Istoricul Georgeta Filitti despre cum se fasonau caractere in La Belle Epoque: „O buna educatie face un om puternic“

FOTO/Vinul.ro - vă puteți abona (cu cadou garantat, discounturi și surprize) la revista tipărită aici...

Interviu de Bogdan Pacurar //

Georgeta FilittiGeorgeta Filitti, doctor in istorie, vorbeste despre La Belle Epoque si despre cum a ajuns Romania acelor vremuri sa fie privita cu respect de Occident: datorita ambitiei oamenilor de a se educa. Un om educat este mai bine echipat pentru supravietuire si asta a demonstrat o intreaga clasa de mijloc care a trecut prin puscariile comuniste.

Daca ati putea calatori in timp, in ce perioada a Bucurestiului v-ar placea sa traiti?

Mi-ar placea sa traiesc in La Belle Epoque, adica acel rastimp care acopera mai mult sau mai putin domnia lui Alexandru Ioan Cuza si a principelui, apoi regelui Carol I. Adica aproximativ anii 1860-1914.

Cum era viata atunci? Cum erau oamenii?

Ca trasatura generala as spune ca oamenii la vremea aceea erau ceva mai calmi. Si viata orasului se desfasura in alt ritm. Dar, pentru un observator strain, cum a fost principesa Elisabeta, apoi regina Elisabeta, venita in 1869 la Bucuresti, primul lucru care o frapeaza este zgomotul. Era si atunci si a ramas un oras ingrozitor de zgomotos, suparator in primul rand pentru locuitorii lui. Cand vorbim de La Belle Epoque, fara sa vrem ne referim la clasa suprapusa, adica la oamenii bogati, la oamenii care isi permiteau sa traiasca intr-un anume ritm, sa se imbrace la moda, sa calatoreasca, sa- si cladeasca niste case foarte frumoase, sa-si arunce ochii spre o carte de bune maniere, sa vorbeasca limba franceza… si sa ai ceva ce cred eu ca astazi ne lipseste – si aceasta lipsa genereaza toate derapajele la care asistam – acest ceva era ambitia. Voiai sa reusesti, te ambitionai. Invatai un lucru foarte bine, iti vedeai de scoala cu mare seriozitate si puteai sa obtii o bursa. E vremea cand, de la Ministerul Instructiunii Publice, pana la persoane particulare, societati de binefacere, asezaminte de tot felul, se dau burse, burse serioase de studii in strainatate. Si asa se face ca, in rastimpul acesta, La Belle Epoque, ii vezi pe oameni cum se desavarsesc. Pleaca in strainatate – pentru stiinte umaniste isi aleg Franta, pentru stiinte exacte isi aleg bucuresti 1900Germania, pentru arta, Italia, pentru teologie, lumea orientala – dar toti, cand se intorc, sa stiti ca dau tot ce au mai bun in ei pentru tara. Si spun ca se intorc pentru ca ideea de a ramane in strainatate, pentru ca aici n-am o leafa buna si eu sunt cel destept, aceasta idee nu exista. Oamenii, odata intorsi, au reusit niste lucruri absolut spectaculare. Dati-mi voie sa-l evoc, pentru ca anul acesta se implinesc 100 de ani de la moartea lui, pe Spiru Haret. El e cel care a organizat invatamantul si nu l-a organizat cu surle si timbale, n-a spus ca face o reforma, n-a provocat o revolutie, n-a facut 14 reforme – atatea am suportat noi de la Revolutie, una mai „performanta“ decat alta, una mai naucitoare decat alta. El a impus niste lucruri de bun simt, in primul rand. Liceul era in asa fel randuit, incat absolventii lui sa aiba o mica enciclopedie in cap, adica se descurcau in orice imprejurare. Si lucrul acesta s-a vazut. Toti absolventii acestia intrau in facultatile din tara sau din strainatate si a iesit o elita spirituala, adica toti acesti oameni aveau ceva in cap, e vorba de ingineri foarte buni, profesori, medici, chimisti. Toata aceasta elita, pana in Al Doilea Razboi Mondial, a facut ca Romania sa fie considerata o tara prin excelenta europeana.

