Loading ...
Newsletter
Opiniile editorilor
“E un premiu care ne onoreaza si ne obliga”, spun toti cei care se urca pe un podium pentru a primi o medalie sau o diploma. Nu e cazul si pentru Domeniul Coroanei Segarcea, unde titlul de “Producator al anului 2009″ – castigat in urma centralizarii finale a degustarilor Vinul.ro de pe parcursul intregului an – poate ca reprezinta o recunoastere a eforturilor de pana acum, insa vine intr-un moment in care compania mai are multe, ba chiar foarte multe de spus.
Proprietarii, Mihai si Cornelia Anghel, nu vor sa vorbeasca mai mult decat o face vinul, nu vor sa pozeze, pentru ca ambii considera ca frumusetea e in alta parte, si nu vor sa vorbeasca despre investitii, pentru ca e imoral sa vorbesti de bani in timpul unei crize in care toata lumea are nevoie de bani.
Se stie deja ca ati muncit enorm la amenajarea si dezvoltarea cramei. E gata in sfarsit sau mai e de lucru?
Mihai Anghel: Cand ne-am hotarat sa facem vin aici, am descoperit vechea crama, construita intre 1094 si 1908, care a fost prima cladire de beton armat din Romania. Cea de-a doua a fost Athenée Palace Hilton… Evident ca acest lucru ne-a motivat in alegerile ulterioare. Am pastrat stilul arhitectural si am dezvoltat crama urmand aceleasi principii, de crama gravitationala, in care evitam pomparea vinului. De la receptia strugurilor pana la sala de baricuri, totul este organizat pe verticala.
MARSELLANE, TOURIGA NACIONAL SI VIOGNER LA SEGARCEA
La ce vinuri noi ne asteptam in acest an?
Cornelia Anghel: Avem primul rod de la 15 hectare de Feteasca Alba si, in sfarsit, vom produce in acest an si Viogner, care va fi inclus intr-o gama de top. Anul trecut am experimentat cu diverse baricuri – american, francez si romanesc. Am pregatit si primul rosé din Pinot Noir si am mai plantat Marsellane si Touriga Nacional, insa acestea vor veni in viitor. Probabil ca Viognerul va fi un asamblaj de baricat si nebaricat, iar cel baricat va proveni o parte din butoaie de stejar francez din Centre, o parte din butoaie de salcam.
Mihai Anghel: Sincer vorbind, si noi am crezut ca macar o parte dintre povestile despre baricuri sunt pure inventii, mai ales cand tot stejarul provine din aceeasi tara. Insa am inteles, experimentand, ce inseamna ca stejarul sa provina dintr-o zona mai calda sau mai rece, cu o clima continentala sau mai aproape de mediteraneeana. Practic, constanta precipitatiilor in fiecare an face ca inelele stejarului sa aiba o dimensiune constanta, sa nu existe ani in care stejarul sa creasca brusc in grosime, din cauza precipitatiilor excesive. Dimensiunile si coerenta inelelor au un rol extrem de important in felul in care se va comporta acel baric.
Cum evolueaza colaborarea cu Ghislaine Guirod?
Cornelia Anghel: Extraordinar. Este o femeie absolut deosebita si are un mare atribut, are viziune. Intelege si apreciaza foarte bine cum va evolua un vin. Dosarul sau despre vinurile de aici a ajuns la un nivel impresionant. Este foarte bine organizata si am invatat enorm despre ce inseamna sa compari vinurile de pe aceeasi suprafata, din ani diferiti, sau cum se urmare ste evolutia la baric a unui vin. Dar faptul ca are viziunea este marele sau avantaj. De exemplu, cand am imbuteliat Merlot-ul 2007 dupa 12 luni de baric, un vin obtinut din primul rod al viei, recunosc ca nu am inteles acel vin, mi se parea ciudat. Apoi am vazut cum evolueaza in sticla si am inteles care a fost, de fapt, intentia initiala. Iar faptul ca a castigat si o medalie de argint la Mondial du Bruxelles confirma ca a fost gandit si condus bine.
Tehnici deosebite, in comparatie cu alti producatori?
