Loading ...
Newsletter
Opiniile editorilor
Valentin Ceafalau
La începutul lui mai, lumea vinului din România s-a confruntat cu „momentul zero”, fenomen aproape identic cu cel cunoscut opiniei publice din preocupãrile fotbalistice mioritice. „Momentul zero” a început atunci când ANPC-ul, adicã Protecţia Consumatorilor, a nominalizat o parte dintre producãtorii de vinuri, acuzându-i cã pun în vânzare şi promoveazã falsurile.
Imediat dupã aceastã etapã, toate forurile şi instituţiile din branşã, plus mass-media, au sãrit în sus ca arse, întrecându- se în a aduce acuze care mai de care mai virulente. Articole, procese-verbale, cereri, dezbateri, forumuri, emisiuni. Toatã lumea a venit cu idei de ieşire din crizã, acuze, rezolvãri. Toţi s-au grãbit sã înfiereze vinovaţii: douã-trei firme, cunoscute publicului mai mult de la manifestãrile populare pe la care s-au strecurat, şi „n-sprezece” producãtori minusculi. Organismele abilitate sã taie în carne vie au promis sânge. „Sã-i închidem!”, „Sã-i dãm afarã!”, „Pe ei, bã!”. Şi… Linişte! Dupã câteva sãptãmâni de la scandal, e ca şi cum nimic nu s-a întâmplat. Furaţi de grijile cotidiene, participanţii la mişcarea „anti-otrãvuri” au uitat (ori s-au fãcut cã uitã!) de acest fenomen, spre bucuria incriminaţilor. Nimic despre vinovaţi, nimic despre vinuri, nimic despre mãsuri.
Putem spune cã tot deranjul nu a fost decât o uşoarã ploaie de varã. Produsele incriminate se aflã în continuare pe rafturile magazinelor. Mai mult, ele sunt consumate de o mare parte a cumpãrãtorilor, în necunoştinţã de cauzã sau obligaţi de buzunarul de tranziţie. Mulţi dintre producãtorii care au ridicat standardele de calitate pe piaţa vinurilor din România se simt lezaţi. Şi asta pe bunã dreptate. Însã, atâta timp cât aceştia nu fac altceva decât sã arate cu degetul, nu se va întâmpla nimic, ba chiar vor fi catalogaţi ca „frustraţi”.
Descoperiri asemãnãtoare celei din mai vor mai fi. Dezgroparea securii rãzboiului şi implicarea în acest rãzboi a celor care se simt atinşi de aceastã plagã ar reprezenta o alternativã. Cu o simplã conferinţã, foarte puţin mediatizatã, nu se face „primãvarã”.
Sã presupunem, prin absurd, cã la un moment dat producãtorii de calitate ar refuza sã mai plãteascã cotizaţiile cãtre „comitetele şi comiţiile” îndrituite, conform legii, sã pedepseascã infracţiunile în acest domeniu. Şi cã ar da publicitãţii aceastã poziţie. Probabil cã atunci responsabilii îşi vor pune câteva semne de întrebare îşi vor lua menirea în serios.
Prin anii ’70 circula ipoteza cã reţeaua „Ştefãnescu-Bachus” a fost demascatã pentru cã afaceristul cu ifose capitaliste nu a cotizat la cine trebuia. Subsemnatul este convins cã pe lista prezentatã de ANPC mai aveau loc mulţi alţi producãtori de vinuri. Bravo, venerabililor, vi(tri)olaţi-ne papilele gustative!