Lucrurile se petreceau exact pe dos fata de cum se petrec azi. Aveam tineri foarte buni, valorosi, care plecau, dar se intorceau…

Se intorceau pentru ca si aveau unde, si aceasta dorinta… stiti ce se intampla? In familiile boieresti din acea vreme educatia se facea dupa o conceptie care astazi nu numai ca nu are cautare, dar iti rade in nas daca ii spui asa ceva. Un tanar din familia Ghika, sau Sturza, sau stiu eu care, in momentul in care depa sea adolescenta i se spunea foarte clar: ai primit foarte mult de la familie, ai avut o copilarie fericita, ai studiat, ai primit foarte mult, acum trebuie sa dai si mai mult. Si aceasta idee sa dai si mai mult ii calauzea pe tinerii care studiau in strainatate, dar se intorceau in tara. Sigur, nu trebuie sa idealizam. Erau destui care isi petreceau viata prin cafenele si care, bogati fiind, se ingrijeau numai de tinuta vestimentara si treceau dintr-o vizita in alta. Masura seriozitatii lor, asa le-a fost dat acestor tineri, si-au dat-o in razboaiele din acest rastimp. E vorba de razboiul de independenta, unde sunt enorm de multi ofiteri, sunt razboaiele balcanice… oamenii acestia construiesc poduri, sosele, fabrici, silozuri… se simt romani si in acelasi timp sunt foarte europeni.

Pana la educatia academica se facea educatia acasa. Cum era educatia de acasa?

Casa_capsa_1900Sa stiti ca in casele marii boierimi se traia cu destula modestie. In jurnalul socrului meu, istoricul Ioan C. Filitti, care era diplomat, directorul Directiei politice in Ministerul de Externe, la 34 de ani, in jurnalul sau face la un moment dat un sumar de reguli, ce trebuie sa stie copiii lui (a avut o fata si doi baieti). Este surprinzator cat de multe lucruri obisnuite, daca vreti de supravietuire, trebuia sa stie un copil. Adica, sa stie sa bata la masina, trebuiau sa stie sa-si coasa un nasture, sa tricoteze – nu stiu de ce, socrul meu era obsedat de treaba aceasta, iar sotul meu stia sa croseteze ciorapi, ceea ce e dificil – sa aiba aceasta manualitate. Aceasta modestie impusa acestor oameni sa stiti ca a avut un dublu beneficiu. Pe de o parte, s-au pastrat niste bunuri, niste averi, iar pe de alta parte, in clipa cand au saracit, au stiut sa reziste. Si nu ma refer la perioada comunista, pentru ca atunci pentru ei a fost o catastrofa, dar chiar si inainte, cand, din diverse pricini, unii oameni au saracit. Si atunci doamnele au trebuit sa se angajeze guvernante, barbatii au trebuit sa faca o meserie care nu era neaparat proprie lor. Dar au supravietuit. Vedeti, aceasta idee a unei bune educatii face un om puternic. Carol I, cand a venit in tara, si a vazut naravurile noastre, de exemplu hatarul – „mi-l angajezi si mie, coane, ca mi-e nepot“ –, si-a dat seama de aceasta lipsa caracteriala a romanilor si atunci a spus noi construim fundatii culturale, fundatii educationale; nu ne trebuie neaparat oameni cu titluri, ne trebuie oameni cu caractere. Aceste caractere incet-incet s-au fasonat in societatea romaneasca. Schimbarea regimului politic dupa al doilea razboi mondial a insemnat prabusirea unei clase. In afara de oamenii foarte bogati, erau oamenii de middle-class, aceasta clasa de mijloc care daduse stralucire si stabilitate Romaniei si care insemna doctori, ingineri, profesori… Ei bine, toti acestia au fost stigmatizati ca burghezi, au fost dati afara din casele lor, daca unii dintre ei avusesera o orientare politica explicita au intrat in puscarii. Felul in care au rezistat in aceste puscarii iti arata gradul de educatie, gradul de forta morala care le fusese inculcat. In acelasi timp, dupa revolutia din 1989 au fost destui oameni, fosti activisti, care la randul lor au intrat in puscarie. Au suportat foarte greu, chiar nedemn multi din ei. De ce? Tocmai pentru ca le lipsea acest suport moral de intelegere, de rezistenta, de rabdare.

