Loading ...
Newsletter
Opiniile editorilor
Pentru multi oameni Germania inseamna automobile de cea mai inalta clasa, rigurozitate si bere. Insa, Germania mai inseamna si vin, ea fiind unul dintre cei mai importanti producatori din lume, cel care a dat definitia cea mai elocventa a tot ce inseamna soiul Riesling. Mult timp acest soi a fost ignorat, nefiind pretuit la adevarata sa valoare, o mare parte din vina avand-o chiar industria vitivinicola germana care in anii ’60 si ‘70 a apasat pe butonul de autodistrugere, promovand vinuri si soiuri de calitate precara. In loc sa isi concentreze eforturile in jurul soiului Riesling, producatorii germani de vinuri au decis ca ar fi mai bine sa isi seduca clientii cu inexpresivul vin dulce “Liebfraumilch”, produs din soiuri de grad doi, precum Muller Thurgau. Insa, in ultimii 20 de ani, producatorii germani au inteles ca adevaratul pariu il reprezinta Rieslingul, unele vinuri nemtesti din acest soi ajungand egaleze la vanzare preturile unor vestite chateau-uri bordeleze.
Vinul german este produs in special in sud-vestul tarii, pe Valea Rinului si a afluentilor sai, cele mai vechi plantatii datand inca de pe vremea Imperiului Roman (sec. I-IV d.Hr.). Aproximativ 60% din cantitatea totala de vin este produsa in statul federal Rhineland-Palatinate, unde se afla 6 din cele 13 regiuni vitivinicole nemte sti.
Germania are aproximativ 102.000 hectare de vita de vie, aproape o zecime din suprafata viticola a Spaniei, Frantei sau a Italiei. Productia totala de vin se ridica in medie la 9 milioane de hectolitri anual (1,2 miliarde de sticle de vin), din acest punct de vedere Germania ocupand locul 8 in lume. Pe plan international, Germania ca tara vitivinicola are o reputatie bivalenta. Unii consumatori o asociaza cu vinurile albe cele mai elegante si aromate din lume, pe cand altii vad in aceasta tara doar o sursa de vinuri demidulci, ieftine si de calitate medie. In randul entuziastilor, Germania este cunoscuta pentru vinurile sale din soiul Riesling, de la cele seci, proaspete si echilibrate, la cele dulci si cu o concentratie aromatica impresionanta. Productia de vin alb reprezinta aproape doua treimi din productia totala din Germania. La sfarsitul anilor ’90, piata vinului rosu s-a dezvoltat, datorita cresterii cererii interne, astazi soiurile rosii ocupand o treime din suprafata viticola totala. Cea mai distinctiva caracteristica a vinurilor germane este nivelul ridicat al aciditatii. Sectorul vitivinicol nemtesc este format in mare parte din producatori mici. Potrivit unei statistici din 2005, in Germania activau 68.598 de producatori mici – cu o medie de 1,5 ha de proprietar – doua treimi dintre ei fiind clasificati drept producatori casnici. Potrivit aceluiasi studiu, numarul producatorilor cu peste 5 ha de vita de vie se ridica la 5892, acestia detinand aproape 72% din suprafata viticola totala. Marii producatori de vinuri din Germania sunt de marimea producatorilor consacrati din Lumea Noua, insa putini ajung la nivelul de productie asemanator marilor chateau-uri din Franta.
Cu toate acestea, in ultimii ani, exporturile de vinuri din Germania au inregistrat cresteri semnificative, principala piata de desfacere fiind Marea Britanie. Aceasta este urmata de Statele Unite (locul doi ca valoare si trei din punct de vedere al cantitatii) si Olanda (locul doi, cantitativ, si trei ca valoare).
RIESLINGUL, SOI DE REFERINTA
Soiul Riesling reprezinta punctul de referinta pentru intreaga industrie a vinului din Germania, acesta fiind plantat pe suprafete considerabile in toate regiunile vitivinicole. Este un soi aromatic cu o aciditate ridicata, ce poate fi vinificat sec, demisec sau dulce, fiind folosit cu succes si in prepararea spumantelor. Singurul dezavantaj al acestui soi, este ca are nevoie de 130 de zile de coacere, iar in anii mai slabi productia scade simtitor. Dintre soiurile rosii, cele mai populare sunt Spatburgunder (Pinot Noir), soi care de foarte multe ori produce vinuri care pot concura cu Rieslingul ca popularitate, si Dornfelder, soi ce a devenit tot mai popular in ultima vreme datorita vinurilor puternic colorate, corpolente si foarte aromate.