Cornelia Anghel: In primul rand, de cand colaboram cu Ghislaine, battonage- ul este prima mare diferenta. Lucrul cu drojdii fine schimba mult de tot si procesul in sine, si produsul final. De exemplu, drojdiile fine protejeaza vinul de oxidare. Tot datorita lor, fermentatia malolactica se declan- seaza de la sine, fara nici un fel de adaosuri. Pana in Sarbatori, deja fermentatia malolactica este gata la majoritatea vinurilor. Uneori chiar am regretat ca s-a declansat si terminat atat de devreme. Un alt lucru deosebit este ca nu mai facem nici un fel de stabilizare cu frig in crama. Teoretic, vinul trebuie dus la 4 grade, pentru precipitarea tartratilor. Insa am investit foarte mult in tehnologie, astfel incat putem acum sa sarim aceasta etapa, sa nu mai traumatizam vinul. In fine, avem foarte multa grija in timpul procesului de fermentare, pentru a obtine vinuri cat mai seci. Majoritatea vinurilor de la noi au in jur de un gram de zahar sau mai putin. Orice za-har devine, in timp, aciditate volatila, insa la acest nivel, atat de scazut, nu mai avem de ce sa ne punem probleme.
Ajungeti la un moment de maturitate, deci va pregatiti sa va instalati intrun loc clar pe piata. Va asteptati la probleme?
Mihai Anghel: Marea problema este piata in sine. Daca s-ar inlatura BFL-urile si falsurile, piata ar evolua de la sine, pentru ca am incredere in faptul ca oamenii, consumatorii evolueaza. De vina pentru starea actuala a pietei este acela care permite existenta atator produse de calitate inferioara, de fapt produse fara nici un fel de calitate. Este incredibil cum pot sa existe atatea reglementari pentru lactate, pentru carne, pentru orice produs agricol, si nu exista inca un set de reguli clare pentru vin. Daca ar exista aceste reguli, pe piata ar putea activa o gramada de producatori… acum suntem infinit mai putini fata de cati am putea fi. Insa exista atatea importuri desantate, producatori care isi pun numele si eticheta pe vinuri “fabricate in UE”… Nu criza ne da batai de cap, ci neimplicarea statului. Fara sa existe norme clare pentru siguranta alimentara, orice investitii am face noi sunt destinate esecului. Daca ar actiona impotriva adaosului de arome in vin, ati vedea imediat cum ar aparea productia naturala. Insa ce-i poti cere statului, cand actioneaza vizibil impotriva producatorilor? Am cumparat de la Valea Calugareasca, de la stat, deci, 15.000 de plante de Feteasca Neagra, pentru 3,5 hectare. Aveau cancer toate, apoi au incercat sa arunce pisica in curtea noastra. A trebuit sa le producem in Franta, au venit oamenii de acolo in Romania, au ales ochi de Feteasca Neagra dintr-o podgorie buna si au produs-o in Franta. Asta ca sa nu mai aducem vorba despre cate hectare de Feteasca Neagra exista in Romania si cate sticle se produce, de fapt.
Nu exista legi pentru producatori?
Mihai Anghel: Nu exista nici macar definitie pentru producatori, ce legi sa existe? Cine e producator? Cel care face exclusiv autoconsum sau cel care livreaza? Noi avem mania sa confundam problemele. Ne adresam problemelor sociale de la sat in acelasi timp cu problemele agriculturii, si aici se face o greseala enorma. Dam cupoane pentru ingrasamant si gaz, iar cupoanele ajun la carciuma sau sunt folosite la cumparat tenisi sau la curvele de pe Centura, cum s-a mai scris prin ziare. Noi subventionam nemunca in prezent. Peste jumatate din suprafetele agricole sunt nelucrate, se da vina pe fragmentarea prea mare a parcelelor. Insa exista in toata lumea strategii pentru comasarea suprafetelor, exista sisteme de penalitati si recompense. Daca ai pamant bun si nu-l lucrezi, trebuie sa fii amendat. Pai, Romania ar avea potential sa hraneasca 80 de milioane de oameni si nu produce decat pentru 15-16 milioane. Stam sa producem biomasa, ceea ce e alta idiotenie.