Bun, dar si in epoca pe care o evocati erau scandaluri legate de coruptie, unele mergand pana la nivel inalt, marii industriasi acuzati ca dadeau spaga pentru nu stiu ce contracte, n-a fost o perioada linistita din punctul asta de vedere. Pana la urma, noi, romanii, am fost vreodata diferiti fata de cum suntem acum?

calea-victoriei-la-cercul-militar_l11Noi trebuie sa ne asumam felul nostru de a fi. Ca o caracteristica, de cate ori iese un lucru rau, noi nu cautam sa-l indreptam, ci sa gasim vinovati. Vinovatul este unul din afara tarii. Lucrul este profund negativ si contraproductiv. Eu nu spun ca noi suntem mai slabi decat altii, mai lenesi, mai ticalosi. Dar calitatile noastre, care sunt foarte multe, nu stim sa ni le cultivam. Multa vreme, si asta au facut pasoptistii cu fervoare, s-a spus ca tot ce era rau in spatiul romanesc se datoreaza fanariotilor. Si noi uitam ca iluminismul, atat cat a fost in secolul al XVIII-lea, li se datoreaza. Acum, toate tunurile sunt indreptate impotriva Uniunii Europene, care ne obliga la… Aceasta teorie castiga tot mai mult teren si castiga in mod periculos. De ce? Tocmai pentru ca oamenii n-au educatie. E drept, Uniunea Europeana ne obliga la multe lucruri. Dar Uniunea Europeana nu te obliga sa ai maldare de gunoi in marile orase. Nu te obliga sa faci niste gondole care sa coste 30 de milioane de euro si care sa nu duca nicaieri. Mai e ceva. Sa nu credeti ca Olanda, tarile nordice, de la inceputul istoriei lor au fost perfecte. Au existat masuri coercitive. A existat o lege care trebuie sa se aplice. A existat o educatie care si-a dat roadele. Stiti ce se intampla in Olanda? Erau si acolo pezevenghi, oameni care nu-si faceau datoria, oameni care inselau, care furau. Erau scufundati in ulei clocotit, cu incetinitorul. Asta in public. Si sa vezi cum ii crapa aluia pielea incet-incet, de la picioare catre restul trunchiului, iti pierea cheful sa faci la fel. Nu sugerez acum, in 2013, o solutie asemanatoare. In schimb, urmasii acelor oameni au tinut minte.

Antoniu_-_LipscaniSa vorbim despre generatia tanara, care are probleme cu bacalaureatul, care nu e interesata de educatie. Acesti tineri vor creste, vor intemeia familii si vor avea copii. Ei ce vor transmite mai departe copiilor lor?

Aici e drama. Toate aceste carente fac ca noi sa mergem pe o cale gresita. Educatia este de mantuiala, stacheta este coborata foarte mult si atunci raspunsul este foarte clar: prost educat, prost inarmat pentru viata, este normal ca, ajuns la maturitate, acest tanar sa nu stie nici el ce sa faca. E o perioada de criza a societatii romanesti.

Cum ti se pare?

Dacă v-a plăcut acest articol, dacă vă plac evenimentele cu oameni frumoși sau dacă sunteți interesați de cultura wine & lifestyle, vă puteți abona (cu cadou garantat, discounturi și surprize) la revista tipărită aici...