Cea mai „cautata” regiune din Germania este Mosel Saar Ruwe. Viile de aici au un „pedigree” foarte bun, fiind amplasate pe pante cu inclinatie foarte mare (peste 45 de grade), care dau recolte foarte mici, dar care au o expunere solara buna. Cele mai raspandite tipuri de sol sunt sisturile cristaline si argiloase, lucru ce favorizeaza dezvoltarea aromelor minerale in vin. Cu toate ca sunt mai putin cunoscute decat Mosel, celelalte regiuni dau totu si vinuri de calitate foarte buna. Pfalz este regiunea cu cea mai ridicata productie, insa vinurile sunt mai putin expresive. Rheinhessen este mai mare regiune vitivinicola si produce in special vinuri din Muller Thurgau, majoritatea pentru segmentul „entry-level”. Rheingau, de asemenea o podgorie deluroasa, produce Rieslinguri excelente, superpremium, dar care, potrivit specialistilor, au un stil mai putin „exuberant” comparativ cu cele din Mosel.
SISTEM DE ETICHETARE… NEMTESC
Sistemul treptelor de calitate ?i etichetare a vinurilor din Germania este unul dintre cele mai complicate din lume, de multe ori etichetele fiind foarte greu de descifrat chiar si de catre specialisti. Cu toate acestea el este foarte riguros si foarte bine aplicat. Vinurile nemtesti de top sunt catalogate ca fiind „Qualitatswein mit Pradikat” (Vinuri de calitate cu predicat), abreviat QmP. Strugurii din care sunt produse aceste vinuri trebuie sa atinga anumite grade de coacere (pradikat), iar vinurile sa fie produse in anumite areale si numai dupa metode traditionale. Cea de-a doua treapta de calitate este „Qualitatswein bestimmter Angaugebeite”, mai simplu scrisa „Qualitatswein”, sau abreviata QbA. Diferenta dintre QmP si QbA este aceea ca cele din urma nu sunt catalogate cu „pradikat”. Ultima treapta de calitate este „Deutscher Tafelwein” sau „Deutscher Landwein” si este acordata vinurilor de masa.
Dupa cum aminteam, „pradikat” indica nivelul de coacere la care au ajuns strugurii in momentul culesului. Astfel, apar urmatoarele tipuri de „pradikat”: Kabinett (strugurii ajunsi maturitate deplina, dar care dau cele mai usoare vinuri QmP), Spatlese (strugurii sunt culesi tarziu, pentru a dezvolta gust si arome mult mai intense), 
Auslese (se refera la strugurii care au ajuns la supracoacere; acestia sunt culesi numai manual), Beerenauslese (strugurii sunt supracopti, chiar botrytizati, cu o concentratie aromatica si gustativa uluitoare, folositi pentru vinuri de desert), Eiswein (struguri Beerenauslese care sunt lasati sa inghete pe planta si sunt presati in aceasta stare) si Trockenbeerenauslese (tot struguri Beerenauselse, dar care sunt lasati in vie pana la stafidirea boabelor). Cantitatea de zahar rezidual din vinuri nu influenteaza acordarea „pradikat-ului”, el referindu-se doar la cantitatea de zahar in momentul culesului.
Astfel, pe etichetele vinurilor produse in Germania este trecut numele producatorului, soiul de struguri, anul de recolta, podgoria, „pradikat-ul” si numele regiunii. Tinand cont de aceste elemente, se poate citi mult mai usor eticheta unui vin german. De exemplu, „Schmitt Söhne Wiltinger Scharzberg Riesling 1976 Beerenauslese Mosel Saar Ruwer”. „Schmitt Söhne”, este numele producatorului, care a produs vinul in podgoria „Scharzberg”, de langa localitatea „Wiltingen”, din soiul Riesling, recolta 1976, cu gradul de coacere „Beerenauslese”, in regiunea „Mosel Saar Ruwer”. Simplu, nu?!
