Loading ...
Newsletter
Opiniile editorilor
La doar 19 ani, Mihai Anghel jr. a reusit sa dubleze vanzarile Domeniului Coroanei in zonele in care a inceput sa promoveze compania. Cea mai noua „achizitie“ a echipei de vanzari de la Segarcea a stat de vorba cu Vinul.Ro despre fidelizarea consumatorilor, strategiile pe timp de criza si practicile neloiale de pe piata.
Varsta, pozitie in companie, eficienta?
19 ani, pozitia oficiala este de student la Boston University, in vacanta am devenit coordonator al echipei de vanzari, in special pe Oltenia si pe orasele mai mari. Cel putin in Oltenia am reusit sa dublez vanzarile intr-o luna, deci pot spune acum ca exista si eficienta… Am demarat o strategie de a aduce la crama chelnerii si proprietarii de restaurante. La crama ii as- tepta un somelier, care le-a prezentat vinurile. S-a dovedit destul de repede ca este o strategie castigatoare, pentru ca toti cei care au venit la crama au castigat incredere in produs, vazand cu ochii lor adevarul – investitiile facute, viile, traseul strugurelui catre vin… Vorbim despre 30 de milione de euro investiti, bani care nu au fost aruncati pe nimicuri, ci au mers direct catre crearea produselor noastre.
Inceputul a venit din Craiova…
In ceea ce priveste „relansarea“ pe piata HoReCa, da. Eram deja listati in retailul modern – in Metro, Selgros si toate celelalte. Primul pas pe care l-am facut a fost sa ne intensificam prezenta in restaurantele in care existam deja, insa nu aveam listate decat putine vinuri. Ne-am axat, in prima instanta, pe restaurante cu o putere mai mare de vanzare, din categoria celor vizitate de publicul nostru-tinta, clienti mediu si premium, unde am cautat sa ne largim gama. Zona in care am actionat cuprinde judetele Severin, Dolj, Gorj, Valcea si Teleorman, iar acum ne pregatim sa intensificam activitatile in Arges, unde urmeaza sa lansam invitatiile la crama pentru proprietarii de restaurante. Pana acum, Domeniul Coroanei Segarcea parea ca este o companie care se “conserva” pana la momentul in care poate prezenta pietei o serie de produse bine definite, standardizate. Este corect sa spunem acum, cand atacati ceva mai agresiv piata, ca ati intrat in ultima etapa de dezvoltare? Pentru noi, a fost important sa as- teptam sa se maturizeze viile, sa avem confirmari clare ale calitatilor produselor. Toate premiile luate pana acum au fost luate cu vinuri provenind din vite foarte tinere. Era, insa, doar o mare promisiune. Practic, abia in 2011 va ajunge toata via replantata pe rod, ceea ce inseamna ca abia la anul vom atinge capacitatea maxima de productie. Normal, incepand de anul acesta, era obligatoriu sa incepem sa apasam pedala in zona vanzarilor.
Care au fost tintele de vanzari de pana acum?
Oricare ar fi fost, tintele anuale au fost atinse, in ciuda faptului ca au fost luni in care vanzarile nu s-au ridicat la nivelul asteptarilor, mai ales lunile de vacanta… Insa, per total, la nivel anual, tintele stabilite au fost atinse. Suntem deja bine inradacinati pe piata. Pot spune ca, in Craiova, ceea ce am facut a avut rezultate peste asteptari. In restaurante era deja forfota, am avut 70 de vizitatori la crama in trei zile consecutive, iar oamenii nu se as- teptau sa descopere asa ceva la doar 30 de kilometri de ei. In cadrul acestui program, ne-am dorit sa le oferim un pachet integrat de informatii, de la modul corect de a deschide o sticla, pana la recomandari de asortare cu mancarea. Am insistat si pe explicarea metodelor de vinificatie, ca sa nu se mai considere ca doar unele vinuri deale noastre „se potrivesc“. Am degustat si din gama Elite, si din gama Prestige, si cred ca oamenii au inteles care este nivelul general de calitate si in ce constau diferentele dintre cele doua.
