Loading ...
Newsletter
Opiniile editorilor
Se banuieste, din suficiente motive arheologice si antropologice, ca vita-de-vie este cultivata si ingrijita in regiunea Bordeaux cel putin din perioada romana. Pentru conformitate, insa, si pentru ca tehnicile de productie care au facut diferenta dintre vinurile de aici si cele de-aiurea sunt de data mult mai târzie, se iau in considerare atestarile documentare. Care spun, in cazul Haut Brion, ca aici se face un vin deosebit de pe la 1423. Proprietatea incepe sa fie cunoscuta in 1509, când este cumparata de Jean de Ségur, de unde ajunge in mâinile amiralului Philippe de Chabot.
Podgoria se desprinde dintr-o proprietate mai mare in 1525, când este mentionata ca parte a zestrei pe care Jeann de Bellon, fiica primarului din Leibourne si „seigneur de Haut Brion“ o primeste la casatoria cu Jean de Pontac. Micul „chateau“ este construit in 1549, iar de atunci incoace s-au schimbat infim de putine lucruri in ceea ce priveste dimensiunile proprietatii. Vinurile de aici devin populare pe la 1649, când proprietar este Lord Arnaud III de Pontac, iar podgoria devine furnizor al regelui Charles al II-lea al Angliei. Se stie ca 
169 de sticle de „Hobriono“ au fost servite regelui intre 1660 si 1661. In aceeasi perioada, unul dintre primii critici de vin, Samuel Pepys de la The Diarist, gusta vinul la Royal Oak Tavern si noteaza ca a baut „un soi de vin frantuzesc numit Ho Bryen, cu un gust bun si extrem de deosebit, pe care nu l-am mai intâlnit niciodata“. Profitând de mica explozie de popularitate, fiul lui Arnaud III, François-Auguste, deschide o taverna in Londra dupa „marele incendiu“ din 1666, „L’Enseigne de Pontac“, considerat a fi primul local de „fine dining“ din Londra. Jonathan Swift gaseste ca vinul este exorbitant, la 7 silingi per carafa. In aceasta perioada, vinurile de la Haut Brion se gasesc des sub numele familiei, ca vinurile „Pontac“, insa familia are multe podgorii, iar urma lor se pierde. Cert este doar ca mosia Haut Brion avea 264 de hectare, dintre care 38 erau cultivate cu vita-devie. John Locke si Hegel au viziuni radical diferite asupra lumii, dar nu si asupra vinului Pontac, pe care il iubesc neconditionat. La moartea lui François- Auguste de Pontac, proprietar pe doua treimi din Haut Brion devine François-Joseph de Fumel, a carui familie a avut, la un moment dat, in proprietate si Château Margaux. Ultima treime ii revine lui Louis-Arnaud Le Comte, Lord de Latresne.
Un nou impuls pentru Haut Brion vine odata cu istorica vizita a lui Thomas Jefferson, la acea vreme „ministru“ al Americii in Franta si mare iubitor de vin. Lui ii apartine si primul „export“ catre America: sase cutii de vin din Haut Brion si o descriere acribica a solului: nisip, pietris si lut. Notele lui Jefferson au plasat podgoria intre cele patru „premiere grand cru clasée“, unde se afla si astazi, ca singurul vin de top produs sub DOC-ul Pessac-Léonian (comuna Gironde din Graves). Când se bucura mai tare de succesul fara egal al vinului sau, care ajunsese, datorita snobismului artistocratiei engleze, sa se vânda la preturi de neconceput pentru acea vreme, Joseph de Fumel isi pierde capul, cât se poate de la propriu, fiind ghilotinat in 1794.
Din motive relativ neclare, din moment ce nepotul sau reuseste sa-l reabiliteze si sa obtina restituirea proprietatii, pe care i-o vinde in 1801 lui Talleyrand, print de Benevento. Incepând cu 1804, când proprietatea incepe sa treaca de la un om de afaceri la altul, si pâna in 1836, când ajunge la Joseph-Eugène Larrieu in urma unei licitatii, Haut Brion trece printr-o perioada neagra. Din fericire, Larrieu reuseste sa reintregeasca intreaga proprietate, cumparând tot ce se putea cumpara la diverse licitatii. Familia Larrieu ramâne proprietara timp de 90 de ani, pâna in 1923, pasiunea pentru excelenta ajutându-i in 1855, la Marea Clasificare, sa obtina unul dintre cele patru locuri printre premiere grand cru-uri, alaturi de cei trei „grei“ din Medoc – Margaux, Latour si Lafite. O noua perioada dificila incepe dupa 1923, când se schimba din nou o sumedenie de proprietari, pâna in 1935, când legenda spune ca bancherul american Clarence Dillon a cumparat proprietatea pentru ca plouase infernal si i-a fost prea greu sa ajunga sa vada si alte podgorii, lista lui de potentiale achizitii constând de fapt in pachetul majoritar de la Margaux, Cheval Blanc sau Ausone. Din intâmplare sau nu, decizia lui Dilllon de a prelua Haut Brion a fost exceptionala, nepotul numit la conducere, Seymoure Weller, conducând timp de 50 de ani podgoria spre un destin international de exceptie.
Astazi, cele 48 de hectare ale podgoriei sunt impartite intre Merlot (45,4%), Cabernet Sauvignon (43,9%), Cabernet Franc (9,7%) si Petit Verdot (1%). Alaturi de acestea, mai exista 2,7 hectare cultivate cu soiuri albe (52,6% Semillon si 47,4% Sauvignon Blanc).
