabilimentului sau un targ al creatorilor populari la intrare. Tot arta este. Daca stapanesti cu adevarat fenomenul nu exista limite!
Oricat am trage de picioarele iepurelui, nu-l putem face cangur
- Ai vorbit despre vin. Cum ti se pare ce se intampla in acest moment pe piata romaneasca?
E o confuzie totala. Orice vin presupune doua aspecte majore: calitatea vinului si povestea care este tesuta in jurul lui. Altfel spus, marketingul. Ca si in alte domenii, noi, romanii ne ambitionam sa redescoperim focul si apa calda. Daca pana recent am fost (si de fapt inca suntem!) maestri in a face vin prost, de curand am inceput sa avem revelatii. Am descoperit vinurile din Lumea Noua, in special din Emisfera Sudica, si ne chinuim sa le imitam cu o abnegatie demna de o cauza mai buna, fara sa ne dam seama ca oricat am trage de picioarele iepurelui, tot nu-l putem face sa arate si sa sara precum cangurul. Nu cred ca a ne inregimenta in fenomenul de globalizare a gustului vinurilor este solutia pentru revigorarea industriei oenologice din Romania. In ce priveste marketingul, ce pot sa spun in cateva cuvinte, altceva decat ca e o jale nesfarsita? Pentru mai multe detalii, ii invit pe cititori sa-si aminteasca de videoblogul meu.
- Ai un principiu dupa care te ghidezi in activitatea ta? (ma refer aici inclusiv la Postulatul Moisescu in Comunicare, cel referitor la clienti, daca crezi ca merita spus fara sa jignesti… sau daca merita spus, in general)
Postulatul lui Moisescu in Comunicare: Clientul este tampit, dar macar este ticalos. Pune ghilimelele si zambetul de rigoare si obtii o axioma de tipul legilor lui Murphy, care ilustreaza relatia incordata care exista intre comunicator si clientul sau. Este o realitate care nu poate fi negata de nimeni si pe care numai un free-lancer poate sa o enunte cu onestitate, pentru ca nu are nici o identitate de companie de menajat si nici nu se teme pentru contractul sau de munca. De cele mai multe ori (exceptiile confirma regula), odata ce ai semnat un contract si urmeaza sa fii platit sau esti in iminenta de a face acest lucru, clientii se transforma in Hitleri si Ceausesti marunti, care cred ca au toate drepturile asupra ta, incepand cu acela de a se purta ca indivizi care au cei sapte ani de-acasa facuti la fara frecvanta si terminand prin a uita sa-si achite nota de plata. Despre respect…nici nu merita sa pomenim. Am incercat de unul singur sa schimb, pe cat mi-a fost posibil, aceasta mentalitate a clientilor, mergand pana la a refuza contracte din cauza modului de adresare al acestora. Recent, m-am vindecat. Un distins practician de relatii publice din SUA, cu o cariera de 44 de ani (varsta mea este de 43 de ani!), mi-a spus razand ca exact aceleasi lucruri se intampla si acolo si si-a notat postulatul sa il spuna si colegilor lui.
- Un sfat pentru comunicatorii din Romania…
De fapt sunt trei sfaturi. In primul rand, sa citeasca. Dar sa evite cartile proaste si sa-si reaminteasca tot timpul ca Dan Brown, cu romanul sau „Codul lui DaVinci”, este un summum al kitsch-ului In al doilea rand, sa nu ocoleasca galeriile si muzeele de arta. Dar daca se asteapta sa gaseasca acolo peisaje nocturne cu cerbi si lupi, sau cred ca Picasso a fost chior, tampit sau nebun cand a pus ochiul la tampla in celebrul portret de femeie, le recomand ceva lecturi solide de istoria si teoria artei. Si in al treilea rand, sa fie atenti la ce muzica asculta. Chiar daca nu au timp de discografii complete si prefera variantele „Best-of”, sa incerce Best of Sibelius, spre exemplu, sau, in cazul in care e prea greu pentru ei, sa inceapa cu Best of Mozart si Best of Bach. Bineinteles, toate astea doar daca vor sa faca apel la arta ca mijloc de comunicare in business.