Nu ati ales, totusi, un moment cam nepotrivit pentru a va face simtita prezenta pe piata? In aceasta vara, preturile s-au prabu sit, producatorii stau cu stocurile blocate… Deja circula zvonuri despre vinuri imbuteliate care se vand la 4 lei sticla catre retaileri, distribuitori sau restaurante…
Nu stiu daca acest lucru este macar posibil, chiar si cu profit zero… Poate doar cu o investitie foarte mica in calitate, in materia prima folosita… Am petrecut un an in America si am avut ocazia sa vad ce inseamna egalitate – de sanse, de tratament, de orice. Pot spune ca, dupa un an, la intoarcerea in Romania deja vedeam cu alti ochi piata, am ramas stupefiat vazand atatea jocuri de culise, atatea practici neloiale… A fost o mare dezamagire sa vad ca se dau bani pentru delistarea unor vinuri. Cred ca producatorii care fac asa ceva arunca banii pe fereastra, ar trebui sa cheltuiasca banii aceia pentru imbunatatirea produselor, pentru ca poti face acest lucru de cateva ori, poti avea niste rezultate de moment sau pe termen scurt… Insa, consumatorii care au descoperit un vin care le place, il vor cere pe acela in continuare. Banii pe care ii bagi la negru, in premii pe dop, sau pe care ii cheltuiesti la vedere, in promotii abuzive, se vor termina la un moment dat. Este mult mai im portant sa investesti in dezvoltarea unui produs care sa isi castige in mod natural clientii. Cand ti se termina banii de promotii, clientii se intorc la vinul care le-a oferit mereu o calitate constanta, care s-a dezvoltat in paralel, mai putin vizibil, dar fara compromisuri.
Deci calitatea ar fi raspunsul la criza?
Sunt sigur ca Domeniul Coroanei isi va castiga locul meritat pe piata, pentru ca viitorul – cel putin in zona calitatii – le apartine producatorilor de dimensiuni mici si medii. Deja, la o exploatare de 277 de hectare, cum avem noi, gestionarea calitatii este o mare provocare. Cand incep sa se suprapuna lucrarile, nu mai stii ce sa faci prima oara, ca sa iasa totul perfect. Ori, la colosii de pe piata, nici nu mai poate fi vorba de calitate exeptionala, suprafetele nu permit gestionarea atenta a fiecarei lucrari in parte. Daca vine o ploaie, si trebuie sa faci un tratament in acelasi timp in care trebuie sa tai via… La suprafetele noastre, inca se mai poate, dar altfel, la mii de hectare e imposibil. Dar acelasi lucru este valabil oriunde in lume: calitatea creste pe masura ce scad suprafetele. E important si sa fie o afacere de familie, pentru ca asta inseamna sa te implici personal in tot ceea ce se intampla. Acolo unde proprietatea apartine unui fond de investitii sau unui grup de actionari care stau departe de afacere, nu in mijlocul ei, se simte ca e o mare diferenta. Cand e vorba de via ta, de vinul tau, ajungi sa traiesti in mijlocul afacerii, iti consuma tot timpul. Mi-aduc aminte de mama mea (Cornelia Anghel, n.r.), care dormea la birou, in fotoliu, in tot timpul campaniei. Daca nu e via ta, te duci la munca, iti faci programul si pleci acasa… Podgoria si vinul sunt organisme vii, trebuie sa porti cu ele ca atare.
Revenind, se poate spune ca investitiile s-au terminat si ati ajuns la ultima etapa de dezvoltare?
De aici incolo nu mai sunt de facut decat mici retusuri. Crama, vinul, podgoria sunt asa cum ni le-am dorit. Munca pe care o avem de facut de acum incolo consta in transmiterea imaginii nostre catre consumator. Trebuie sa facem oamenii sa ne bea vinul o singura data, pentru ca din acel punct, deja isi face vinul treaba. Am remarcat ca multi clienti, odata ce au gustat vinul nostru, s-au intors apoi la el.
Noi avem sperante destul de mari legate de Feteasca Neagra. Asa cum Argentina a reusit pe piata internationala cu Malbec-ul, Chile cu Carmenere, asa va trebui sa isi gaseasca si Romania un soi port-drapel. Personal, cred ca Feteasca Neagra are cel mai mare potential. Conteaza insa mult daca producatorii din Romania vor actiona sau nu impreuna, daca va exista sau nu un brand-palarie sub care Romania sa se faca auzita in afara, pe piata internationala a vinurilor. Toata lumea vrea sa exporte, si este normal. Dar trebuie sa ne gasim drumul.
